Va prezentam in continuare traducerea capitolului despre “virusuri” din Manualul de Microbiologie Medicala publicat in anul 2001 de cercetatorii germani Köhler, Eggers, Fleischer, Marre, Pfister, Pulverer. In acest manual este descrisa detaliat metoda clasica de izolare a virusurilor.

Cap. 5 – Virologie generala – Hans J. Eggers

5.1 Virusuri umane patogene – Generalitati

5.1.1 Originea istorica a denumirii de virus

Termenul de „virus” (substantiv neutru: un virus, doua virusuri) inseamna in general o excretie cleioasa de la plante sau animale, in mod special: otrava. Provine probabil din cuvantul sanscrit visam = otrava.

Literatura medicala a preluat notiunea si a utilizat-o in microbiologie in sens de secretie sanguinolenta, otrava, miasma sau contagium, pentru agenti infectiosi, indiferent ca era vorba de bacterii sau virusuri in sensul din prezent.

In 1897, Loeffler si Frosch au folosit denumirea de virus pentru un anumit tip de agenti infectiosi: cautand agentul raspunzator pentru „febra aftoasa” la vaci („Maul- und Klauenseuche”), au descoperit ca acest agent trecea prin filtrul utilizat pentru izolarea bacteriilor („ultrafiltrabil”), nu era vizibil in microscopul optic („ultravizibil”) si nu putea fi cultivat pe niciun fel de culturi celulare cunoscute la acel moment („necultivabil”).

5.1.2 Definitia virusului: Virusurile nu sunt microorganisme

Cu timpul, definitia clasica a virusurilor ca agenti ultrafiltrabili, ultravizibilei si necultivabili a devenit inadecvata, mai ales cand s-a constatat ca existau si bacterii cu aceste caracteristici. In prezent, virusurile sunt caracterizate prin 3 criterii:
1. Virusurile contin doar un singur tip de acid nucleic, fie ADN, fie ARN.
2. Virusurile nu au organele precum mitocondriile sau ribozomii. Virusurile nu au sisteme enzimatice pentru a obtine energie si nu au un aparat care sa se sintetizeze proteine. Ele nu sunt organizate celular.
3. Virusurile nu se inmultesc prin crestere si apoi prin diviziune. Masinaria de sinteza a celulei infectate produce, respectiv modifica la comanda informatiei genetice a virusului componentele individuale ale virusului in diverse „compartimente celulare”. Dupa aceea componentele individuale virale sunt recompuse in particula virala completa (virion).

Componenta chimica

Metode de purificare a virusului

Inainte ca si compozitia unui virus sa poata fi analizata, este necesar sa se prepare o concentratie suficient de mare de particule virale uniforme, care pe cat posibil sa fie curatate/purificate complet de alte substante din celula-gazda.

Pentru purificarea virusului sunt utilizate procedurile uzuale ale chimiei macromoleculare: diversele metode de ultracentrifugare, cromatografie, electroforeza etc. In continuare descriem metoda ultracentrifugarii, care este cea mai raspandita in virologie.

Primul pas in purificarea virusului consta frecvent in centrifugarea diferentiala a materialului brut (de exemplu un omogenat cu celule infectate): Prin centrifugare alternativa la turatie mica si turatie mare multe impuritati se desprind de virus. Astfel, omogenatul se centrifugheaza initial la turatie mica, ca. 3.000 de rotatii/min (rot/min), prin care se sedimenteaza deseurile celulare mai mari. O centrifugare de mai multe ore a lichidului supernatant la 30.000-50.000 rot/min face ca virusurile impreuna cu particulele celulare mai fine sa se sedimenteze, in timp ce componentele solubile raman in lichidul supernatant si se arunca. Sedimentul este colectat in solutie tampon proaspata si centrifugat putin timp la 5.000-10.000 rot/min. Acum se sedimenteaza restul de deseuri celulare, membrane, in timp ce virusul ramane in lichidul supernatant, cu care se lucreaza mai departe.

Se transfera acest preparat partial purificat intr-un tub de centrifugare pe o solutie de zahar a carei concentratie se mareste in directia sedimentarii (gradient de zaharoza) si se centrifugheaza la turatie foarte mare, pentru ca particulele sa se depuna, fiecare cu viteza proprie, in gradient si astfel sa se formeze asa-zisele benzi sau zone, care sunt stabilizate prin solutia de zahar (centrifugare zonala, vezi imaginea 5.8).

Banda care contine virusul poate fi acum izolata si centrifugata pana la echilibru printr-un gradient de sare de inalte densitate (de ex. clorid de cesiu). Aceasta asa-numita centrifugare de echilibru isopicnica separa particulele nu dupa constanta de sedimentare, ci in functie de densitatea de flotatie diferita a fiecareia. Metoda este atat de sensibila, incat poate separa si particule cu continut de acid nucleic diferit sau cu acizi nucleici cu conformatii diferite sau componenta bazica diferita.

