-Autor: Claudina A. Michal-Teitelbaum, MD, doctor în medicină preventivă, Lyon, Franţa–

Răspuns rapid în MBJ (British Medical Journal)

După cum subliniază autorul articolului intitulat „Vaccinarea obligatorie și ameninţarea crescândă a pojarului”, publicat în The BMJ (British Medical Journal în trecut), începutul anului 2017 a fost marcat de dorința bruscă a politicienilor, în general a unor persoane, de a face vaccinarea obligatorie în multe țări europene. Aceste țări sunt țări cu venituri ridicate. Suedia trebuie adăugată și ea pe această listă, întrucât în data de 10 mai a respins o moțiune referitoare la obligativitatea vaccinării. Această moțiune a făcut parte din mai multe moțiuni pe tema vaccinării.[1]

În urma acestor inițiative apar două întrebări: de ce și în ce scop? O a treia întrebare este: sunt aceste inițiative justificate de motive științifice și de sănătate publică, din moment ce ele restricționează enorm libertatea de alegere a părinților? Ultimul punct este o chestiune etică și politică ce nu poate fi separată de întrebările de mai sus, dar care are implicații mai mari pe lângă cele ridicate de imunizare.

Prima întrebare, de ce? Nu putem identifica niciun eveniment special care pune în pericol sănătatea publică în țările europene vizate de aceste măsuri. Deci întrebarea nu are niciun răspuns clar.

Cu ce ​​scop? Răspunsul dat de promotorii acestor măsuri este: „pentru a crește acoperirea vaccinală și pentru a ajunge la imunitatea de turmă și pentru a evita o amenințare inacceptabilă la adresa sănătății publice”.

Aceste argumente se bazează pe ipoteze arbitrare și nedovedite. Și acest lucru poate fi dovedit.  Deci, va crește acoperirea vaccinală prin introducerea vaccinării obligatorii?  Proiectul ASSET, finanțat de Uniunea Europeană, spune că „NU”. Într-un studiu, acest proiect european de cercetare arată că acoperirea vaccinală în Europa nu este legată de vaccinarea obligatorie.[2]

Suntem amenințați de epidemii care pun în pericol sănătatea publică dacă nu este realizată o acoperire vaccinală mai mare?  Multe vaccinuri incluse în programele naționale de vaccinare au fost introduse în ultimii ani. Bolile vizate, precum boala pneumococică invazivă, boala meningococică, pot fi caracterizate ca endemice, dar nu epidemice. Alte boli vizate, precum varicela sau infecțiile cu rotavirus, sunt epidemice, dar nu amenințătoare. Acestea nu se compară cu holera din secolul al XIX-lea.  În Franța, majoritatea bolilor infecțioase vizate de vaccinare au fost făcute responsabile pentru 0-20 de decese la copii și adolescenți sub 18 ani în fiecare an ÎNAINTE de introducerea celor mai recente vaccinuri. Multe dintre aceste decese apar la copii și adolescenți cu afecțiuni severe.

Tot în Franța, s-a afirmat că în ultimii ani au existat 10 decese din cauza rujeolei. Dar majoritatea acestor decese au fost înregistrate la adulți, nu la copii.  Merită să amintim că aproximativ 3.000 de decese infantile, la copii de sub un an, au avut loc în fiecare an în Franța în anii 2000. 99% din aceste decese nu au fost cauzate de bolile prevenibile prin vaccinuri. Cifrele sunt în mare parte aceleași și în alte țări europene cu venituri ridicate.  Dar putem să ne mai întrebăm: oare o acoperire vaccinală ridicată și menținută ar duce la imunitatea de turmă şi oare imunitatea de turmă ar reduce în mod semnificativ povara asupra sănătăţii publice pentru toate bolile vizate de aceste măsuri?

Imunitatea de turmă înseamnă încercarea de a proteja un mic număr de persoane nevaccinate prin vaccinarea majorității, pentru a preveni circulația unui agent infecțios.

