Istoria vaccinarii – Un lant de ipoteze eronate; capitolul II – Teoria infectiei

Pro Decizii Informate, Lion Mentor Association şi European Forum for Vaccine Vigilance prezintă:

Conferinţă Feli Popescu – „Istoria vaccinării – Un lanţ de ipoteze eronate”

Partea a II-a: Teoria infecţiei

Să fie oare viaţa doar un proces mecanic?

Să fie oare microbii cauzele bolilor?

Dacă da, atunci de ce nu sunt îndeplinite postulatele Henle-Koch?

Se poate demonstra contagiozitatea prin injectare de material biologic în creier?

De ce şi-a falsificat Pasteur experimentele?

Read more… “Istoria vaccinarii – Un lant de ipoteze eronate; capitolul II – Teoria infectiei”

Prof. Dr. Karl Probst – Boli infectioase cauzate de microbi – un basm modern

Prof dr Probst

Motto:
Nimeni nu este mai sclav decat cel care se considera liber fara a fi liber.
(Goethe: Maxime si Reflexii)
„Atunci am vazut ca pentru cei mai multi stiinta este doar ceva din care traiesc,
si aceia vor idealiza si erorile daca isi pot duce existenta pe baza lor“.
(Eckermann: Conversatii cu Goethe) 

 
Exista in istorie evenimente care modifica intreaga evolutie a omenirii. O astfel de data este 23 martie 1883. In acea zi a inceput declinul artei medicale. In acea zi, Robert Koch a tinut celebrul lui discurs in fata Societatii de Fiziologie din Berlin, unde a prezentat “agentul patogen al tuberculozei”. Cu acest discurs, Koch a cimentat “teoria bolilor infectioase cauzate de microbi”, postulata de Louis Pasteur. Chiar daca Pasteur in acea perioada avea deja indoieli cu privire la propria lui teorie a germenilor, experimentele lui Koch au cimentat conceptia aparitiei bolilor printr-un atac din exterior al bacteriilor. Industria chimica a identificat imediat potentialul fantastic oferit de aceasta conceptie despre aparitia bolilor, caci daca un microb exterior ar fi fost cauza bolilor, atunci in mod logic ar fi fost posibil sa se combata boala printr-un medicament care sa atace acel “agent patogen”. Incepuse era industriei farmaceutice.

Patologie umorala si patologie celulara

Pentru a intelege cu adevarat ce s-a intamplat in acel martie al anului 1883, trebuie sa recapitulam istoria medicinei. Deja in Evul Mediu se conturasera doua teorii diametral opuse in ce priveste aparitia bolilor: pe de o parte reprezentantii teoriei umorilor, care sustineau ca boala apare din cauza unui mediu interior vatamat (patologia umorala); pe de alta parte, reprezentantii teoriei care afirma ca boala ar aparea datorita unor “demoni” sau in orice caz a unor influente exterioare (patologia celulara). Discursul memorabil al lui Robert Koch a cimentat schimbarea de macaz in favoarea patologiei celulare.

Cu toate acestea, insusi Pasteur si, dupa el, nenumarati alti cercetatori au descoperit ca microbii sunt entitati in continua schimbare. Realitatea transformarii microbilor, denumita si pleomorfism, reduce ad absurdum teoria germenilor formulata de Pasteur. Chiar si Pasteur, care inainte afirmase ca omul ar fi un “teren aseptic” si complet lipsit de microbi (!), nu a mai putut nega ca observase cum microbii sunt absolut linistiti in mediul lor, pana cand in organism intervin anumite modificari care ii silesc sa actioneze si sa devina “virulenti” (respectiv sa-si activele functiile metabolice). Intre timp se stie deja ca nu exista nicio forma de bacterie statica, ci ca bacteriile (ca si celulele corpului nostru) se modifica permanent, in functie de mediul inconjurator. Epigenetica este stiinta care a demonstrat deja aceasta realitate ce nu mai poate fi negata. Prin modificari ale mediului, se poate modifica in conditii de laborator gradul de “virulenta” a bacteriilor [cand bacteriile primesc hrana, adica celule vatamate, si se afla in mediu anaerob (lipsit de oxigen), ele se inmultesc corespunzator pentru a reusi sa digere tesuturile moarte – n.m.]. Toate aceste observatii ale stiintei contrazic in mod clar teoria “invaziei” prin germeni sustinuta de Pasteur si Koch.