Prin asemenea proceduri, care adesea sunt combinate cu alte tehnici (cromatografie, metode serologice etc.), se obtin preparate virale in mare parte purificate. O prima impresie despre gradul de puritate poate fi obtinuta printr-o micrografie electronica.

Sursa: Köhler, Eggers, Fleischer, Marre, Pfister, Pulverer, Medizinische Mikrobiologie (Manual de Microbiologie Medicala), Editia a 8-a, Editura Urban & Fischer, München, 2001; acest manual poate fi descarcat, impreuna cu multe alte materiale, aici-link.

* * * * *

Dupa ce ati citit acest text, ati aflat CUM se izoleaza in mod stiintific un virus.

Ei bine, pentru absolut NICIUNUL din asa-zisele “virusuri patogene” nu exista nici macar o singura publicatie in care sa se fi izolat “virusul” prin aceasta metoda de manual. Intrebati-va de ce si apoi veti ajunge la concluziile corecte.

Daca vreti sa stiti CUM este produs, de exemplu, vaccinul antirujeolic in absenta “virusului” rujeolic, cititi acest articol.

Ei bine, si noi ne-am pus aceasta intrebare, iar de curand am gasit si o sursa oficiala, direct de la CDC, despre “Izolarea si identificarea virusului pojarului in culturile celulare“.

Preparation of measles vaccine
at the Tirana Institute of Hygiene and Epidemiology WHO
photo by D. Henrioud

Am descoperit aceasta sursa prin intermediul publicatiilor unei jurnaliste de exceptie, Janine Roberts. Am cumparat cartea ei: Frica de invizibil (Fear of the Invisible), pe care o recomandam calduros tuturor celor care gandesc si care doresc sa se informeze din surse independente si oneste.

In aceasta publicatie oficiala, CDC-ul descrie in amanunt procesul de “izolare” a “virusului” pentru ca acesta sa poata fi folosit in productia unui vaccin.

Citat: “este de preferat izolarea virusului deoarece aceasta este cea mai sigura dovada directa pentru infectia cu virusul pojarului“.

Haideti sa vedem in ce consta aceasta “dovada” si cat de sigura este.

Pentru inceput, se obtine de la un pacient diagnosticat cu pojar o mostra de urina sau lichid din gura sau din nas.

Urmatorul pas: se sacrifica o maimuta marmoset, se extrag niste celule care sunt denaturate si imbolnavite (poate prin iradiere) si apoi se mai adauga si materialul genetic asociat cu boala Epstein-Barr! O asemenea linie celulara extrem de bolnava se cheama “substrat permisiv”.

Retineti: “Celulele B95-8 se achizitioneaza de la American Type Culture Collection (# CRL 1612)” – cu alte cuvinte, nimeni nu mai “izoleaza” nimic independent, toti cercetatorii lucreaza cu linii celulare care le sunt furnizate din alte parti.

Asta era in 2002. Intre timp la anumite laboratoare (dar nu la toate!!) au trecut de la linia celulara B95a la o alta linie celulara numita Vero/hSLAM (linie celulara din rinichii maimutei verzi africane), dupa ce anuntasera ca linia B95a era infectata cu “virusul Epstein-Barr” si -atentie!- principalul lor avertisment se referea la faptul ca “laborantii erau in pericol” (!!). Desigur, pentru bebelusii injectati ulterior cu material genetic contaminat nu se mai considera ca exista niciun pericol!

Peste aceasta linie celulara deja bolnava (mentinuta in viata doar cu ser fetal bovin, extras pe viu din inima viteilor nenascuti), laborantul cu manusi si ochelari de protectie adauga o enzima toxica numita tripsina (denaturarea prin tripsinizare, tripsina avand rol de degradare a proteinelor). CDC-ul ne anunta ca trebuie sa ne asteptam ca in 30-60 de secunde unele celule sa se “disocieze” si sa cada de pe suprafata recipientului, ca si cum ar fi fost otravite. Evident, din moment ce ele chiar au fost otravite. Acum se adauga ceva nutrienti (glucoza etc.) si se lasa 2-3 zile pentru ca restul de celule sa se refaca oarecum.

Acum, peste aceasta linie celulara tratata in acest mod se adauga mostra de material genetic de la pacientul bolnav (ati retinut: urina sau lichid din gura sau din nas). Dupa vreo ora, se inspecteaza celulele din cultura sub microscop, pentru a vedea daca celulele sunt deformate sau inca mai plutesc libere precum pluteau inainte de intoxicare… pardon, tripsinizare. Daca celulele sunt deformate, CDC-ul sustine ca aceasta este dovada ca “virusul” pojarului este prezent si imbolnaveste celulele (!!!??), in ciuda faptului ca tocmai se adaugase o substanta toxica si celulele erau deja bolnave si infectate dinainte…