Imunitatea de turmă nu este un panaceu și necesită o serie de condiții care trebuie îndeplinite.

Imunitatea de turmă nu va fi atinsă dacă există alte rezervoare ale agentului în afara celor existente la om sau dacă vaccinul exercită o presiune de selecție care duce la mutaţii ale agentului infecțios sau dacă există mai multe tulpini de agent, iar prin vaccinare tulpinile vaccinale sunt înlocuite de alte tulpini. În ultimele două cazuri, creşterea acoperirii vaccinale ar fi contraproductivă, accelerând înlocuirea sau mutațiile agenţilor infecţioşi.

Acest lucru se întâmplă în cazul vaccinului pneumococic. În Franța, introducerea vaccinului Prevenar 7 a condus la o creștere a numărului total de cazuri de boală pneumococică invazivă de aproximativ 20% comparativ cu perioada anterioară vaccinării. Timp de 9 ani din 2003 până în 2011 (Prevenar 13 a fost introdus în 2010 în Franța), au existat 8.000 de cazuri de bacteremie și 230 de cazuri de meningită în plus comparativ cu perioada de dinainte  de vaccinare.[3] În plus, serotipul 19 A, o tulpină mult mai virulentă, rezistentă la mai multe tipuri de medicamente, a apărut în toate țările care implementaseră vaccinarea pneumococică.[4]

Un alt exemplu, oarecum diferit, este cel al vaccinării pentru tusea convulsivă provocată de Bordetella pertussis și de para-pertussis. După introducerea unui vaccin acelular în anii 1990, tulpina actuală a fost complet înlocuită de o tulpină cu test negativ la pertactină sub presiunea vaccinului în Statele Unite ale Americii.[5] Persoanele complet vaccinate au un risc de 2,7 (95% Cl, 1.2-6.1) de a dezvolta infecţii cu bordetella pertussis cu test negativ la pertactină.[6]

Ba mai mult, cazurile raportate nu permit o estimare corectă a numărului real de cazuri. Un studiu francez din 2009 referitor la intervenţii chirurgicale asupra pacienţilor cu tuse convulsivă a relevat că incidenţa ar fi estimată la 145 din 100.000 de cazuri de tuse convulsivă. Această cifră ar reprezenta la nivel naţional o incidenţă de 100.000 cazuri.[7] Alte studii internaţionale au ajuns cu aceeaşi metodologie la aceleaşi rezultate. Ca atare, acest lucru înseamnă că – în ciuda sau datorită unei acoperiri vaccinale înalte – încă există multe cazuri de tuse convulsivă care nu sunt diagnosticate şi nu sunt nici raportate.

Așadar, beneficiile științei și ale sănătății publice nu pot fi invocate și utilizate într-o manieră atât de simplistă încât să justifice o restricție a alegerilor și a libertăţii pacienților și a medicilor. Imunizarea este un subiect complicat care necesită mai multă reflecție și mai puțină coerciție. Este momentul să realizăm că vaccinurile, ca și medicamentele, nu reprezintă un panaceu mistic și că sunt supuse atât presiunii comerciale și politice cât și influenței conflictelor de interese.

 

[1] https://translate.google.com/translate?depth=1&nv=1&rurl=translate.google.com&sl=auto&sp=nmt4&tl=en&u=http://www.thenhf.se/riksdagen-rostade-nej-till-alla-vaccinmotioner/
[2] http://www.asset-scienceinsociety.eu/reports/page1.html
[3] INVS, Données Epibac 2014, 20/11/2015, PDF
[4] https://wwwnc.cdc.gov/eid/article/19/7/12-1830_article
[5] https://www.fondation-merieux.org/wp-content/uploads/2017/02/pertussis-biology-epidemiology-and-prevention-2015-program-2.pdf
[6] https://academic.oup.com/cid/article/60/2/223/2895696/Pertactin-Negative-Bordetella-pertussis-Strains
[7] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21315055

Traducere: Lion Mentor Association, Felicia Popescu