Pleomorfismul

Intre timp, o multime de ramuri ale asa-zisei “medicine alternative” se bazeaza pe aceasta perspectiva diferita asupra sanatatii si bolii, care rezulta din pleomorfismul microbilor. Evident, de cealalta parte se afla industria chimica si miliardele ei, care face profituri uriase cu o perspectiva gresita asupra sanatatii si bolii, astfel incat pana in ziua de astazi se reprima si se trece sub tacere adevarul despre aparitia bolilor si despre mentinerea sanatatii. In plus, oamenilor le-a fost dintotdeauna neplacut sa-si asume raspunderea pentru propria viata si sanatate. De aceea au preferat sa acuze “demoni”, “spirite rele” sau alte influente magice pentru aparitia bolilor. Odata cu Pasteur si Koch, gandirea magica sub forma existentei bacteriilor si-a gasit o suprafata de proiectie pentru a externaliza cauzele bolilor si a le pune eticheta unui atac din exterior.

Decaderea medicinei

Prin descoperirile lui Koch se furnizase in sfarsit dovada “stiintifica” a ideii ca nu omul ar fi raspunzator de boala sa, ci un destin sau un ghinion. Cu alte cuvinte, nu faptul ca zilnic incalcam legile naturii ne-ar imbolnavi, ci niste “germeni patogeni”. Ei, iar daca individul nu are nicio treaba cu boala care-l loveste, atunci se putea avea o constiinta curata cand se pasa raspunderea unor “specialisti” care pretindeau ca stiu cum se combate boala. Oamenii reusisera sa paseze in sfarsit raspunderea pentru propria viata in mana unor experti, care astfel ii gestioneaza si pana la urma ii si violeaza. Abia pe baza acestei conceptii gresite a unor asa-zise cauze din exterior ale bolilor s-a putut dezvolta industria bolii, care ulterior a proliferat ea insasi ca un cancer. Acest cancer a devenit intre timp mai mare decat industria armamentului si a automobilelor. Doctorii au devenit medici. Arta vindecarii a devenit tehnica medicala.

Mituri moderne

Aceasta dogma a cauzelor exterioare ale bolilor, proiectata in creierele oamenilor de catre fortele cu interese comerciale puternice, a avut si alte consecinte dezastruoase:

1. Conceptia gresita de “contagiozitate” (teoria infectiei) 

Pe aceasta baza complet gresita a aparut un adevarat cult al igienei, care intre timp a inceput sa se prabuseasca in sine insusi, avand in vedere ca tot mai multe studii au demonstrat ca dispozitia la boli devine mai puternica tocmai printr-o igiena exagerata, deoarece astfel ne paralizam sau ne canalizam gresit propriul microbiom care ne tine in viata. Prin antibioticele administrate permanent in ziua de azi, microbii sunt supusi unei presiune enorme de a se adapta, astfel incat intre timp multi microbi au devenit adevarati artisti ai supravietuirii, dezvoltand rezistenta la toate antibioticele si siretlicurile chimice ale medicinei si astfel riscand sa devina o reala amenintare pentru pacientii cu o sanatate subreda si un sistem limfatic perturbat, care nu mai suporta usor procesele metabolice din organism.

2. Conceptia gresita a “vindecarii” din exterior

Este vorba de conceptia complet gresita ca ar exista vreo actiune exterioara sau vreo substanta chimica din exterior care ar putea activa vreo vindecare in interiorul organismului. In mod special credinta absurda in medicamente este deja bine fixata in creierul majoritatii oamenilor – mai precis ea este programata inca din frageda copilarie in mintea oamenilor de catre partile interesate. Ei bine, si aceasta halucinatie incepe sa-si arate consecintele. Cele mai recente studii demonstreaza fara putinta de tagada ca pe locul trei in lista de cauze ale mortalitatii se afla efectele adverse ale medicamentelor (sau iatrogenia = moartea prin medicina si medici). Se aplica tot mai mult zicala: “Operatia reusita – pacientul mort”.

3. Paranoia vaccinarii

Iluzia protectiei prin vaccinuri este tot o consecinta a conceptiei eronate despre bolile care vin sa ne atace din afara. In realitate, bacteriile, ciupercile si “virusurile” (daca exista!) sunt consecintele si nu cauza bolilor. Microbii au sarcini importante in procesul vindecarii, ei dezintegreaza tesuturile vatamate din cauza unui mod de viata si de alimentare gresit, astfel contribuind la eliberarea organismului de toxine.

Castelul de carti numit vaccinare, care a adus industriei farmaceutice si medicilor castiguri incredibile, ameninta si el sa se prabuseasca. In SUA exista in prezent tot mai multi copii si adulti schiloditi pe viata de vaccinuri, asa a luat nastere fondul de compensare a vatamarilor postvaccinale. Guvernul american are si el castiguri enorme de pe urma vaccinurilor. Au fost acumulati deja 3,5 miliarde de dolari din impozitele pe vaccinuri, suma care este “parcata” in fondul de compensare a vatamarilor postvaccinale.  Acest fond a fost creat in 1988, iar banii care sunt varsati in acel fond vin de la un impozit indirect in valoare de $0,75 care a fost recomandat de CDC. Cu alte cuvinte, tot consumatorii platesc in acest fond, nu producatorii de vaccinuri!!