De ce aceasta boala ar fi cauzata de un virus? Adica celulele sunt otravite in eprubeta, contaminate masiv … si apoi sesustine ca acele celule trebuie sa fie bolnave de pojar cauzat de un virus? Unde e logica? CDC-ul insa nu are niciun dubiu. Instructiunile sunt: daca 50% din celule sunt acum vatamate, “razuiti celulele in cultura” si apoi “stocati-le la -70°C pe post de stoc de virus rujeolic izolat” (!?!?!?). Este deja clar ca toata aceasta mixtura contine multe particule si toxine din celulele bolnave si imbolnavite care au fost folosite pentru linia celulara – dar oficial se sustine ca avem de-a face cu un “izolat de virus rujeolic” care poate fi folosit pentru productia de vaccinuri!De fapt, nimeni nu examineaza acele culturi celulare pentru simptome de pojar, nimeni nu se uita sa vada daca exista acolo vreun virus, caci oricum acel virus nu a fost niciodata izolat! Iar in final, lichidul filtrat dintr-o cultura a acestui “izolat” este folosit pentru productia de vaccinuri!

Urmatorul pas: se mai adauga la acea cultura 2 tipuri de antibiotice, penicilina si streptomicina (!!!), si se mai lasa o zi. Dupa aceea celulele sunt inspectate din nou – iar daca acum apar si mici gauri in celule, din nou se presupune ca “virusul” a fost raufacatorul!! In treacat, se mentioneaza totusi ca “unele gauri pot aparea fara sa fie cauzate de pojar.”

Daca nu se observa o astfel de vatamare, se repeta procesul. Daca nici atunci celulele nu sunt vatamate semnificativ, cultura se arunca. Dar daca 50% sau mai mult din celule sunt acum bolnave, denaturate si deformate din greu, cultura este pusa repejor la congelator pe post de “stoc de virus rujeolic izolat pentru vaccinuri“!!

Totul se face fara a detecta vreun “virus”!

Iata deci procesul recomandat de CDC in productia de vaccinuri antirujeolice. Nu se mentioneaza vreo linie celulara de control, nu se izoleaza dupa criterii stiintifice presupusul “virus” si nu exista nici vreo microfotografie a acestui “virus”! Celulele sunt pur si simplu otravite, contaminate, apoi se da vina pe un virus rujeolic invizibil, desi simptomele de care sufera acele celule sunt complet diferite de pojar.

In final, exact suspensia din aceste linii celulare otravite (impreuna cu adjuvantii de rigoare, deci si mai multe neurotoxine) este injectata bebelusilor prin vaccinul ROR! In versiunea MMR produsa de Merck, compozitia vaccinului este descrisa asa:

“M-M-R® II (vaccin viu impotriva pojarului, oreionului si rubeolei) este un vaccin cu virus viu pentru vaccinarea impotriva rubeolei, oreionului si rujeolei (pojarului).M-M-R II este o solutie sterila liofilizata continand (1) ATTENUVAX® (vaccin cu virus rujeolic viu), o linie mai atenuata a virusului rujeolic derivat din tulpina Edmonston a lui Enders si cultivata pe fibroblaste de embrion de gaina; (2) MUMPSVAX® (vaccin cu virus urlian viu), tulpina Jeryl Lynn™ (B level) a virusului urlian cultivata pe fibroblaste de embrion de gaina; si (3) MERUVAX® II (vaccin cu virus rubeolic viu), tulpina Wistar RA 27/3 cultivata in fibroblaste pulmonare diploide umane (WI-38) [celule fetale de la fetusi avortati – n.m]. Celulele sunt cultivate in Medium 199 (o solutie salina tamponata, cu vitamine si aminoacizi plus ser fetal bovin), totul contine SPGA (sucroza, fosfat, glutamat si albumina umana recombinanta) ca stabilizator si antibioticul neomicina.“

* * * * *

Ca fapt divers, iata ce putem citi despre prepararea vaccinului antirujeolic si intr-un manual universitar romanesc de “Imunologie si imunochimie” (autor Grigore Mihaescu, referenti stiintifici: dr. Tatiana Vassu, prof. dr. Toma Nicolae):

“Vaccinurile virale inactivate au cateva dezavantaje. Uneori, tratamentul cu un agent chimic anuleaza imunogenitatea unor proteine virale, astfel incat raspunsul imun fata de virusul inactivat nu este protector. De exemplu, inactivarea cu formol a virusului rujeolic anuleaza imunogenitatea proteinei de fuziune (F), iar vaccinul isi pierde proprietatea protectoare.“

Iata deci afirmatii valoroase, din surse universitare. Cu alte cuvinte, se stie deja si oficial si se preda la facultate ca vaccinul nu are nicio “proprietate protectoare”.

Dragi parinti, intrucat doar voi sunteti responsabili pentru sanatatea copiilor vostri, va recomandam sa cititi cu atentie nu numai prospectele vaccinurilor, dar si modul cum se prepara vaccinurile, inainte de a decide daca va injectati bebelusii cu asemenea substante!