“Te fac o gripă? O diaree? Sau o ciupercă? Nici nu le simți, sunt de la ei.

Există o metodă sistematică de fraudare a Asigurărilor de Sănătate.

Pe numele tău. Indiferent cine ești.

A pățit-o inclusiv fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, care s-a internat pentru o gripă, dar a plecat mai bolnav. Doar în acte, fără să știe.

Se întâmplă la un spital emblematic, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, aflat de 19 ani sub patronajul unui doctor celebru:

Adrian Streinu-Cercel, omul care anunță gripa la televizor.

Practica diagnosticelor fictive – afecțiuni adăugate din burtă oamenilor care vin la spital cu diferite probleme și pentru care statul plătește, pacient cu pacient, note de plată umflate – are un efect devastator: sărăcește artificial sistemul, intoxică statisticile naționale de sănătate, umflă achiziții publice de medicamente, generează crize.

„Suntem o națiune bolnavă pentru că uneori inventăm diagnostice”, admite actualul ministru al Sănătății.“

Nici in Germania lucrurile nu stau mai imbucurator, dupa cum a constatat un studiu al Casei de Asigurari de Sanatate Techniker Krankenkasse. In presa din octombrie 2017 au circulat aceste informatii sub titlul “Casele de asigurari indeamna medicii sa manipuleze datele” sau “Concurenta cu bolnavi falsi“. Despre ce este vorba aici?

Casele de asigurari primesc bani din fondul comun al asiguratilor germani (aprox. 250 miliarde de euro), in functie de varsta, sexul si starea sanatatii asiguratilor. De aici reiese deja ca o casa de asigurari va primi mai multi bani daca asiguratii ei sunt mai bolnavi; sau mai “bolnavi”, adica doar definiti pe hartie ca “bolnavi”. Casele de asigurari au mari interese ca asiguratii sa apara pe hartie cu boli mult mai grave decat in realitate, de aceea ii “incurajeaza” pe medici sa puna diagnostice mai severe decat este cazul. Pentru un diagnostic de “astm bronsic” se dau mai multi bani decat pentru o amarata de “infectie a cailor respiratorii”. Ceea ce fac casele de asigurari cu medicii se numeste mita contractuala. Onorariile curg, fara ca ele sa se bazeze pe servicii reale aduse pacientilor.

Ceea ce este nou si inspaimantator, dupa cum a constatat studiul realizat de Techniker Krankenkasse, este faptul ca 62% dintre medicii care au participat la studiu au marturisit ca se lasasera influentati de casele de asigurari in ce priveste diagnosticele. Codurile pentru fiecare “boala” reprezinta clasificarea acestora conform unei scheme complexe, fiecare “boala” primind un cod corespunzator. La bolile unde totul poate fi interpretat dupa bunul plac al medicilor, cum ar fi afectiunile cailor respiratorii, tulburarile endocrinologice (inclusiv diabetul), afectiunile cardiorespiratorii, tulburari psihice sau dureri cronice, medicii sunt incurajati sa puna diagnostice cat mai grave. Un pacient cu diagnostic de “diabet fara complicatii” aduce casei sale de asigurari o suma de 67 de euro lunar. Acelasi pacient, cu diagnostic de “diabet cu simptome adiacente la rinichi” aduce casei de asigurari o suma de 300 de euro lunar.

Desi din 2009 in Germania le este interzis caselor de asigurari sa influenteze codurile cu diagnostice, studiul realizat de Techniker Krankenkase demonstreaza ca acest lucru se intampla foarte frecvent. Exista case de asigurari care ofera medicilor lor chiar un software special, realizat pentru a “agrava” diagnosticele prin incadrarea la alt cod. O stare usor depresiva devine brusc depresie, ceea ce aduce mai multi bani in contul casei de asigurari, dar si in portofelul medicilor.

Principalul vinovat este sistemul care distribuie banii in functie de diagnostice, plus in functie de serviciile individuale, un sistem la care medicii holistici se opun de multi ani fara succes. Factorii decisivi care ne-au adus in acest punct: setea de profit si mentalitatea comerciala a medicinei. Este timpul sa schimbam ceva.

Lucrarea poate fi citită aici: The Initial Common Pathway of Inflammation Disease and Sudden Death – Entropy 2012

Cităm mai jos din rezumatul lucrării.

3. Discuție

Termenii “anafilaxie” și “alergie” au fost creați de Charles Richet în 1901, respectiv de Clemens von Pirquet în 1906.

Când Charles Richet a încercat să vaccineze câini împotriva otrăvii de meduză (Physalia), a provocat o reacție violentă care a ucis rapid câinii după o a doua injecție. Aceste rezultate au fost ulterior reproduse cu tentaculele anemonei marine (Actinia equina). În mod remarcabil, anumiți câini nu au prezentat efecte negative evidente și au supraviețuit atunci când primiseră doar o singură injecție. Dar atunci când o injecție de “rapel” a fost administrată la 3-4 săptămâni după prima doză sensibilizantă (sau pregătitoare), animalele au prezentat imediat simptome grave de șoc: vărsături, diaree cu sânge, dispnee, incontinență, hipotensiune, sincopă, inconștiență, asfixie și deces, în decurs de 15-30 de minute. Pentru această reacție, Richet a folosit termenul latin anafilaxie sau anti-protecție, deoarece rezultatul a fost contrar protecției pe care ar fi trebuit să o ofere vaccinul.

În alte experimente cu numeroase alte specii, inclusiv pisici, iepuri și cai, Richet a arătat că anafilaxia este un răspuns universal al sistemului imunitar [237-239,289]. În 1907, Richet a demonstrat și ceea ce se numește anafilaxie pasivă. De asemenea, el a stabilit o relație între leucocitoză și anafilaxie. În 1913, când a primit premiul Novel, Richet și-a încheiat prelegerea afirmând că “anafilaxia este un mecanism universal de protecție [sic] împotriva pătrunderii substanțelor eterogene în sânge, de unde nu pot fi eliminate.”

La sfârșitul anilor 1800, un fenomen anafilactic similar, boala serică (“Serum-Krankheit“) apărea frecvent la copii supuși primelor preparate conservate în masă injectate hipodermic sub formă de ser împotriva scarlatinei, tetanosului și difteriei. Simptomele observate includeau urticarie, eritem, atacuri de durere, mâncărime și, în cele mai grave cazuri, semi-sincopă, cu greață, vărsături, hipertermie, edem pe toată suprafața pielii și urticarie generalizată.

Pediatrul vienez Clemens von Pirquet a introdus în 1906 termenul derivat din latină “alergie”, pentru a descrie mai bine această “reactivitate modificată” la serurile vaccinale.[290] Prin aceasta, el a vrut să descrie, în general, o schimbare a reactivității organismului, și anume în timp, calitate și cantitate. Înainte de apariția vaccinării, alergia în masă, precum boala serului, era necunoscută.

Potrivit alergologului Warren Vaughan, “boala serică este o boală provocată de om. Dacă nu ar fi existat seruri de tratament și dacă nu ar fi existat niciun fel de seringă hipodermică cu care să introducem materialul sub piele, nu ar exista o boală serică.” Prin urmare, boala serică este boală iatrogenă.[290,291]

Teoria vaccinarii ne transmite un mesaj simplu: ne vaccinam, corpul produce anticorpi si prin aceasta devenim imuni la boala respectiva.

In realitate, lucrurile sunt mult mai complicate.

Majoritatea oamenilor cred ca prin vaccinare vor deveni imuni la o boala si confunda vaccinarea cu „imunitatea”. Nu degeaba propaganda foloseste mereu cuvantul „imunizare” in loc de vaccinare.

Firmele care vand vaccinuri (si care in mod suspect isi fac propriile lor studii de punere pe piata!!) nu trebuie sa demonstreze decat ca dupa un vaccin apare un numar de asa-zisi anticorpi in sange. Nu exista insa nicio dovada stiintifica pentru teoria conform careia anticorpii aceia reprezinta imunitate si protejeaza de boala.

Autoritatile medicale din Germania (Institutele Robert Koch si Paul Ehrlich) nici nu pomenesc de faptul ca un anume titru de anticorpi ar proteja de imbolnavire. Dimpotriva, ele admit ca persoanele pot fi protejate si fara un titru de anticorpi si de asemenea ca poate sa nu existe protectie in ciuda unui titru mare de anticorpi.[1]

In revista medicala germana „arzneitelegramm” din aprilie 2001 se precizeaza:
„Cresterea titrului de anticorpi prin vaccinare este un criteriu surogat fara credibilitate in ce priveste eficacitatea vaccinurilor. Prin asemenea metode nu se pot trage concluzii despre beneficiile sau riscurile vaccinarii. Autoritatile medicale trebuie sa reexamineze cerintele pe care le au de la producatorii de vaccinuri.”[2]

Vedeti deci ca acest concept de „imunitate” este inteles si folosit gresit.

Ce este „imunitatea de turma”?