Ce este boala?

Cea mai importanta mostenire a marilor doctori ai trecutului este efortul lor de a explica neobosit ca omul este singurul raspunzator pentru propria lui sanatate; prin modul de viata si de alimentatie, omul singur decide cum functioneaza propriul lui organism la nivel celular. Prin cercetarile profesorului Béchamp, ale lui Claude Bernard, ale profesorului Enderlein etc. stim acum ca microbul e nimic si terenul e totul. Microbii sunt prezenti in permanenta, noi traim intr-un organism alcatuit din mai multi microbi decat celule proprii. Cand se ajunge la o dizlocare a normalitatii si a terenului care ne tine sanatosi, organismul isi incepe eforturile de a restabili starea de sanatate. Aceste eforturi de refacere a normalitatii pot fi mai mult sau mai putin puternice si evident sunt inregistrate ca si simptome care deranjeaza. Adesea, aceste incercari ale organismului de a restabili echilibrul vital pot fi atat de neplacute incat sunt interpretate ca si boala.

Cu cat o societate este mai focusata pe competitie si pe rezultate rapide, cu atat mai mult eforturile de autovindecare ale organismului vor fi etichetate drept boala. La extrema cealalta, avem un numar de studii epidemiologice interculturale care arata ca de ex. sarcina, nasterea, lehuzia, menopauza, bolile copilariei, bolile batranetii, precum si alte “boli” de acelasi gen decurg complet natural si banal la popoarele care traiesc simplu, in mijlocul naturii, astfel in vocabularul lor nu exista nici macar vreo denumire pentru acele stari, desi simptomele sunt aceleasi cu ceea ce noi numim “boli”. Este evident ca acele popoare si-au pastrat capacitatea de a trai in armonie cu propriile lor mecanisme biologice interioare.

Microbii sunt peste tot, fie sub forma de bacterii, ciuperci sau asa-zise virusuri. Microbii sunt absolut inofensivi atata vreme cat “terenul” (corpul nostru) este sanatos si in echilibru. Daca mediul o ia razna la un moment dat, microbii isi modifica metabolismul (pentru a supravietui in mediul viciat, tot mai lipsit de oxigen!) si incep sa ajute organismul in procesul de autovindecare. Actiunea microbilor este consecinta, nu si cauza bolilor. Microbii accelereaza autovindecarea si au o semnificatie deosebita. [In acest context, recomandam un articol f. bun al unui profesor roman de biologie: Microbiomul arma secreta a medicinii moderne! – n.t.] Enzimele microbilor ajuta in mod activ la dezintoxicarea terenului celular perturbat. Microbii se hranesc digerand material tisular vatamat sau mort. Tesuturile intoxicate, otravite, care nu mai sunt alimentate cu oxigen sunt eliminate mai repede cu ajutorul microbilor, acestia fiind catalizatorii proceselor vitale din organism. Astfel se reduce toxemia din organism.

De indata ce microbii si-au incheiat munca de curatenie, numarul lor se reduce si ei dispar din simptomatica (dar raman prezenti in organism in acelasi numar in care au fost prezenti si inainte de declansarea simptomelor). Astfel, microbii sunt un barometru al proceselor numite boala, fara a fi cauza acestora, la fel cum gazele de esapament arata o ardere, dar nu sunt si cauza acesteia. Microbii traiesc doar din tesuturi moarte din punct de vedere organic, din tesuturi necrozate. Cand bacteriile se inmultesc, aceasta este doar un semn ca in organism s-au acumulat prea multe tesuturi necrozate care trebuiesc eliminate, nu ca vezi Doamne microbii ar deveni “brusc” si din senin virulenti, adica peste noapte devin malefici si ne ataca. Toate expresiile tipic darwiniste gen “atac”, “invazie” a germenilor sunt menite sa induca in eroare. Microbii nu sunt dusmanii, ci prietenii nostri. Daca ei “ataca” ceva, acest ceva este reprezentat doar de substantele toxice care ne distrug tesuturile celulare. Niciodata microbii nu ataca un tesut vital, care functioneaza.

Mediul din corpul nostru -coordonat de creier- este cel care decide ce fel de microbi vor fi activati pentru a ne efectua curatenia celulara. In functie de principiile ontogenezei si de rolul stabilit prin evolutia tesuturilor embrionare, aceste microorganisme preiau apoi sarcina curateniei. In functie de localizarea si tipul de toxemie celulara, bacteriile sau microorganismele tipice pentru acel tip de tesut vor fi activate si se vor inmulti. Desi in realitate simptomele asociate cu microbi sunt intotdeauna date pe fond de toxemie si legate de eliminarea de tesuturi moarte, toata lumea cade pe spate cand aude liste intregi de denumiri clinice si diagnostice care de care mai savante, din greaca sau latina, care umplu intregi dictionare medicale si de asemenea si conturile la banca ale profesionistilor medicali.

