Vaccinul DTP (diftero-tetano-pertussis) poate fi letal?

Cati dintre parinti stiu ca, in urma acestui trivaccin, copilul lor poate suferi leziuni cerebrale sau chiar poate muri? Cati oameni cunosc faptul ca vaccinul anti-pertussis (componenta P din DTP) are o istorie de-a dreptul dramatica, trecuta sub tacere timp de cel putin 50 de ani de catre medici, oameni de stiinta, producatorii de vaccinuri si Institutiile de Sanatate? Cati cetateni americani stiu (dar si est-europeni, inclusiv romanii) ca vaccinul antipertussis nu mai este recomandat in unele tari vest-europene, deoarece s-a ajuns la concluzia ca riscul vaccinarii este mult mai mare decat boala insasi (tusea convulsiva de care sufera copiii la ora actuala fiind o forma moderata de boala).[1]

 

Shot in the dark

Cu toate ca numarul victimelor acestui vaccin este necunoscut, se stie insa ca el este foarte mare in intreaga lume. Autorii cartii A Shot in the Dark” (“O injectie in intuneric”), ne descriu o serie de cazuri din care relatez doar unul, pentru a scoate in evidenta lipsa de informare a medicilor precum si indiferenta acestora, lipsa de informare a parintilor si lipsa recunoasterii complicatiilor grave, postvaccinale, de catre medici si Institutiile de Sanatate:

In data de 12 ianuarie 1983, ma pregateam sa-l duc pe fiul meu Richie, in varsta de 2 luni, la un consult medical. […] Cumnata mea ma sunase in aceeasi zi sa ma intrebe daca vazusem un show al lui Phil Donnahue despre efectele secundare ale vaccinurilor. I-am raspuns ca nu avusesem timp, dar o voi intreba mai tarziu despre asta […].”

Mama (Janet) povesteste in continuare ca Richie manca foarte bine, copilasul ei fiind un sugar sanatos, vesel si tare ager, cu toate ca il mai chinuiau uneori colicile.  Dupa consultatie, medicul pediatru ii spune mamei ca sugarul este sanatos, ca nu are nicio problema si ii administreaza pentru prima data vaccinul DTP si vaccinul antipolio oral, cu recomandarea ca, in primele 4 ore de la vaccin, sa-i administreze o jumatate de doza de aspirina pentru copii. Mama cunostea deja problemele ce pot aparea dupa acest vaccin caci si fiul ei mai mare, Ryan, acum in varsta de 5 ani, avusese reactii adverse dupa fiecare vaccin DTP. Ea ne relateaza:

de fiecare data ii crestea febra peste 40 grade Celsius, scotea tipete ascutite, neintrerupte si nu-l puteam linisti cu absolut nimic. […] I se  inrosise si se tumefiase foarte tare coapsa unde i se facuse injectia, incat ma temeam ca nu-i mai circula sangele prin picior. Copilul mai avea diaree si varsaturi. Toate acestea durau 48 de ore dupa fiecare DTP. De cate ori l-am sunat pe medicul pediatru, acesta imi spunea ca sunt de fapt efectele secundare normale dupa vaccinul DTP si sa nu-mi fac griji.”

Janet lucreaza ca asistenta medicala intr-o sectie de Ortopedie si Neurologie a unei Clinici din SUA si unde nu a fost informata niciodata in legatura cu existenta unor reactii adverse grave postvaccinale sau a unor contraindicatii. Nimeni din colegii ei, chiar si cei cu studii superioare, nu-i puteau da un raspuns concret despre efectele secundare ale vaccinurilor. Janet spune ca acum, dupa ce a aflat si cunoaste atatea lucruri despre vaccinul DTP, regreta enorm ca medicul ei pediatru nu a intrebat-o niciodata despre istoricul familial, al ei si al sotului, adica despre antecedentele heredo-colaterale. Ea se gandeste ca poate acestea ar fi putut fi o contraindicatie  a vaccinului, ceea ce este insa putin probabil […]. [2] [Nu cunosc bine situatia din SUA, dar stiu ca medicii de familie pediatri din Romania nu sunt informati in acest sens si vaccinarea sugarilor cu DTP se face fara ca sa se tina cont de aceste antecedente – nota Dr. Todea-Gross]. D-na Janet enumera aceste boli familiale: epilepsie, un caz de surditate, boli reumatice, diabet zaharat si alergii, inclusiv alergie la lapte de vaca. Increderea totala in medicul ei pediatru a determinat-o sa-si vaccineze ambii baieti, dar, din nefericire, problemele pe care le-a avut primul ei baiat au inceput sa se repete si cu cel de-al doilea. Janet relateaza:

In seara zilei in care l-am vaccinat, coapsa lui Richie a inceput sa se umfle la locul injectiei si sa se coloreze in violet, iar apoi sa se extinda tumefierea si coloratia la intreaga coapsa. Nu avea febra si manca, dar tipa cand ii atingeam coapsa. Noaptea s-a trezit pe la orele 1,30 tipand iar dupa cateva inghitituri de lapte a adormit si s-a trezit  la ora 6 dimineata, cand a inceput iar sa tipe. Tipatul era ciudat si semana cu cel al unei pisici care are dureri. Apoi, fiind obosit, adormea. Pe la ora 8 fara un sfert s-a trezit iar plangand, dar de data asta plangea mai incet. Era moale, fara vlaga si nu-si putea tine nici capul.[…] A adormit din nou si pe la orele 8,30 incepe sa elimine zgomotos un scaun diareic. Ma miram ca nu se trezeste fiindca nu dormea de obicei cand era murdar […]. Cand l-am schimbat, scutecele erau murdare, cu scaun diareic, cu mult mucus, de culoare maro deschis.[…] Copilul era foarte transpirat, scutecele si hainele erau ude de transpiratie si emanau un miros puternic si neplacut, pe care n-o sa-l mai uit niciodata”.

Janet, in continuare, i-a facut baie copilului care, desi era treaz, nu reactiona aproape deloc, era moale si avea manutele reci. Peste zi a mai avut 3 scaune diareice. Cu toate acestea, nu l-a sunat pe medic stiind ca si baiatul cel mare avusese simptome asemanatoare si medicul nu intervenise. Era linistita si fiindca copilul nu prezenta febra. Se mira chiar ca temperatura era mai mica decat normal.  La ora 16, sugarul  a varsat din nou putinul lapte pe care il mancase. La ora 20, copilul tot nu avea febra dar manutele lui erau tot mai reci si era apatic. La ora 22,45 mama incearca sa-l trezeasca pentru a-i da lapte, dar copilul suge doar de doua ori dupa care nu mai reactioneaza. Desi mama il scutura, copilul nu schiteaza nicio reactie, fruntea ii este rece.

Speriata, mama il suna de data aceasta pe medicul pediatru si ii explica starea copilului si toate simptomele pe care le-a avut incepand din ziua vaccinarii. Medicul nu se arata ingrijorat, dar recunoaste ca poate fi o reactie postvaccinala, fara insa sa recomande internarea lui. Doar cand mama ii transmite ca sotul ei tocmai observase lipsa reflexului pupilar la lumina al copilului, medicul ii recomanda in sfarsit internarea la spital, dar nu de urgenta, adica cu salvarea. In timp ce parintii se pregatesc sa plece la spital, fratele mai mare observa ca micutul Richie are privirea atintita in sus si suspina, iar apoi nu mai respira deloc. Parintii incep speriati sa-l resusciteze, dar nu mai reusesc. Desi vine ambulanta, copilul nu mai poate fi salvat. La 33 de ore dupa vaccinul DTP, copilul murise.

Urmeaza un dialog telefonic intre medicul pediatru si mama, imediat dupa moartea copilului:

Mama (disperata):  ”De ce nu mi-ati spus ca un vaccin poate provoca moartea unui copil? “

Medicul:”  Oh, dar nu vaccinul este de vina!”