Presiunea tot mai crescanda asupra populatiei, de a se vaccina sau a-si vaccina copiii mai nou „in numele binelui social”, se bazeaza pe presupunerea ca ar exista si un fenomen numit „imunitate de turma”:

„Imunitate de turmă: o situaţie în care un procent suficient din populaţie este imun la o boală infecţioasă (prin vaccinare şi/sau boală de care au suferit anterior), astfel încât transmiterea bolii de la o persoană la alta este puţin probabilă. Chiar şi indivizii care nu sunt vaccinaţi (cum ar fi nou-născuţii şi cei cu afecţiuni cronice) beneficiază de o anumită protecţie, deoarece boala are puţine şanse să se răspândească în comunitate.”[3]

De unde vine insa acest concept?

Ei bine, intr-o lucrare epidemiologica din 1993 intitulata „Imunitatea turmei: istoria, teoria, practica”[4], autorul Paul E.M. Fine noteaza ca prima „utilizare publica” a termenului de imunitate de turma „pare sa fi fost” intr-o publicatie din 1923, intitulata „Raspandirea infectiilor bacteriene: problema imunitatii turmei.”[5]
Din lucrarea lui Fine reiese ca teoria imunitatii turmei a fost dezvoltata initial pe niste observatii facute asupra unor experimente pe cobai si pe niste „formulari matematice simple”, insa lucrarea nu precizeaza clar daca teoria a fost vreodata validata printr-un proces stiintific de peer review – asa cum este cazul cu teoriile care ulterior sunt acceptate ca stiintifice.

Cu alte cuvinte, conform acestei ipoteze nedemonstrate stiintific, daca marea majoritate a persoanelor ar fi imune impotriva unui agent infectios, atunci si persoanele „neimune” ar fi automat protejate, caci s-ar intrerupe lantul infectiei.

Campaniile oficiale de vaccinare au probleme uriase de logica, pe care le vom clarifica in acest articol.

Cand se vorbeste de imunitate – mai ales in contextul cazurilor de rujeola – se tot vehiculeaza ideea de „imunitate de turma”.

In revista germana Bundesgesundheitsblatt (Revista Medicala Federala) din 2009, gasim urmatoarele afirmatii:

„Imunitatea turmei explica faptul ca acele persoane neprotejate si neimune profita de starea de imunitate creata in populatie prin vaccinare. Daca multi oameni sunt imuni, se reduce circulatia agentului infectios, astfel incat si persoanele care nu pot fi vaccinate – cum ar fi de exemplu cele imunodeficiente sau nou-nascutii – au doar un risc minor de a se infecta. Astfel, o imunitate de turma la nivel mondial este premiza indispensabila pentru eliminarea unui agent infectios si presupune intotdeauna rate de vaccinare ridicate. Eradicarea variolei prin vaccinare pe plan mondial este dovada istorica pentru valabilitatea acestui concept. Ca atare, este in interesul public, chiar global, sa avem rate de vaccinare inalte la nivel national.”[6]

Teoretic se sustine deci ca imunitatea de turma este „eficienta” cand o mare parte a unui grup – in cazul pojarului cel putin 95% – este alcatuita din persoane vaccinate. Astfel, in Revista Farmacistilor din Germania (iulie 2015), putem citi:

„Asa-numita imunitate de turma functioneaza doar cand aproape toti oamenii (la rujeola cel putin 95%) sunt vaccinati. Atunci anumite boli nu mai pot fi transmise, lucru care ii protejeaza pe acei putini care – din cauza unor imunodeficiente, boli sau alergii – nu pot fi vaccinati.”[7]

Cu alte cuvinte, acei putini oameni care nu sunt vaccinati ar fi niste paraziti sociali, facand „blatul” in autobuzul imunitatii si profitand de majoritatea oamenilor, care sunt vaccinati. In acest citat se foloseste expresia „aproape toti oamenii”, retineti!

Institutul Central Federal pentru Informare privind Sanatatea (BZgA) a publicat pe pagina sa de internet „impfen-info” cifra magica de 95% pentru rata vaccinarii la rujeola cu care s-ar realiza imunitatea de turma.[8]

Literatura stiintifica nu furnizeaza absolut nicio dovada solida pentru cifra magica de 95%.

In 1933, Dr. Hedrich din Chicago studia epidemiile de pojar intre anii 1900-1930 in Boston. El a constatat ca atunci cand aprox. 68% din copii trecusera prin boala, imbolnavirile se opreau. In Baltimore, in anii 1930, Dr. Hedrich a observat acelasi lucru, dar dupa ce 55% din copii facusera boala.[9]

Acele observatii au dus ulterior la campaniile de vaccinare in masa. Cand Institutul Public de Sanatate din SUA a inceput campania de vaccinare rujeolica in masa, au planificat sa vaccineze 55% din copii si au anuntat ca se asteapta eradicarea rujeolei pana in 1967. Cand planul a dat gres, autoritatile au sustinut ca trebuie sa vaccineze 70-75% ca sa asigure „imunitatea de turma”. Cand nu au reusit sa eradicheze nimic nici asa, au plusat pana la 80%, 83%, 85% si apoi 90%.Nu se stie nici pana acum prin ce modalitate se vehiculau asemenea procente. Se bazau oare pe vreo metodologie stiintifica sau pur si simplu se simteau presati sa indeplineasca promisiunea de a eradica rujeola?

Intre timp am ajuns la 95% si, dupa cum vom vedea mai jos, nici cu o rata de vaccinare de 95% tot nu se va realiza nimic!!

Rata vaccinarii si rata imunitatii sunt lucruri diferite

Dupa cum am explicat mai sus, vaccinarea nu este imunizare.
In realitate, „imunitatea de turma” este un argument politic, nu medical.
In realitate, „a fi vaccinat” nu echivaleaza in nici un caz cu „a fi imun”, caci si vaccinatii se pot imbolnavi, si vaccinati pot fi la fel de bine purtatori si transmitatori ai agentilor infectiosi („vectori de infectie”).
In realitate, nu este suficient ca cel putin 95% sa fie vaccinati impotriva rujeolei, ci este necesar ca acesti „cel putin 95%” sa fie imuni la rujeola.

O rata de vaccinare de 95% (la copiii de 6 ani) nu echivaleaza cu 95% imunitate la rujeola, caci pana si cei mai vehementi pro vaccinisti sustin ca exista intotdeauna aprox. 5% non-responderi (cei la care nu „prinde” vaccinul). Institutul Robert Koch (RKI) scrie in Buletinul Medical 48/2013:

„Pentru o eliminare a rujeolei este absolut necesara o imunitate permanenta la cel putin 95% din oameni, in toate grupele de varsta.”[10]

Nota bene: Aici mentioneaza, corect, rata imunitatii si nu rata vaccinarii!
Foarte interesanta este si precizarea „in toate grupele de varsta”!
Deci cel putin 95% nu numai dintre copii si adolescenti, ci din toate grupele de varsta, trebuie sa fie imuni pentru ca rujeola sa poata fi eliminata!

Imunizare si protectie prin vaccin?

Majoritatea oamenilor inteleg din conceptul de „protectie vaccinala” faptul ca vaccinul ii ajuta sa nu se imbolnaveasca niciodata de boala respectiva. Altfel de ce s-ar mai vaccina? Pentru presupuneri si ipoteze nefondate stiintific?

Ei bine, din manualul „Protectie fata de infectii si epidemiologia infectiilor” editat de Institutul Robert Koch din Germania citam definitiile:

„Protectie vaccinala: Protectia vaccinala individuala este estimata pe baza vaccinarilor efectuate (= statut vaccinal)”
„Statut vaccinal: Numarul si tipul de vaccinuri administrate unei persoane; de aici se poate estima protectia vaccinala probabila, dar nu se pot trage concluzii sigure despre o imunitate vaccinala”
„Imunitate: Nesusceptibilitate de a se imbolnavi, rezistenta organismului la anumiti agenti infectiosi”

Ei bine, reiese clar ca autoritatile medicale germane estimeaza „protectia vaccinala” in functie de numarul de vaccinuri administrate oamenilor, nu se ia nicidecum in considerare ca vaccinatii sa fie imuni si sa nu se imbolnaveasca!

Evident, sintagma „protectie vaccinala” este utilizata in acest context intr-un mod fraudulos.

Cum se determina „imunitatea”?

Dupa cum am explicat si la inceputul articolului, parametrul-surogat pentru imunitatea la infectii este considerat asa-numitul titru de anticorpi din sange. Cantitatea de anticorpi este o notiune la fel de nesigura si de speculativa ca si imunitatea. In publicatiile stiintifice gasim de multe ori valori diferite ale titrului de anticorpi asa-zis „protectori”.[11][12]

In 2012 a reiesit dintr-un studiu ca anticorpii nici macar nu sunt necesari pentru imunitate si ca anticorpii aparuti dupa vaccinare nu pot oferi o imunitate adecvata.[13]

In plus, la vaccinati se stie ca sunt gasite in mod frecvent titruri de anticorpi sub nivelul de „protectie” si intre timp s-a introdus si alt concept fictiv, acela de „infectie subclinica”[14][15] pentru a explica de ce persoanele nevaccinate si care nu facusera nici boala aveau dintr-o data „anticorpi”.