Exorcism medical

Ziua de 23 martie 1883 este o zi de doliu pentru intreaga omenire, caci in acea zi patologia celulara a castigat “razboiul” cu patologia umorala. De atunci, intreaga omenire este captiva intr-o inchisoare babiloniana. Cuvantul ebraic babylon inseamna confuzie, talmes-balmes. Echivalentul grecesc este diabolo si este arhetipul cultural al notiunii de “diavol”. Stim cu totii care este semnificatia diavolului si dincolo de nota religioasa. Se pare ca, intr-adevar, comisionarii iadului trag sforile din culise si nu se dau inapoi de la nimic pentru ca marea majoritate a oamenilor sa nu mai poata recunoaste simplele legi ale naturii din cauza propagandei de incetosare. Datorita lor, sanatatea a incetat sa mai fie raspundere individuala si a devenit dependenta de un destin intunecat si a fost delegata in mainile “expertilor” medicali. Farmacia si tehnica medicala celebreaza un exorcism modern.

In realitate lucrurile stau altfel: singurul atac impotriva organismului uman este comis de noi insine, mai ales prin faptul ca ne indopam cu otrava la fiecare masa. In special consumand mancare gatita, alimente moarte, ne intoxicam corpul si ne distrugem metabolismul cu substante moarte care duc la lipsuri nutritive grave si pe termen lung nu fac decat sa otraveasca organismul, declansand foarte multe din simptomele asa-ziselor boli ale civilizatiei moderne. In realitate, in ce priveste nutritia, singura boala grava este toxemia, otravirea lenta a corpului pe care o practicam zi de zi. De aceea, in asemenea cazuri, nu au cum sa existe mai multe terapii, singurul drum spre vindecare este dezintoxicarea corpului, eliminarea toxinelor, schimbarea modului de viata si respectarea legilor naturii.

Perspectiva holistica asupra sanatatii

Stiinta din batrani este continuata doar de perspectiva holistica si naturala asupra sanatatii. Ceea ce ne cauzeaza simptomele pe care le numim in mod gresit “boala” nu sunt germenii din exterior, ci otravirea interioara care se manifesta prin toxemie si scorificarea terenului celular. De aceea, niciun tratament din afara nu poate ajuta la vindecarea simptomelor cauzate de grave lipsuri nutritive, singura metoda este imbunatatirea metabolismului. In cazuri grave, singura metoda efectiva pentru sustinerea corpului in procesul vindecarii este postul. Doar corpul singur se poate vindeca, nu prin medicamente, injectii, regimuri, masaje, fizioterapie sau alte masuri exterioare. Din pacate, sunt putini cei care reusesc sa vada intregul puzzle prin panza de ceata a propagandei inselatoare. In centrele de sanatate si energie pe care le-am condus zeci de ani in Germania si Bolivia, oamenii au fost tratati pe principiile de mai sus si, fara exceptie, practica mi-a confirmat ca asta e singurul drum: autovindecarea.

   In cazuri individuale extrem de grave, autovindecarea poate decurge dramatic, uneori chiar sub amenintarea mortii, abia atunci e necesara sustinerea medicala. Tocmai la bolnavii cronici si la cei aflati intr-o stare de sanatate deplorabila, cu crize de vindecare decalate datorita medicamentatiei excesive de exemplu, rabdarea si competenta terapeutului sunt puse la incercari grele, mai ales cu politica de criminalizare a adevaratilor terapeuti de catre acei “medici” si “experti” care nu sunt decat negustori de medicamente. Din experienta mea cu mii de bolnavi, dupa fiecare criza de vindecare (criza epileptoida descrisa de legile biologice ale naturii), omul respectiv a ajuns la un nivel de sanatate mult superior. In acest proces minunat de autovindecare, terapeutul este moasa si martor, este o experienta fascinanta. Aceasta autovindecare -oh, ce miracol!- este posibila la orice varsta. Niciodata nu e prea tarziu. Este ca atunci cand trebuie sa ne platim datoriile: e dureros, dar candva tot trebuie sa incepem. De ce nu astazi? 