Mama:”Nu-mi povestiti asa ceva, ca si celalalt fiu al meu a avut diaree, i s-a umflat piciorul..”

Medicul:” Vaccinul nu poate da diaree..”

Mama:” Atunci cum va explicati ca amandoi au facut diaree doar dupa vaccinul DTP si asta din prima zi de dupa vaccin…?”

Medicul nu i-a mai dat niciun raspuns […], dar, intre timp, numeroase studii au dovedit modul in care vaccinurile provoaca enterocolite, encefalite  si toate celelalte simptome, inclusiv decesul, care are loc uneori in mod brusc la copilul vaccinat, fara alte simptome premergatoare. Decesul in aceste cazuri a fost denumit incorect “Sindromul mortii subite la sugar”, adica o moarte chipurile fara o cauză cunoscuta […]. In alt articol am descris astfel de cazuri in care, la autopsie, se constata modificari la nivelul sistemului nervos central provocate de acest vaccin.

Ca o concluzie la acest caz, putem spune ca encefalita acuta data de vaccin i-a fost fatala sugarului de 2 luni. Necunoasterea si indiferenta unui cadru medical vorbesc de la sine…, iar increderea oarba a unei mame intr-un cadru medical o va marca pe viata. A invatat din greseli, dar a fost prea tarziu pentru micutul Richie.

Singura tara care a dispus scoaterea componentei pertussis (P) din vaccin a fost Japonia, unde, ca si in alte tari,  se inregistrasera decese dupa vaccinul DTP, dar unde au fost recunoscute ca fiind cauzate de acesta. Ulterior s-a reintrodus componenta pertussis, dar vaccinarea cu DTP nu s-a mai facut la varsta de sugar, ci s-a amanat pana cand implineste copilul 2 ani, cand se considera ca sistemul lui imunitar este mai matur si sistemul nervos  mai dezvoltat. Nu s-au mai inregistrat cazuri de morti subite la sugari. Chiar si asa, japonezii nu au mai avut incredere in vechiul trivaccin si s-a inregistrat o scadere drastica a vaccinarilor, motiv pentru care Japonia, in anul 1981, a sintetizat si a pus pe piata un nou vaccin antipertussis “acelular” (componenta  aP din nou trivaccin: DTaP ), despre care se considera ca ar fi mai putin toxic (in procent de 10% fata de cel cu bacteria intreaga de Bordetella Pertussis). [3]

Cu toate acestea, in SUA (tara cu cea mare rata de vaccinare), noul vaccin a fost pus pe piata doar in primavara anului 2005, iar in Romania, vaccinul DTP cu vechea componenta antipertussis celulara este administrat in continuare tuturor sugarilor la 2, 4 şi 6 luni de zile, cu rapeluri  la 12 luni si la 30 – 35 luni (5 doze in total). Efectele secundare de temut raman in continuare convulsiile epileptice, encefalopatia acuta si decesul, ce pot aparea in primele 7 zile de la vaccin.  Ele sunt mai frecvente in familiile cu cazuri cunoscute cu epilepsie, dar pot aparea la orice copil, indiferent de antecedentele heredo-colaterale. Noul vaccin se poate procura si la noi in tara din farmacii, dar contra cost. Cu toate acestea, nu a fost eliminata toxicitatea vaccinului in intregime (lucru imposibil, indiferent de vaccin!),  la care se adauga si efectele celorlalte doua tulpini: antidifteric si antitetanos, descrise in alte articole.

(vezi: www.pentruviatacluj.ro).

Dr Christa Todea-Gross,

26.08.2011, Cluj-Napoca

[1] H.Coulter,B.Fisher,”Dreifach-Impfung. Ein Schuss ins Dunkle”, Barthel & Barthel Verlag, 1996, p.9

[2] Ibidem, p. 12-15

[3] Ibidem, p. 404