Din studiul german KiGGS reiese si despre copiii germani ca aproape 50% din tinerii nevaccinati, cu varste intre 14-17 ani, nu aveau un titru de anticorpi negativ desi nu avusesera niciodata pojar![16]

Un alt exemplu: un profesor al unei scoli antroposofice (Waldorf, evident) facuse impreuna cu un medic analize pentru toti copii nevaccinati din clasa lui, iar rezultatul a fost ca 25% din acesti copii nevaccinati aveau un titru chiar mare de anticorpi la pojar, desi nu facusera boala![17]

Nu e nici un mister: in realitate, testele de anticorpi nu sunt standardizate si rezultatele sunt un fel de alba-neagra in functie de cum sunt calibrate testele in laborator, dupa cum a explicat Feli Popescu in 2016 la conferinta despre pojar.

Titruri de anticorpi dupa vaccinare

Desi vaccinurile sunt medicamente biologice produse pe banda rulanta si administrate de parca toti oamenii ar fi clone, este evident ca fiecare om reactioneaza altfel la un vaccin „raspunsul imun al gazdei”). Astfel, la unii se formeaza doar putini anticorpi, la altii nu se formeaza deloc. Denumirea „stiintifica” este „esec primar la vaccin”, iar cei care se incapataneaza sa nu reactioneze la vaccin sunt numiti „non-responderi” („care nu raspund”). Se sustine ca un titru mic de anticorpi dupa vaccinare ar avea cauze genetice.[18]

Oamenii care nu dezvolta anticorpi dupa prima doza au un risc semnificativ mai mare de a se imbolnavi dupa ce primesc o a doua doza de vaccin!

„Chiar daca primesc o a doua doza de vaccin, non-responderii la prima doza de vaccin au un risc de sase ori mai mare de a se imbolnavi daca vin in contact cu virusul salbatic de rujeola.”[19]

Mai exista si un „esec secundar la vaccin”, cand numarul de anticorpi scade semnificativ in timp.[20]

In studiul german KiGGS, 12,6% din copiii si adolescentii vaccinati de doua ori antirujeolic nu aveau un titru de anticorpi pozitiv dupa 6 ani de la vaccinare.[16]

Clinica Mayo din SUA a publicat un studiu conform caruia peste 75% din tinerii vaccinati cu doua doze de vaccin nu aveau titru de anticorpi pozitiv![21]

95% din intreaga populatie!

Dati-ne voie sa va anuntam (daca nu ati realizat si singuri pana acum) ca mult trambitata „eliminare a rujeolei” este un vis irealizabil!

Promotorii vaccinarii sustin ca “protectia” prin „imunitate de turma” ar aparea abia cand 95% din intreaga populatie ar fi vaccinati! Deci retineti, nu este vorba doar de bebelusi si copii, cum s-ar putea crede.

Dar ce ne facem ca, de exemplu in Germania, rata vaccinarii intregii populatii este intre aprox. 22%! Statisticile ratei vaccinarii includ doar date despre copiii pana la 6 ani, DAR aceasta grupa reprezinta doar 0,8% din intreaga populatie!

In 2010 s-a facut in Germania un sondaj de opinie de catre Institutul pentru Demoscopie Allensbach. Abia 7% din participantii peste 16 ani au indicat ca si-ar fi facut rapelul la vaccinul antirujeolic.[21a]

In Germania Federala vaccinul a fost introdus abia in 1973, deci toti cei nascuti inainte de 1970 nu aveau cum sa fie vaccinati antirujeolic (cel mult la 6-8 ani, dar cine mai vaccineaza atunci, cand schema incepe de la 12 luni, iar a doua doza de vaccin a inceput sa fie recomandata in Germania abia in 1991?).[21b] Ei bine, aceasta categorie de oameni reprezinta 57% din populatie in prezent, adica aprox. 46 milioane de oameni nevaccinati antirujeolic! Nu mai vorbim de cei nascuti inainte de 1960!

Cu alte cuvinte, chiar daca am porni de la ipoteza ca o mare parte din oamenii mai in varsta ar fi imuni la pojar datorita faptului ca ar fi facut boala in copilarie, o imunitate la rujeola de cel putin 95% in intreaga populatie este o utopie totala si definitiva.

Conceptul de „imunitate de turma” este utilizat mai intotdeauna pentru rujeola, dar sa nu uitam ca el mai este vehiculat si pentru alte boli, de ex. gripa (influenza), oreion, rotavirus, boala pneumococica, varicela sau poliomielita.[22][23] Conceptul a fost folosit si in legatura cu variola, dupa cum putem citi in Bundesgesundheitsblatt (Revista Medicala Federala) din 2009.[6]

Retineti: se sustine ca cel putin 95% din intreaga populatie ar trebui vaccinati, dar dupa cum am explicat, in realitate din punct de vedere al dogmei alopate ar fi nevoie de o rata de imunitate de cel putin 95%, nu numai de o rata a vaccinarii de 95%, asa incat cliseele propagandei vaccinare ar trebui revizuite urgent.

Termenul „imunitate de turma” nu se justifica

In martie 2015, intr-un articol legat de epidemia de rujeola declarata in California (Disneyland!) s-a afirmat ca ar fi nevoie chiar de o rata a vaccinarii de peste 96% pentru a garanta imunitatea de turma la rujeola intr-o comunitate.[24]

Peste 96% ar putea insemna 97%, de exemplu. [Ne amintim ca Romania a avut in 1997 o epidemie cu peste 20.000 de cazuri, pe vremea cand rata vaccinarii chiar era de 97%!!].

Pentru a intelege mai bine ce e cu procentele astea, sa luam un exemplu concret.

Trei clase de elevi au in total 100 de elevi, din care 97 ar trebui sa fie vaccinati pentru ca si cei 3 elevi nevaccinati sa fie protejati impotriva pojarului. Deci aproape toti copiii trebuie sa fie vaccinati. Dar atunci notiunea de „imunitate de turma” induce in eroare.

Hai sa ducem exemplul un pic la extrem, pe baza ratelor de vaccinare din China: daca 99 din 100 de copii trebuie vaccinati ca sa fie si cel nevaccinat protejat, aici nu mai poate fi vorba de nicio „imunitate de turma”, din moment ce cam toti trebuie vaccinati!

Ah, daca „doar” 70-80% ar trebui vaccinati pentru a fi protejati si restul de 20-30%, atunci conceptul de „imunitate de turma” ar fi justificat, dar nu cand peste 95% trebuie vaccinati! “Logica” asta este deja ridicola!

In plus, realitatea oricum arata altfel: cand mai izbucneste vreo epidemie in vreo scoala, imediat celor cativa nevaccinati li se interzice sa mai frecventeze scoala cel putin doua saptamani. Ca atare, „logica” asa-zisei „imunitati de turma” nu este aplicata in viata reala, caci in mod evident nici autoritatile nu cred in aceasta teorie.

Rujeola la vaccinati

In toata povestea asta teoretica privind imunitatea si eliminarea rujeolei, se mai porneste in mod gresit si de la ipoteza ca acei copii vaccinati nu ar mai face boala. De aceea, copiilor vaccinati li se permite si in caz de epidemii sa frecventeze scolile.

Dar realitatea asa-zisei “protectii vaccinale” este cu totul alta.

In special in SUA, tara cu vaccinuri obligatorii si cu cea mai bogata schema de vaccinuri din lume, sunt documentate cu exactitate epidemii de rujeola in care majoritatea cazurilor (pana la 89%!) erau la persoane vaccinate!

Retineti: conform teoriei, TOTI bolnavii de rujeola sunt contagiosi, deci si vaccinatii care fac rujeola vor fi contagiosi si nu mai au cum sa contribuie la „imunitatea de turma”.

Neil Z. Miller descrie in cartea lui „Vaccinurile – Sunt cu adevarat sigure si eficiente?” multe epidemii printre vaccinati din anii 1980 si 1990.

De exemplu, in anul 1988 s-au publicat date conform carora 69% din copiii de varsta scolara din SUA care contractasera pojar fusesera vaccinati.[25]

In 1989, chiar 89% din victimele pojarului printre elevii din SUA fusesera vaccinati.[26]

Asa-zisa „Pink Book” a CDC-ului (actualizata in 2015), despre „toate bolile infectioase prevenibile prin vaccinare”, intrece chiar si descrierile lui Neil Z. Miller. Sa citam:

„Inainte de 1989, majoritatea epidemiilor de rujeola apareau la scoli generale, licee si facultati. Pana la 95% din persoanele afectate de boala primisera cel putin o doza de vaccin antirujeolic.”

Multi oameni nu cunosc faptul ca insusi CDC admite ca pana in anul 1989 aproape 95% din imbolnaviti erau vaccinati! Deci unde era protectia?

Citind aceste detalii, nu poti sa nu te mai intrebi ceva: oare chiar o fi fost posibil dupa 1963 (introducerea vaccinarii antirujeolice in masa in SUA) ca doar in cativa ani incidenta bolii printr-o singura doza de vaccin sa scada cu 95%?

Ceva e putred aici si acest ceva se cheama rediagnosticare. In loc de a primi eticheta de „rujeola”, incepand cu introducerea vaccinarii in masa simptomele au inceput sa fie redenumite: rujeoleta, pojarel, eczema post-virala, eruptie virala, exantem benign, eczema rujeoliforma, exantem viral, fenomen cataral, exantem morbilliform, eritem infectios, fruste morbiloide, catar naso-bronsic si tot asa.