Dr. Ing. Joachim Grätz – Boala ca proces de vindecare si adevarata sanatate

Presupusii agenti patogeni – dusmanul imaginar al medicinei alopate ~~
Traducere si adaptare/completare dupa articolul original al dr.-ing. Joachim Grätz
aparut in revista Impuls Nr. 13 (AEGIS) ~~

Virusuri, bacterii, fungi

     La baza medicinei “moderne”  se afla inca de mai bine de un secol teoria germenilor patogeni. Pe ea se bazeaza intreaga metoda de diagnosticare si intreaga paleta de “terapii”, devenita intre timp o industrie cu profituri de miliarde de euro. La marea majoritate a medicilor, antibioticele, cortizonul, vaccinurile etc. etc. etc. sunt instrumentele preferate de “tratament” sau “preventie”. Medicina conventionala functioneaza pe un singur principiu: sa gasim “agentul” [patogen] prezent in procesul bolii, sa-l anihilam… si gata cu boala! Aceasta teorie este insa in continuare o simpla iluzie si ne duce intr-o fundatura tot mai periculoasa, caci legile biologice ale naturii vorbesc in mod clar un cu totul alt limbaj, iar “tratamentele” medicinei alopate se dovedesc a avea in timp consecinte tot mai devastatoare. Niciodata nu au existat in intreaga lume atat de multi oameni suferinzi de boli cronice, inclusiv copii. In afara de asta, tendinta spre si mai multe imbolnaviri cronice la copii creste in mod alarmant.
     Sa ne lamurim mai bine ce este cu microbii, microorganismele care traiesc in noi si alaturi de noi in natura. Daca ne informam temeinic la acest capitol, fiecare om isi poate folosi propriul discernamant ca sa inteleaga ce se intampla cu sanatatea lui; nu e nevoie sa fi studiat medicina pentru asta. Ca sa intelegem mai bine intreaga constelatie a microbilor pe care in ziua de azi mai toata lumea ii considera “agenti patogeni rai”, s-o luam sistematic.
Cele doua faze ale bolilor
     Una din cele mai importante legi biologice ale naturii [asa cum au fost ele postulate de dr. Hamer – n.tr.] este legea conform careia orice imbolnavire parcurge doua faze, incepand cu faza de simpaticotonie si apoi trecand prin faza de vagotonie pentru a ajunge din nou la starea de sanatate.
Boala+cu+doua+faze
  Organismul uman aflat in stare de sanatate oscileaza permanent intre cele doua caracteristici ale sistemului nervos vegetativ sau autonom (SNV), adica a acelei parti din sistemul nervos care serveste functiilor vegetative (reglarea proceselor biologice interioare care sunt inconstiente si independente de vointa noastra constienta, precum si adaptarea lor la solicitarile mediului in care traim). Acest sistem nervos vegetativ este alcatuit din asa-numitul sistem nervos simpatic (responsabil cu activitatea, alerta, stresul) si sistemul nervos parasimpatic sau vagoton (responsabil cu regenerarea si punerea in starea de odihna a organismului). Simpaticul domina in situatii biologice cum ar fi lupta, stresul, fuga si apararea si mobilizeaza toate fortele organismului pentru a castiga “lupta”, pentru a ajunge in siguranta, in timp ce parasimpaticul se ocupa de odihna, refacere si regenerarea fortelor. Sub controlul sistemului parasimpatic (vagoton) lucreaza in principal organele de digestie, pentru a asimila substantele vitale din hrana si a le depozita in celule, pentru ca organismul sa aiba energie si in urmatoarea zi (in sens vegetativ vorbind). Privind lucrurile in mod global si oarecum mai superficial, este vorba despre ritmul zi-noapte.
     Starea de sanatate, asa-numita eutonie, inseamna o stare de inervare normala si este caracterizata prin alternarea continua a partii simpatice cu partea parasimpatica din SNV. Aceasta oscilatie uniforma este tulburata in mod grav in cazul unei imbolnaviri. Organismul intra automat intr-o stare prelungita de simpaticotonie, adica – din perspectiva nervala – se creeaza o stare de stres permanent si un timp nu se mai poate intra in faza vagotona de regenerare. Aceasta faza vegetativa de stres continuu poate fi identificata prin faptul ca avem mainile si picioarele reci, nu prea avem apetit, dormim putin si prost, suntem nelinistiti, la copii observam de ex. ca sunt si mofturosi, irascibili, nimic nu le convine etc. Majoritatea parintilor cunosc asemenea situatii, in care mamele percep o schimbare la copiii lor si spun “Cred ca asta micu’ coace ceva”… Cand copiii incep sa dea semnele cunoscute de boala si uneori cad tintuiti la pat, ei se gasesc in realitate deja in faza a doua a bolii, care merge mana in mana cu febra si starea de moleseala, ceea ce a fost pana acum interpretat in mod gresit ca boala propriu-zisa. Aceasta stare prelungita de vagotonie este initiata si dominata de inervarea sistemului parasimpatic. In aceasta stare apar dupa vechea perceptie “bolile” precum bronsita, scarlatina, pneumonia, dar la fel de bine si puseele de neurodermita, atacurile de epilepsie, durerile reumatice acute si multe, multe altele! In esenta este vorba de fazele de vindecare ale unor imbolnaviri care au inceput mult mai devreme, prin faza de simpaticotonie prelungita. Aceasta faza poate incepe uneori inca din perioada gestatiei, deci de dinainte de nastere (cand mamele insarcinate sunt extrem de incordate, nelinistite, angoasate etc.).
Aparitia microbilor, a asa-zisilor “agenti patogeni”
     Orice imbolnavire, de la o raceala banala si pana la cancer, se desfasoara dupa un anumit tipar. Ea este de asemenea intotdeauna bifazica (exceptand situatiile in care din cauza vatamarii extrem de grave nu se mai intra deloc in faza a doua) si este controlata in mod esential de creier. Se incepe cu asa-zisa faza de stres, in care domina starea simpaticotona, apoi urmeaza a doua faza, care este de fapt deja faza de vindecare, respectiv starea de vagotonie. Ei bine, abia in faza a doua apar in numar mare “agentii patogeni”, care nu sunt nicicum cauza bolii, ci in cel mai bun caz doar indicatorii acesteia. De fapt, prezenta microbilor indica faza a doua a unei imbolnaviri, care a fost precedata de o perioada simpaticotona de stres puternic. Microbii sunt activati si dirijati din creier si sunt responsabili cu sarcini distincte de a curata tesuturile vatamate, distruse, in functie de legatura lor cu straturile germinale.
Fiecare grupa de microbi “lucreaza” astfel numai cu anumite grupe de organe, tot in functie de legatura acestora cu straturile germinale, lucru care este prestabilit din punct de vedere ontogenetic (principiile sistemului ontogenetic al microbilor). Astfel, ceea ce medicina alopata numeste “virusuri” (in realitate vezicule de transport celular) sunt dirijate intotdeauna din cortexul cerebral si apartin de ectoderm (stratul germinal exterior), in timp ce fungii (ciupercile) intotdeauna vor fi dirijati de trunchiul cerebral (cea mai veche parte a creierului) si apartin de endoderm (stratul germinal interior). Mezodermul (stratul germinal de mijloc) este partial controlat de cerebel si partial de maduva cerebrala, care dirijeaza alte grupe de microbi cum ar fi bacteriile. Fiecare organ (respectiv parti ale organelor) este inervat si controlat doar de una din aceste parti ale creierului si apartine de un singur strat germinal, ceea ce inseamna ca la imbolnavirea fiecarui organ intervin grupe distincte de microbi, cu rol specific. “Virusurile” (proteine cu informatie genetica) au sarcina de a se ocupa de tesuturile care in faza prelungita de simpaticotonie a bolii au fost vatamate (prin ulceratie) si de a le reface in faza vagotona de vindecare. La fungi lucrurile stau exact invers: ele au sarcina de a evacua acele celule din tesuturi care in prima faza a bolii au proliferat excesiv.
     Cu alte cuvinte, microbii ajuta organismul in recuperarea starii de sanatate! Microbii nu isi pot indeplini in mod optim sarcinile decat la anumite temperaturi de lucru – este ceea ce cunoastem sub numele de febra. Acesta este motivul pentru care este foarte periculos sa intervenim ca sa suprimam febra. De asemenea, momentul interventiei microbilor nu depinde, cum se crede gresit inca, de factori externi, ci este controlat exclusiv de creierul nostru. Febra si microbii au un rol fiziologic extrem de important in procesul de vindecare, in ciuda dogmei alopate conform careia microbii ar “ataca” si “infecta” organismul.