Sa citam mai departe din Pink Book:

„O a doua doza de vaccin antirujeolic a fost introdusa incepand cu anul 1989 pentru toti copiii si elevii, dupa care toate statele din SUA au preluat recomandarile de a administra doua doze de vaccin antirujeolic tuturor copiilor cu varsta scolara. Rezultatul a fost ca s-au rarit epidemiile.”

Aceasta afirmatie nu este tocmai adevarata, daca analizam ultimii ani in SUA:
In 2011, de exemplu, intr-o epidemie in New York, primul caz cunoscut aparuse la o femeie de 22 de ani, care in copilarie primise doua doze de vaccin. [Asta ca sa nu mai intrebam de la cine se imbolnaveste persoana considerata „primul caz”, daca tot sustin ei ca boala se ia…]

Din perspectiva vaccinistilor, tanara de 22 ani era oficial imuna la rujeola. Si totusi s-a imbolnavit. Mai departe, la toti pacientii din acea epidemie se constatase ca aveau doua doze de vaccin ROR sau le iesise pozitiv testul de anticorpi rujeolici. Ca atare, toti erau din punct de vedere oficial „imuni” si toti se imbolnavisera de rujeola.[27]

Un alt articol stiintific al Clinicii Mayo din ianuarie 2012 indica faptul ca in ultimii ani au tot aparut epidemii de rujeola in tarile dezvoltate, unde un procent mare al bolnavilor fusesera vaccinati.
Din 2005, se spune in articol, apar si in SUA epidemii de rujeola in care surprinzator de multi oameni primisera cel putin o doza de vaccin cu componenta rujeolica. Astfel, in anul 2011, pana in luna septembrie, se raportasera astfel 15 epidemii cu 211 de cazuri confirmate, cel mai mare numar de cazuri din 1996 incoace.[28]

In acelasi articol al Clinicii Mayo se precizeaza si statisticile pentru Europa pentru anul 2011 (pana in luna septembrie): 33 de tari europene ar fi raportat peste 30.000 de cazuri de rujeola.
Marea Britanie declarase in 2011 rujeola ca fiind din nou endemica. In Franta se raportasera pana in septembrie 2011 deja 14.025 de cazuri, iar in Spania 1.777. In niciuna din aceste tari nu se ducea lipsa de vaccinuri si nici infrastructura sistemului medical nu era problematica.

Din datele existente se poate trage concluzia (de catre vaccinisti) ca nu fusesera destui vaccinati, dar si (cu propriul nostru discernamant) ca la foarte multi oameni vaccinurile pur si simplu nu functionasera.
In acelasi articol stiintific se mentioneaza ca, in cadrul unei epidemii din Canada in octombrie 2011, din cele 98 de persoane imbolnavite 50% fusesera vaccinate cu doua doze de vaccin antirujeolic. Citam in continuare pasajul cu adevarat interesant din acel raport:

„Prin urmare, epidemiile de rujeola apareau si in populatiile puternic vaccinate, datorita esecurilor vaccinale primare si secundare, ceea ce duce la un numar tot mai mare de persoane susceptibile si de epidemii, cand rujeola este ‚importata’ din alte parti. Astfel, se ajunge la situatia paradoxa ca, in comunitatile puternic vaccinate, rujeola apare in primul rand printre persoanele vaccinare.”[29]

Din acest citat si din informatiile de mai sus (precum si cele ce vor urma mai jos) rezulta clar ca pentru rujeola NU are cum sa existe vreo imunitate de turma datorata unui numar mare de vaccinati. Dimpotriva, in foarte multe epidemii de rujeola se imbolnavesc mai ales vaccinatii, ceea ce contrazice flagrant teoria imunitatii de turma!

In articolul din luna mai 2011 al Clinicii Mayo se mentioneaza ca intr-un studiu cu 763 de persoane adulte nu fusese gasit absolut nicio legatura intre titrul de anticorpi si imunitate. Toate persoanele testate fusesera vaccinate in ultimii sapte ani cu doua doze de vaccin antirujeolic si nu avusesera contact cu nici un bolnav de rujeola. Ei bine, doar 23% din cele 763 de persoane studiate apareau ca ar fi protejate impotriva rujeolei (prin titrul de anticorpi care depasea limita stabilita ca si prag de „imunitate”, de 1.841 mIU/mL). In concluzie, articolul precizeaza:

„Intrucat raspunsul imun corelat cel mai bine cu protectia impotriva bolilor reprezinta prezenta anticorpilor functionali si neutralizatori, studiile precum acesta contribuie la o estimare mai buna a susceptibilitatii populatiilor vaccinate de a se imbolnavi de rujeola.”[30]

Ei bine, asemenea fraze nu veti gasi in mass media. Explicat in mod mai simplu, acest paragraf al lucrarii din mai 2011 spune urmatoarele: Vaccinatii antirujeolic sunt relativ frecvent in pericol de a se imbolnavi de rujeola in ciuda vaccinului – si chiar se imbolnavesc!

Nu uitam nici epidemia din Romania din 1997, cand s-au raportat peste 20.000 de cazuri, iar 58% din cazurile confirmate erau vaccinati!

Si in cazul „epidemiei” din California, de la Disneyland, din 2015, s-a spus ca din 133 de cazuri (raportate pana pe 16.03.2015) poate ca doar 50%, dar „probabil mai putin de 86%” fusesera vaccinati contra rujeolei.

Daca luam 86% ca punct de plecare, deci pornim de la premiza ca 86% din bolnavi fusesera vaccinati, nu prea da bine ca „dovada” ca vaccinatii ar fi cumva protejati…

Asta ca sa nu mai vorbim de cazurile de pojar declansat chiar de vaccin:

“Foarte rar poate aparea in urma vaccinarii cu vaccinul ROR si pojarul clasic, iar asta nu numai imediat dupa vaccinare, a fost chiar documentat clar un caz de pojar declansat de vaccin, cu simptome clasice, la mai mult de 5 saptamani dupa administrarea vaccinului” (Murti 2013).

Vaccinatii sunt contagiosi – in mod oficial

Institutul Robert Koch scrie in brosura de informare despre rujeola urmatoarele:

„Forma mitigata (atenuata) de pojar este observata la oamenii la care replicarea virala este slabita sau perturbata si la care exista o viremie redusa datorita existentei anticorpilor materni sau substituiti (nou-nascuti sau persoanele tratate cu substitutie de anticorpi) sau la persoanele [vaccinate!] care nu si-au format o imunitate vaccinala completa. La aceste persoane, exantemul nu se dezvolta complet, astfel incat un diagnostic clinic este ingreunat, DAR trebuie pornit de la premisa ca aceste persoane sunt contagioase.”[31]

Inclusiv intr-un manual german de microbiologie si infectiologie se precizeaza ca atat cei „vizibil bolnavi” cat si cei „reinfectati in mod inaparent” pot transmite pojarul.[32]

Damien et al (1998) au publicat despre faptul ca persoanele considerate imune la rujeola (deci care au dezvoltat un numar suficient de anticorpi) pot fi totusi purtatori de virus rujeolic asimptomatici si il pot transmite mai departe, infectandu-i pe altii. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea stiintifica de raspuns imun secundar asimptomatic si se aplica atat la cei care au trecut prin boala cat si la vaccinati, numai ca vaccinatii sunt de 5-8 ori mai susceptibili!

„Printre elevii de liceu vaccinati antirujeolic, ca. 22–33% au fost considerati susceptibili la un raspuns imun secundar (infectie rujeolica asimptomatica). O a doua doza de vaccin nu a parut sa micsoreze aceasta incidenta.”[33]

Insasi Organizatia Mondiala a Sanatatii a publicat in 2000 date conform carora infectiile subclinice pot aparea la vaccinati, care devin contagiosi.[34]

Organizatia Mondiala a Sanatatii voia sa finanteze chiar un studiu pe aceasta tema si facuse chiar un apel in 2013 asteptand propuneri de proiecte pe tema: „Rolul infectiilor rujeolice subclinice in transmiterea virusurilor rujeolice”.[35]

Foarte curios (!!!), dar de atunci si pana in prezent nu a aparut nicio publicatie de la OMS pe acest subiect, semn ca studiile (daca or fi fost facute) nu au corespuns cu propaganda. In schimb, OMS se plangea la ultimul meeting din februarie 2017 despre calitatea slaba a datelor despre rujeola, printre altele datorita subraportarii din motive de cazuri de infectii subclinice.[36]

Aceasta situatie este inca un factor care torpileaza total, dar TOTAL, orice idee de imunitate de turma sau de eliminare a bolii, din moment ce informatiile pe plan global despre „infectiile subclinice” sunt catastrofale.

Intelegeti deci in sfarsit ca toti copiii, tinerii si adultii vaccinati pot reprezenta un pericol pentru comunitate, deoarece vaccinul ROR este produs cu „virus viu atenuat”, iar vaccinatii elimina timp de cel putin 28 de zile dupa vaccinare „virusuri vaccinale” si alte componente ale vaccinului. Acest lucru este precizat si in Manualul de Imunologie si Imunochimie:

„Virusurile atenuate din vaccinuri, pastrându-si capacitatea de multiplicare în organismul vaccinat, se raspândesc în populatie”[37]

Intr-un articol din ianuarie 2015, de asemenea cu privire la epidemia de rujeola din California, se precizeaza ca vaccinatii cu ROR pot raspandi ei insisi rujeola.[38] Acolo se face referire la un raport oficial publicat in Revista de Microbiologie Clinica („Journal of Clinical Microbiology”) din anul 1995. In acel raport se precizeaza clar ca fusesera gasite „virusuri rujeolice” la persoanele vaccinate antirujeolic.[39]

Si inca un exemplu referitor la rata de protectie foarte modesta a vaccinurilor antirujeolice: in primavara lui 2015, dupa 12 ani fara nici un deces pus in carca rujeolei, a fost raportat in SUA un caz de deces de rujeola.[40] Numai ca femeia care murise “de rujeola” in Washington fusese vaccinata![41][42]
Ca „explicatie” pentru ca dezvoltase rujeola si murise ni se serveste argumentul ca avea alte probleme de sanatate si lua medicamente si, vezi Doamne, acestea i-ar fi “diminuat protectia vaccinala”… Cine crede asemenea povesti inventate?

In aprilie 2018, iata ca izbucneste si in Ucraina o epidemie cu peste 12.000 de cazuri de rujeola, dupa ce se TRIPLASE cu un an inainte rata vaccinarii! Oare chiar nu vedeti legatura?

In plus, in Ucraina in 2006 rata vaccinarii era de 98%[43] si tot au avut 42.742 de cazuri de rujeola.[44] UNDE era imunitatea turmei??

Peste 99% vaccinati si tot neimunizati!

Last but not least, China este exemplul perfect pentru a demonstra absurditatea teoriei de imunitate de turma la rujeola. Avand peste 99% rata de vaccinare (!!), in China au fost raportate 700 de epidemii de rujeola doar in 2009 si 2012! Toti copiii chinezi primesc prima doza de vaccin rujeolic-rubeolic (RR) la 8 luni si a doua doza de vaccin rujeolic-oreion-rubeolic (ROR) la 18-24 luni. In ciuda asa-zisei „protectii” vaccinale, cel putin 8,6% din copii tot se imbolnavesc.

Intr-un studiu recent se precizeaza:

„Rata vaccinarii impotriva rujeolei-rubeolei (RR) si impotriva rujeolei-oreionului-rubeolei (ROR) este peste 99% in provincia Zhejiang. Cu toate acestea, incidenta rujeolei, oreionului si rubeolei ramane mare.”[45]

Intr-un alt studiu s-a constatat ca „Numarul de cazuri de rujeola raportate in primele 10 luni ale anului 2013 – respectiv 26.443 cazuri – era de 3 ori mai mare decat numarul de cazuri din intreg anul 2012”.[46]

Retineti ca vorbim de sute de epidemii intr-o tara cu peste 99% rata de vaccinare rujeolica!!

Ce vrem mai clar de atat?

Bolnavi de oreion in ciuda vaccinarii

Pe scurt si despre oreion, o boala pentru care se postuleaza – la fel ca si pentru rujeola – o imunitate de turma, iar cifrele reale ale asa-zisei „protectii” vaccinale arata cam la fel de jalnic ca si la rujeola: la marea epidemie de oreion din Elvetia din 1999-2001, 79% din bolnavii anului 1999 erau vaccinati.[47]

Pentru SUA exista de asemenea nenumarate exemple de epidemii de oreion in ultimii 20-30 de ani, in care un numar foarte mare de cazuri au aparut la vaccinati. Una din aceste epidemii a izbucnit intr-un liceu unde 98% din studenti fusesera vaccinati contra oreionului:

„Din ianuarie pana in iulie 1991 a aparut o epidemie de oreion in judetul Maury din Tennessee. La liceul afectat, unde 98% din studenti erau vaccinati, au aparut 68 de cazuri de oreion printre cei 1.116 studenti (rata de imbolnavire de 6,1%).”[48]

Cum ramane si aici cu iluzia imunitatii de turma, daca nici la oreion o rata de vaccinare de 98% nu este eficienta?

Concluzie

1. O rata mare de vaccinare nu este echivalenta cu o rata mare de protectie sau „imunitate”.
2. S-a inceput prin a cere ca „turma” sa fie vaccinata in proportie de 55% si acum cerem 95% „turma” vaccinata!
3. Chiar daca peste 95% dintr-o comunitate (adica toate grupele de varsta!) ar fi teoretic „imuni” (cu o rata de vaccinare de 100% in toata populatia!), tot ar fi un esec, din cauza faptului ca in realitate multi vaccinati tot se imbolnavesc!
4. Vaccinurile creeaza la randul lor noi bolnavi, lucru care spulbera imediat teoria imunitatii de turma.
5. Propaganda pro vaccinare este foarte periculoasa, deoarece induce oamenii in eroarea de a se considera „imuni” la o boala, cand in realitate ei se pot imbolnavi oricand de boala respectiva!
6. Conceptul fictiv al „imunitatii de turma” este un instrument de propaganda si de teroare pentru a impune vaccinarea, in conditiile in care parintii informati o refuza deoarece riscurile sunt infinit mai mari decat ipoteticele beneficii.

Multa sanatate si decizii informate va dorim!

Autori:
Wolfram Klingele, Netzwerk Impfentscheid
Angelika Müller, EFI Deutschland Eltern für Impfaufklärung
Feli Popescu, European Forum for Vaccine Vigilance

Surse:

[1] http://impfkritik.de/antikoerpertiter
[2] https://www.arznei-telegramm.de/html/2001_04/0104041_01.html
[3] http://www.cdc.gov/vaccines/about/terms/glossary.htm#commimmunity
[4] Paul E.M. Fine, Herd Immunity: History, Theory, Practice, Epidemiologic Reviews, Johns Hopkins University School of Hygiene and Public Health, Vol. 15 No. 2, 1993
[5] Topley W.W.C., Wilson G.S., The Spread of Bacterial Infection. The Problem of Herd-Immunity, J Hyg (Lond). 1923 May; 21(3): 243-249
[6] Impfen. Prof. Dr. Hartmut Hengel, Prof. Dr. Rüdiger von Kries. Bundesgesundheitsblatt 2009. 52:1003-1005
[7] Impf-Mythen und Wahrheiten im Check (Analiza miturilor si realitatilor despre vaccinare). Christian Steinmüller, 16.07.2015, Apotheken-Umschau B05/15
[8] Herdenimmunität: Schutz für den Einzelnen und die Gemeinschaft (Imunitatea turmei: Protectie pentru individ si pentru comunitate). impfen-info.de
[9] A.W. Hedrich, Monthly estimates of the child population ‘susceptible’ to measles, 1900-1931, Baltimore, Maryland; American Journal of Epidemiology; May 1933 – Oxford University Press
[10] Buletinul Medical 48/2013 al Institutului Robert Koch, 02.12.2013
[11] Griffin D.E., The Immune Response in Measles. Virus Control, Clearance and Protective Immunity. Viruses. 2016;8
[12] Plotkin: Correlates of Protection Induced by Vaccination, CLINICAL AND VACCINE IMUNOLOGY, July 2010, p. 1055-1065, Vol. 17. No. 7
[13] Moseman E.A. et al., B Cell Maintenance of Subcapsular Sinus Macrophages Protects against a Fatal Viral Infection Independent of Adaptive Immunity, Immunity. 2012 Mar 23;36(3): 415-426
[14] Sanders R., Dabbagh A. et al., Risk analysis for measles reintroduction after global certification of eradication. The Journal of Infectious diseases 2011; 204 Suppl 1: S71-7
[15] Whittle H.C., Aaby P. et al., Effect of subclinical infection on maintaining immunity against measles in vaccinated children in West Africa. Lancet 1999; 353:98-102
[16] Poethko-Muller C., Mankertz A., Sero-epidemiology of measles-specific IgG antibodies and predictive factors for low or missing titres in a German population-based cross-sectional study in children and adolescents (KiGGS). Vaccine. 2011; 29: 7949-7959
[17] Traut, Maserntiter nach Impfung, durchgemachten Masern und bei Ungeimpften ohne Masernanamnese, Der Merkurstab 2011; 64(4):296-297
[18] Haralambieva et al., The genetic basis for interindividual immune response variation to measles vaccine: new understanding and new vaccine approaches, Expert rev vaccines 2013; 12(1): 57-70
[19] Poland GA, Variability in immune response to pathogens: using measles vaccine to probe immunogenetic determinants of response, Am J Hum Genet 62, 215-220 (1998)
[20] RKI, Schutzimpfung gegen Masern: Häufig gestellte Fragen und Antworten, 20.04.2017, http://www.rki.de/SharedDocs/FAQ/Impfen/MMR/FAQ-Liste_Masern_Impfen.html
[21] Haralambieva I.H., Ovsyannikova I.G et al., A large observational study to concurrently assess persistence of measles- specific B-cell and T-cell immunity in individuals following two doses of MMR vaccine. Vaccine. 2011; 29: 4485-4491
[21a] http://de.statista.com/statistik/daten/studie/880/umfrage/regelmaessige-impfauffrischungen-bei-bestimmten-krankheiten
[21b] Wolfram Klingele, Masern und andere Kinderkrankheiten, Verlag Netzwerk Impfentscheid, Band 3, 1. Auflage 2016
[22] Community Immunity („Herd Immunity”). NIH (National Institute of Allergy and Infectious diseases)
[23] Herdenimmunität: Schutz für den Einzelnen und die Gemeinschaft (Imunitatea turmei: Protectie pentru individ si pentru comunitate). impfen-info.de
[24] „Measles Mary”: O persoana vaccinata transmite pojarul. Revista Medicala Germana Ärzteblatt, aprilie 2014
[25] CDC. „Measles”, MMWR 1989; 38:329-330
[26] Resnick, S. K., Should you get vaccinated against measles?, Natural Health (ian-febr 1992):30
[27] Outbreak of Measles Among Persons With Prior Evidence of Immunity, New York City, 2011 – Clin Infect Dis (2014) doi:10.1093/cid/ciu105, first published online: February 27, 2014
[28] Poland, G.A., Prof. Lowell Leary M. Et al., The Re-Emergence of Measles in Developed Countries: Time to develop the Next-generation Measles Vaccines?, Vaccine. 2012 Jan 5; 30(2): 103-104. Doi:10.1016/j.vaccine.2011.11.085
[29] Haralambieva I.H., Ovsyannikova I.G et al., A large observational study to concurrently assess persistence of measles- specific B-cell and T-cell immunity in individuals following two doses of MMR vaccine. Vaccine. 2011; 29: 4485-4491
[30] Scott Hensley, Vaccination Gaps Helped Fuel Disneyland Measles Spread, Npr.org, March 16, 2015 1:15 PM ET
[31] https://www.rki.de/DE/Content/Infekt/EpidBull/Merkblaetter/Ratgeber_Masern.html
[32] Medizinische Mikrobiologie und Infektiologie, editia a 8-a, Springer; 2016
[33] Damien B. Et al., Estimated susceptibility to asymptomatic secondary immune response against measles in late convalescent and vaccinated persons, J Med Virol. 1998 Sep;56(1):85-90. PMID: 9700638
[34] Biologicals, World Health Organization. Report of a meeting on research related to measles control and elimination, Geneva, 27-29 March 2000; Geneva: WHO/V&B/00.31
[35] http://www.who.int/vaccine_research/proposals/measles_announcement/en – disponibil acum la linkul: https://web.archive.org/web/20040818053515/http://www.who.int/vaccine_research/proposals/measles_announcement/en
[36] Report on Immunization and Vaccine-Related Implementation Research (IVIR), Advisory Committee Meeting, http://who.int/immunization/sage/meetings/2017/april/1_IVIRAC_Execitive_Summary_Feb2017_Final.pdf?ua=1
[37] G. Mihaescu, Manual de Imunologie si Imunochimie, Editura Universitatii din Bucuresti, 2001
[38] Sayer Ji, The Vaccinated Spreading Measles: WHO, Merck, CDC Documents Confirm, 30 January 2015
[39] Rota PA et al., Detection of measles virus RNA in urine specimens from vaccine recipients, J Clin Microbiol. 1995 Sep, 33(9): 2485-2488. PMCID: PMC228449
[40] Martha Bellisle, Clallam County Woman first to die from measles in US since 2003, Associated Press, Jul 2, 2015, http://komonews.com/news/local/clallam-co-woman-first-to-die-from-measles-in-us-since-2003-11-21-2015-144447656
[41] Woman who died of measles WAS vaccinated: First patient to die of disease in U.S. for 12 years succumbed to disease because of other health problems, Daily Mail UK, July 3, 2015
[42] Mike Adams, Masernopfer in USA war geimpft – Versagen des Impfstoffs wird vertuscht, Kopp Verlag 2015
[43] http://apps.who.int/immunization_monitoring/globalsummary/timeseries/tswucoveragemcv2.html
[44] http://apps.who.int/immunization_monitoring/globalsummary/timeseries/tsincidencemeasles.html
[45] Wang Z., Rui Yan et al., Difficulties in Eliminating Measles and Controlling Rubella and Mumps: A Cross-Sectional Study of a First Measles and Rubella Vaccination and a Second Measles, Mumps and Rubella Vaccination, PloS One. 2014; 9(2): e89361
[46] Chao Ma, Lixin Hao et al., Monitoring progress towards the elimination of measles in China: an analysis of measles surveillance data, Bull World Health Organ. 2014 May 1; 92(5): 340-348
[47] Epidemiologisches Bulletin Nr. 23/2003, RKI, 6.6.2003
[48] Briss PA, Fehrs LJ et al., Sustained transmission of Mumps in a highly vaccinated population: Assessment of primary vaccine failure and waning vaccine-induced immunity, Journal of Infect Dis. 1994 Jan;169(1): 77-82

Întorcând spatele principiului consimțământului voluntar informat al drepturilor omului, stabilit după cel de-al doilea război mondial în Codul de la Nuremberg, autoritățile medicale din Franța și Italia introduc peste noapte vaccinarea obligatorie pentru preşcolari fără consimţământul aparținătorilor. În Italia, milioane de italieni au protestat, începând din luna iunie 2017, împotriva încălcărilor drepturilor părintești. La 28 iulie, legislatorii italieni vânduți industriei farmaceutice au votat cu 296-92 pentru promovarea unei legi universale care impune doze multiple de zece vaccinuri pentru copii, de la preșcolari până la adolescenți, impunând amenzi piperate părinților care nu se conformează. Posturile mass-media, atât în Italia cât și în S.U.A., au ignorat protestele masive împotriva coerciției medicale.

“Vaccinurile sunt o mare afacere, iar noua obligativitate vaccinală asigură fluxul continuu de profituri către industria de 32 de miliarde de dolari, în ciuda scăderii constante a încrederii publicului în siguranța vaccinurilor.“

De ce Italia? Și de ce acum? Sectorul farmaceutic din Italia este unul dintre cele mai mari din lume. Vaccinurile sunt o mare afacere, iar noua obligativitate vaccinală asigură fluxul continuu de profituri către industria de 32 de miliarde de dolari, în ciuda scăderii constante a încrederii publicului în siguranța vaccinurilor. Un sondaj recent a descoperit îndoieli la scară largă în rândul cetățenilor italieni și francezi cu privire la importanța și siguranța vaccinurilor. O cascadă întreagă de studii științifice recente au descris apariția unor noi boli autoimune corelate cu vaccinarea, precum și starea de sănătate inferioară a copiilor vaccinați în comparație cu cei nevaccinați. În plus, un şir întreg de filme, reportaje și investigații guvernamentale au scos la iveală corupția atotcuprinzătoare în rândul autorităților de autorizare a vaccinurilor, împreună cu eforturile guvernului de a ascunde reacțiile adverse grave datorate vaccinurilor și intimidarea oamenilor de știință care publică informații contrare dogmei conform căreia toate vaccinurile sunt întotdeauna sigure pentru toți copiii.

Să omorâm mesagerul

Un studiu important, publicat la începutul anului 2017 în Jurnalul Internațional de Vaccinuri și Vaccinare de către doi oameni de știință italieni foarte apreciați, ridică noi întrebări alarmante în legătură cu controlul calității de către producătorii de vaccinuri, cu implicații în dezbaterea privind siguranța vaccinurilor. (Proiectul World Mercury a făcut, în prealabil, un rezumat al studiului aici-link). Avându-i ca şi co-autori pe doctorul în fizică Antonietta Gatti și expertul în farmacologie Dr. Stefano Montanari, studiul a descoperit în vaccinuri prezența aproape universală a unor “structuri străine anorganice şi reziduuri de dimensiuni micro și nano” – ingrediente care nu sunt declarate în prospectele vaccinurilor.

“În fiecare vaccin, Gatti și Montanari au descoperit o contaminare vastă, inclusiv cu particule minuscule de plumb sau oțel inoxidabil în toate probele de vaccinuri analizate.“

Într-o lume rezonabilă, descoperirea şocantă a faptului că vaccinurile sunt contaminate pe scară largă cu particule de metale grele ar fi știre de primă pagină, iar cei doi cercetători care au descoperit contaminarea ar fi aclamați ca oameni de știință conştiincioşi, dedicați îmbunătățirii siguranței vaccinurilor. În realitate, dr. Gatti și Montanari au devenit țintele amenințărilor violente pe Facebook. Acuzatorii denunță munca meticuloasă de laborator a cercetătorilor drept “pseudoştiință” și cer ca cei doi să fie “bătuți până la sânge“, “loviți” și “eliminaţi din profesia medicală“, pentru a-i face “să înțeleagă că trebuie să tacă“[!!!!].

O armată întreagă de trolli şi bloggeri plătiţi de industria farmaceutică au făcut presiuni asupra editorul jurnalului (puternic zdruncinat), pentru a obţine eliminarea studiului din acel jurnal, studiu care a fost publicat după un proces riguros de recenzie de tip „peer-review”.[Din această acţiune se vede CLAR cât de valoros este studiul şi câtă frică le este răspândacilor – n.t.] Deși aceste tactici au reușit să-l tulbure pe editor, articolul a rămas public. Gatti și Montanari cred cu atâta putere în integritatea constatărilor lor, încât au anunţat că vor da în judecată jurnalul dacă va scoate articolul.