Disparitia microbilor, a asa-zisilor “agenti patogeni”

     Cu alte cuvinte, este o mare idiotenie sa tot “luptam” ca sa anihilam microbii “periculosi”, caci microbii dispar automat in clipa cand organismul nu mai are nevoie de ei. Asa-zisa “lupta” observata sub microscop nu este nici o lupta, este un fenomen de procese imunologice care apar in faza tarzie de vindecare. Mai intai sunt activati microbii, in functie de apartenenta lor la anumite straturi germinale si deci la anumite organe, pentru a prelua sarcinile biologice de curatare a tesuturilor vatamate de boala (ceea ce medicina alopata numeste “infectie”), iar dupa ce munca microbilor a luat sfarsit, acestia sunt eliminati la randul lor (incepand cu momentul E din graficul de mai sus) de catre leucocite, macrofagi, anticorpi etc., cu alte cuvinte de catre elementele pe care in mod global le numim sistem imunitar sau sistem de aparare; numai ca aici nu putem vorbi despre o adevarata aparare, intrucat – cu f.f.f. putine exceptii – nu exista un agresor extern. Microbii sunt intotdeauna produsi in organismul nostru si sunt activati central de catre propriul nostru creier, sunt simple fenomene imunologice naturale. Asa functioneaza legile biologice ale naturii.
Asa-zisul sistem imunitar, microbii si terenul
     Ideea unui sistem imunitar implicat in lupta binelui contra raului nu mai are credibilitate. Un sistem imunitar in sensul avut pana acum nici nu exista de fapt. Exista doar actiunile biologice necesare, dar nu un asa-zis sistem. Asta nu inseamna insa ca reactiile biologice ar fi inofensive, ba dimpotriva, in anumite conditii ele pot fi extrem de puternice si sa extenueze complet un organism, iar in unele cazuri aceasta duce la moarte (in functie de intensitatea si durata fazei simpaticotone anterioare). Aparitia microbilor este insa intotdeauna un indicator pentru faza a doua a bolii, perioada vagotona de vindecare. Cu alte cuvinte, asa-numitii “agenti patogeni” apar doar in prezenta unui mediu specific si ca rezultat al unei inervari specifice dictate de creier. Microbii nu apar niciodata in numar mare la un organism aflat in stare de sanatate (eutonie), la care sistemul nervos vegetativ este in echilibru perfect intre simpaticotonie si vagotonie. Abia cand terenul fiziologic se modifica (de exemplu in urma unei vatamari sau a unei intoxicari indelungate prin alimentatie gresita etc.), se porneste si programul biologic special care favorizeaza si stimuleaza aparitia si inmultirea microbilor, pentru a elimina tesuturile vatamate. Pana si Pasteur a reusit in ultimii ani de viata sa-si corecteze greseala si sa-i dea dreptate oponentului sau, prof. Béchamp, admitand ca mai intai se imbolnaveste organismul, iar abia apoi consecinta bolii este aparitia bacteriilor si virusurilor. Intr-un final a facut celebra afirmatie: “Le microbe n’est rien, le terrain est tout” (Microbul nu este nimic, terenul este totul). […]
Agentii “patogeni” fara patogenitate
     Conform legilor biologice ale naturii (asa cum au fost ele formulate de dr. Hamer), orice imbolnavire are un curs bifazic (in cazul cand organismul rezista pana la faza a doua), curs dirijat de pupitrul de comanda numit creier. Cu ajutorul tehnologiei moderne (tomografii, adica CT-uri, dar fara substanta de contrast!), se poate fotografia acest proces, care poate fi dovedit si reprodus stiintific.
Intrucat microbii apar cu un scop abia in a doua faza a bolii intr-un numar considerabil, ei nu au cum sa fie agenti patogeni (adica sa cauzeze boala). Insusi termenul “agent patogen” este complet nefondat. Acesti microbi sunt in cel mai bun caz barometrul celei de-a doua faze a bolii, care este de fapt faza de vindecare! Aceasta faza de vindecare, sa repetam, este precedata de o faza de stres permanent a sistemului nervos vegetativ (vezi grafic). Microbii apar cu alte cuvinte abia cand este creat terenul propice, intr-o anumita stare specifica, anume vagotonia. Acest program biologic special favorizeaza inmultirea unor microbi specifici, intotdeauna in functie de organul si tesutul afectat. Aparitia microbilor este declansata si controlata de creierul nostru, ei avand functia biologica si fiziologica precisa, in functie de apartenenta la stratul germinal: fie trebuie reparate tesuturile si “umplute” la loc prin productia de puroi (tesuturi care fusesera distruse in faza activa a bolii), fie trebuie descompuse si eliminate tesuturile care proliferasera exagerat. Cand microbii