În ciuda atacurilor lor furibunde, bloggerii plătiţi s-au agitat degeaba să găsească greșeli importante în metodologiile utilizate de Gatti/Montanari. Un postac al industriei, Guido Silvestri, care lucrează la un centru de vaccinuri din Atlanta, a încercat o lovitură stângace asupra studiului Gatti-Montanari pe Facebook-ul italian, prin aplicarea greșită a unei legi din domeniul chimiei din secolul al nouăsprezecelea, numită numărul lui Avogadro. Silvestri a interpretat greșit Legea lui Avogadro, care se aplică numai la gaze și nu poate calcula concentrațiile de nanoparticule. Potrivit doctorilor Gatti și Montanari, acel medic “a greșit cu 13 grade de magnitudine („orders of magnitude”), dar nici măcar nu și-a înțeles propria greșeală“.

Importanța studiului despre vaccinurile contaminate

Gatti și Montanari lucrează în domeniile tot mai importante ale nanopatologiei și nanotoxicologiei. Cei doi cercetători au dezvoltat termenul de „nanopatologie” la începutul anilor 2000, după ce descoperiseră că nanoparticulele (particule mai mici de 100 de nanometri) “induc efecte mult mai severe asupra sănătății” decât particulele mai mari. După cum explică ei, dimensiunile foarte mici ale acestor nanoparticule le permit să se infiltreze „extrem de uşor” în țesuturile organismului.

Doctorii Gatti și Montanari au folosit tehnologia de microscopie electronică de ultimă generație pentru a examina fizic contaminanții anorganici specifici din vaccinuri și pentru a identifica compoziția lor chimică. Ei au evaluat 44 de vaccinuri fabricate în Italia și Franța (43 de vaccinuri destinate uzului uman și un vaccin destinat uzului veterinar), făcând eforturi pentru a include diferite tipuri, loturi și ani de producție. În fiecare vaccin pentru uz uman, Gatti și Montanari au descoperit o contaminare extinsă, inclusiv cu particule foarte minuscule de plumb sau oțel inoxidabil în toate probele de vaccinuri analizate; crom în peste jumătate (25 din 44); tungsten în aproape o cincime (8 din 44); și multe alte feluri de particule metalice.

În mod ironic, singurul vaccin destinat uzului veterinar a reieşit ca fiind “curat”, dovedind că este posibilă producerea unui vaccin fără reziduuri. Gatti și Montanari cred că vaccinul curat, destinat porcilor, este un omagiu adus şuncii, un produs culinar şi agricol considerat sacru în Italia. Crescătorii de porci, conștienți de faptul că adjuvanții de aluminiu din vaccinuri dăunează cărnii lor, au avut suficientă influență pentru a face cu succes lobby şi a obţine vaccinuri veterinare necontaminate.

Una dintre descoperirile cele mai deschizătoare de ochi ale studiului a fost detectarea “compuşilor organo-anorganici” care reprezintă o “interacțiune nano-bio” între particulele anorganice și componentele organice (proteice) ale vaccinului. Gatti și Montanari cred că sistemul imunitar este definitiv vătămat de aceste conglomerate de particule, ele constituind “un complex mai mare, care nu este biodegradabil și poate induce efecte adverse“, inclusiv “probleme autoimune imediate și întârziate“.

Întrebările pe care ar trebui să le punem

Dr. Gatti a luat în considerare mai multe ipoteze legate de originea contaminării vaccinurilor, inclusiv protocoalele de linie necorespunzătoare din procesul de fabricație. Potrivit lui Gatti, “Spațiul şi echipamentele trebuie să fie cu adevărat curate pentru a se asigura că praful și poluanții nu au cum să ajungă în vaccinuri. Dacă laboratoarele nu au sisteme de filtrare adecvate, acest tip de contaminare este foarte posibil. Și, din păcate, nu există reglementări care să impună producătorilor să facă acest tip de control al calității, chiar dacă producătorii știu că ceva este în neregulă“. Pe scurt, producătorii “nu simt nevoia să cheltuie mai mulți bani pentru controlul calității“.

Gatti și Montanari consideră că este nevoie urgentă de mai multe studii privind asocierea dintre reziduuri și efectele adverse postvaccinale. “Încă nu știm dacă tipurile de efecte adverse provenite de la vaccinuri sunt rezultatul adjuvanților de aluminiu sau al interacțiunilor nano-bio sau al unui alt factor. De aceea este atât de important să studiem efectele substanțelor nano-bio din sânge și din corp”.

Este cunoscut faptul că expunerea prin injectare, în comparație cu inhalarea sau ingestia, induce reacții de toxicitate. În urma unui studiu efectuat pe șoareci s-a constatat că forma de expunere a fost un factor crucial care influențează toxicitatea, iar compușii administrați pe cale orală au prezentat o “scădere a toxicității… în comparație cu metoda injectării“. Oamenii de știință sunt de acord că “nanoparticulele fabricate pe bază de metale se pot transloca în țesuturi” şi, în viziunea lui Gatti și Montanari, atunci când ele intră în corp prin injectare, “vor rămâne acolo pentru totdeauna“.

Un alt aspect este faptul că bombardamentul cu adjuvanți și ingrediente toxice din vaccinuri (inclusiv aluminiu și thimerosal, formaldehidă, antibiotice și “sisteme adjuvante” din scualen și polisorbat 80) “au o acțiune sinergică… crescând astfel potențialul agresiv”. Toxicologii știu că, în ce priveşte toxinele, unu plus unu este rareori egal cu doi, ci rezultă, cum spune dr. Gatti, “întotdeauna un număr mai mare“.

În cele din urmă, dr. Gatti observă că “contaminanții ar putea să nu fie distribuiți în mod omogen într-un anume lot de vaccinuri. De exemplu, partea de jos a lotului ar putea fi mai contaminată decât partea de sus, ceea ce ar putea explica de ce unii oameni nu au reacții și alţii au.“

Doctorii Gatti și Montanari subliniază o serie de subiecte de cercetare care ar trebui să constituie baza eforturilor serioase de îmbunătățire a siguranței vaccinurilor:

• Studierea, într-un mod relevant, a efectelor adverse ale adjuvanților de aluminiu asupra sănătății
• Analizarea creierul sugarilor care mor imediat după vaccinare
• Continuarea monitorizării contaminării cu microparticule și nanoparticule a vaccinurilor noi și a celor deja existente
• Efectuarea studiilor pe modele animale pentru a evalua efectele contaminării cu microparticule și nanoparticule.
• Evaluarea procedurii de injectare în sine, având în vedere utilizarea seringilor metalice lustruite cu carbură de tungsten care pot lăsa unele reziduuri metalice

Pe urmele banilor

Din păcate, în Italia, ca și în Statele Unite, studiile serioase privind siguranța vaccinurilor se luptă practic cu mori de vânt practic imposibil de învins. Ministrul Sănătății din Italia, Beatrice Lorenzin, a „interzis” în mod explicit orice cercetare privind nanoparticulele din vaccinuri (!!). Lorenzin a accelerat în mod agresiv trecerea legii care impune vaccinarea obligatorie a copiilor. Ultima formă de învățământ absolvită de fosta jurnalistă Lorenzin este liceul. Gatti și Montanari subliniază că Lorenzin nu are “cunoștințe despre chimie sau biologie“, adăugând: “Dacă menționați faţă de ea cercetarea nanoparticulelor, ea se enervează cumplit”. Potrivit celor doi cercetători, Lorenzin “nu înțelege știința, dar înțelege banii” și se lasă îndrumată de dr. Ranieri Guerra, directorul general al Ministerului Sănătății pentru departamentul Prevenție. Guerra a fost membru Fundației Smith Kline din Italia. Fundația Smith Kline primește sprijin financiar din partea partenerului fondator, producătorul de vaccinuri GlaxoSmithKline (GSK). Organizațiile şi legislatorii pentru susținerea consumatorilor din Italia l-au criticat aspru pe Guerra pentru conflictele de interese.

Cu un an înainte de introducerea noii legi de obligativitate vaccinală, o emisiune de știri din aprilie 2016 a arătat că GSK Italia dublează portofoliul de vaccinuri și “pariază 1 miliard de euro pe Italia”. Compania farmaceutică consolidează un centru de cercetare și dezvoltare a vaccinurilor din Siena și o fabrică producătoare de vaccinuri din Rosia. Articolul îl cita pe președintele la nivel global al GSK Vaccines, care a caracterizat sectorul de vaccinuri al GSK drept un “motor al inovației” și garant al sustenabilității pe termen lung a companiei. Același director executiv al GSK a descris rolul central al Italiei ca centru de cercetare și producție a vaccinurilor, numindu-l “un pas deloc nesemnificativ” în direcția “progresului” mai mare pe piața vaccinurilor.

Oficialii italieni au fost, din punct de vedere istoric, susținători importanți ai politicilor agresive de vaccinare. În 2009-2010, guvernul italian (prin intermediul contribuabililor) a achiziționat 24 de milioane de vaccinuri împotriva gripei aviare, care nu au fost niciodată folosite. Vaccinurile neutilizate au fost aruncate, însă, pentru a-l cita pe dr. Montanari, “companiile au făcut o grămadă de bani“. Referindu-se la această situație ca fiind un “chix“, ziarul italian La Repubblica a raportat că țara a rămas fraierită să plătească din buzunar costul vaccinurilor neutilizate, în timp ce pretinsa “pandemie” s-a evaporat în aer.