nu mai sunt necesari, ei dispar. Imaginea unui sistem imunitar ca o lupta intre bine si rau in corpul nostru, precum si teoria “antigene-anticorpi” sunt complet depasite.Vaccinurile – cauza unui sistem imunitar slabit“Imunitatea” nu are cum sa fie introducerea fortata de microbi in organism pentru stimularea productiei anumitor anticorpi. Introducerea unor microbi (impreuna cu toate substantele chimice si DNA-ul strain din vaccinuri) cu scopul de a “antrena” sistemul imunitar, iar asta intr-o stare de perfecta eutonie (deci cand copilul este perfect sanatos!) are fara indoiala consecinte devastatoare. Organismul nu este pregatit absolut deloc pentru interventia microbilor si nu are nevoie de ei in stare de sanatate! Cu atat mai putin este pregatit pentru o invazie atat de puternica a multor microbi de diferite tipuri, care nu are loc in acest fel niciodata in mod natural! Cum ar putea vreodata un bebelus sa se imbolnaveasca concomitent de difterie, tuse convulsiva, tetanos, meningita si polio? Vaccinurile nu au cum sa fie “antrenament” pentru sistemul imunitar, ci sunt doar cauza pentru care sistemul imunitar este dat complet peste cap!Teoria antigene-anticorpi – de la bun inceput defecta si “cosmetizata”Intrucat in dogma alopata imunitatea este echivalata cu prezenta unor anticorpi specifici in sange, perspectiva asupra bolilor se reduce la o gandire absolut mecanica, materialista, care implica intotdeauna tentativa de a crea in mod artificial anticorpi precum si atacul impotriva microbilor in cazurile acute. Insa sistemul nostru imunitar este mult mai complex si nu se reduce la componente pur materiale cum ar fi simpla prezenta a unor concentratii de diferiti anticorpi; o asemenea optica este mult prea simplista si pe deasupra complet gresita! Vaccinurile vor sa stimuleze productia de anticorpi pe post de imunizare, DAR la SIDA tocmai numarul mare de anticorpi se vrea “dovada” ca omul e bolnav?? Ce logica mai e si asta?Combaterea sau manipularea microbilor – o abordare eronata a conceptului de tratamentUna din doctrinele medicinei alopate este aceea ca microbii trebuie permanent combatuti, distrusi, fara a tine cont ca prin aceasta se saboteaza direct procesul vindecarii. Prin masurile “terapeutice” alopate, echilibrul natural al organismului este dat complet peste cap, fara ca aceasta sa aiba vreun efect asupra adevaratelor cauze ale bolii. Acest lucru nu este nicaieri mai evident decat in cazul “tratamentelor” cu antibiotice si cortizon. Cortizonul – un hormon de stres, care afecteaza direct creierul mare prin faptul ca reprima faza de vindecare a bolii si arunca pacientul direct inapoi in faza de stres (simpaticotonie prelungita)! La neurodermita vedem cel mai clar acest cerc vicios. Aceasta pare sa se “vindece” prin administrarea de cortizon, caci – nu-i asa – dispar simptomele, insa in realitate procesul este reversat si pacientul este aruncat din nou in faza de inceput a bolii (simpaticotonie), ceea ce inseamna ca in cazul unei noi incercari de vindecare (prin vagotonie), eczema si celelalte simptome vor reaparea, si adesea mult mai puternic decat inainte (legile biologice isi urmeaza neincetat drumul). In cazul cand simptomele tipice nu mai apar, asta nu inseamna in nici un caz ca boala s-a vindecat de la cortizon, de regula apar alte tulburari cum ar fi astmul bronsic, bronsita spastica, atacurile epileptice etc., in functie de predispozitiile si starea generala a organismului. Inabusirea simptomelor este un fenomen foarte raspandit: astfel “dispare” o boala (de fapt dispar doar simptomele, si asta doar temporar) si apar alte boli, mult mai grave, cronice. Din punct de vedere energetic, este vorba de fapt despre aceeasi boala, nu s-a schimbat decat centrul de manifestare. In plus, medicamentele supresive adancesc boala si o trimit in profunzime, creand si mai multe complicatii. Aceasta regula se aplica – mutatis mutandis – si la asa-numitele boli infectioase care sunt “tratate” cu antibiotice sau medicamente imunosupresive; un exemplu ar fi recidiva de scarlatina. Prin cabinetul meu au trecut copii care facusera de 8 ori scarlatina! Scarlatina este o boala a copilariei total inofensiva. Abia cand excesul de medicatie impiedica procesul natural imbolnavire-vindecare, astfel incat faza finala de eruptie nu mai poate avea loc, scarlatina poate deveni periculoasa si poate crea complicatii ulterioare. Aceasta situatie se poate aplica la aproape toate bolile. […]”

* * * * *

Dragilor, stim ca o asemenea perspectiva e greu de digerat pentru cei care o viata intreaga au inghitit minciunile propagate de industria farmaceutica si din pacate si de catre majoritatea medicilor (ca asa au invatat si ei pe de rost la facultate), stim ca e greu de acceptat de catre cei care traiesc intr-o continua frica de boli si care dau fuga la farmacie pentru orice muc si o cutie de medicamente cat frigiderul, dar incercati sa va informati mai mult si nu in ultimul rand incercati sa va imprieteniti cu ideea ca natura nu doreste sa ne distruga!

“Vaccinati-va” de dinauntru, daca vrei, lasati lumina naturii sa-si faca treaba, incercati sa va descoperiti compasul interior, adevaratul centru de control energetic al organismului si energia vitala pe care o avem cu totii, incercati sa intelegeti mai bine legile biologice prin transcenderea gandirii mecanicizate care este sclava medicinei alopate! Evolutia constiintei si a spiritualitatii, daca o permiteti, va va duce la un nivel de vindecare interioara si de reconectare cu adevaratul miez al fiintei voastre adevarate, va va ajuta sa creati un echilibru interior la care poate nici nu visati! Aceasta este adevarata sanatate!Intelepciune si pace sufleteasca va dorim!