Dr. Montanari consideră noua lege a vaccinării ca fiind un experiment atât social, cât și medical: “Guvernul și industria farmaceutică doresc să vadă ce se întâmplă când 60 de milioane de oameni sunt forțați să se vaccineze“.

Autor: Robert F. Kennedy, Jr. președintele World Mercury Project (WMP)

In 2015 a aparut o lucrare stiintifica despre “Caracteristicile si proprietatile de propagare virala ale unei noi linii celulare diploide umane, walvax-2, si modul in care aceasta este adecvata ca si substrat celular pentru productia de vaccinuri“.

Iata cateva pasaje esentiale:

1. “Este foarte dificil de gasit un fetus de calitate, ale carui tesuturi sa poata indeplini conditiile productiei de vaccinuri in masa“. (“it is extremely difficult to obtain qualified HDCSs that can satisfy the requirements for the mass production of vaccines“). Trebuie sa testezi mult, adica sa selectionezi la greu si sa faci sa sufere multi fetusi. De asemenea, stim din inregistrarile facute cu camera ascunsa ca organizatii precum Planned Parenthood negociaza cu firmele farma inclusiv VARSTA la care se pot obtine cel mai bine de la FETUSI VII tesuturile necesare.

2. “Liniile celulare obtinute de la animale introduc agenti exogeni potential riscanti“. Retineti ca pe vremea cand vaccinurile erau produse pe substraturi celulare animale, se sustinea ca ele ar fi sigure si lipsite de riscuri! Normal, caci altfel cine s-ar mai fi injectat cu ele?

3. “Spre deosebire [de liniile animale], liniile celulare diploide umane obtinute de la embrioni sau alte celule tisulare de origine umana poseda seturi de cromozomi identici lipsiti de agentii intamplatori cunoscuti“. (“human diploid cell strains (HDCSs), acquired from embryos or other tissue cells of human origin, possess identical chromosome sets that are free of all known adventitious agents“).  Intrucat niciodata nu pot fi excluse contaminarile sau alti agenti necunoscuti, este evident ca nici liniile celulare umane nu pot fi un substrat celular adecvat.

4. Totusi – dupa ce au verificat riguros foarte multi, fara indoiala – acesti cercetatori au obtinut 9 embrioni de copilasi, numai buni de avortat pentru ca stiinta sa prospere (“We obtained 9 fetuses through rigorous screening based on carefully specified inclusion criteria“). Nici nu vrem sa ne gandim cate suflete nevinovate au fost distruse si masacrate in numele “stiintei”.

5. Pentru ca treaba sa iasa bine au adoptat o metoda de a-i avorta vii, dupa cum am explicat si la punctul 1: “Varsta gestationala 2-4 luni, inducerea travaliului prin metoda pungii cu apa” (“induction of labor with the water bag method“). Este foarte greu de suportat atat sadism si cinism.

Consideram ca toti parintii credinciosi au o mare problema cu injectarea de material uman strain in corpul copiilor lor.

De asemenea, nu uitati ca Dr. Theresa Deisher, cercetator cu doctorat in fiziologie moleculara si celulara la Universitatea Stanford, a publicat impreuna cu K. Koyama o lucrare stiintifica in care expune posibilitatea ca fragmentele de ADN ale tesuturilor fetale continute in vaccinuri sa fie una din cauzele autismului declansat de vaccinuri.

Medicul sucevean Mircea Puşcaşu explică de ce “epidemia de rujeolă din România este o epidemie mediatică”. Este unul din cele mai raţionale discursuri medicale de când a început în România propaganda de frică pentru impunerea legii vaccinării obligatorii.

La dezbaterea de la Comisia de Sănătate a Senatului din 26 septembrie 2017 privind proiectul legii vaccinării, doamna dr. Anca Niţulescu, membru al Consiliului Medical al Asociaţiei Pro Decizii Informate, nu s-a lăsat intimidată de ironiile senatorilor (“Fiecare are poezia lui“!!) şi a continuat neabătută să ofere explicaţii ştiinţifice şi juridice pentru care VACCINAREA NU POATE FI OBLIGATORIE şi, conform Codului de Deontologie Medicală, medicii nu pot fi sancţionaţi dacă prezintă informaţii ştiinţifice care contrazic dogma vaccinării.

Aici este intervenţia extraordinară a dnei dr. Anca Niţulescu de la dezbaterea din Senat. Îi aducem profunde mulţumiri şi tot respectul nostru pentru luarea de atitudine fără compromisuri!

Discursul dnei dr. Anca Niţulescu (+ sursele afirmaţiilor acesteia):

Mă numesc Anca Nițulescu, sunt medic, vreau să încep cu ceva ce nu s-a spus până acum.

În articolul 59 din lege scrie: „Personalul medico-sanitar și farmaceutic este obligat să nu furnizeze informații eronate, nedovedite științific, părtinitoare”, și mai mult, la articolul 71: „ Nerespectarea acestor obligații constituie o abatere disciplinară gravă și se sancționează de către Colegiul Medicilor”.

În afară de aceasta, la articolul 11, se spune, în schimb: „Societățile comerciale producătoare de vaccinuri pot să deruleze campanii publice de informare a populației, cu privire la efectele doar pozitive și avantajele vaccinării, singure, sau în parteneriat cu Ministerul Sănătății”. În condițiile în care societățile comerciale producătoare de vaccinuri ele însele furnizează un prospect în care sunt menționate efecte adverse, dar au dreptul să faca campanii publice de informare numai asupra efectelor pozitive, iar noi, ca medici, nu avem dreptul să vorbim despre efecte adverse, cine va informa populația despre efectele adverse? Societățile comerciale sunt comerciale prin natura lor…

[Întrerupere din partea unui senator: „Aveți o poezie pe care trebuie s-o terminați neapărat?”; dna dr. Nițulescu: „Fiecare are o poezie, eu vreau s-o spun pe a mea până la capăt!”]

Societățile comerciale sunt societăți comerciale  și au ca principiu profitul, noi suntem medici și am depus jurământul lui Hipocrat. Legea vaccinării obligatorii ne pune într-o situație de conflict cu jurământul lui Hipocrat și cu Codul de deontologie medicală. Vaccinarea este bună, dar nu poate fi obligatorie. În momentul în care știm, și pe prospectele vaccinurilor există reacții adverse enumerate, noi ca medici nu avem dreptul să obligăm populația să facă așa ceva. Și sunt nenumărate articole în Codul de deontologie medicală.

Un alt lucru pe care vreau să îl spun din poezia mea este că legea prevede vaccinarea obligatorie a personalului medical. Vreau să vă aduc aminte o situație creată în Franța, în anul 1998, când s-a derulat o campanie masivă de vaccinare globală cu vaccinul hepatită B. În urma campaniei, au fost vaccinați, în primul rând, cei din personalul medical, probabil în proporție de 100%. Încet-încet, au început să apară cazuri de scleroză multiplă la populația vaccinată, au fost 24.000 de cazuri de scleroză multiplă, dintre care 8.000 invalidante. Aceste victime s-au organizat într-o asociație, care au acționat în justiție oficiali din Ministerul Sănătății francez și au câștigat procesul.

Baza științifică au fost studiile care arată că, din nefericire, există o similitudine moleculară între structura virusului hepatitei B și structura tecii de mielină umane, și atunci, când produci anticorpi împotriva virusului hepatitei B, se întâmplă că aceștia devin auto-anticorpi împotriva tecii de mielină. De ce, atunci, populația sau personalul medical trebuie să fie vaccinat cu vaccinul hepatită B?

În afară de aceasta, tot din poezia mea, referitor la reacțiile adverse, vreau să menționez doar faptul că există nenumărate probleme de contaminare biologică a vaccinurilor. Virusurile vaccinale cresc pe niște celule animale de obicei, și fiind, prin natura lor, parazite și versatile, au capacitatea de a îngloba în propriul lanț de ADN ADN din țesutul de cultură. În acest fel, preiau ADN din celulele animale, și, prin mecanismul calului troian, le introduc în organismul-gazdă și s-a demonstrat prin studii că virusuri provenind din țesuturile animale, cum este virusul SV40 (Simian virus 40), se regăsesc astăzi în tumorile canceroase la om. Virusul provine din rinichiul de maimuță pe care s-a cultivat vaccinul polio și este tumorigen LA OM.  Mai mult decât atât, se știe că tumorile SV40 pozitive sunt rezistente la iradiere.

În afară de acest lucru, iată un articol al unei cercetătoare – doctor în genetică, care, după ce a lucrat 20 de ani în laboratoare de genetică și în produse comerciale imunologice și cu acțiune genetică, spune că în anul 1988 țesutul animal pe care s-a cultivat vaccinul ROR (rubeolă-oreion-rujeolă) a fost schimbat cu celule fetale de la embrion uman avortat. În felul acesta, ea și-a explicat de ce, după anul 1988, autismul la copii în Marea Britanie (pt. că ea acolo lucrează), a „sky-rocketed”, adică a crescut exponențial. Și ea își explică prin faptul că virusul cultivat a preluat ADN din celulele fetale pe care se cultivă, le-a introdus în organismul copiilor sănătoși care au fost vaccinați și aceștia au dezvoltat procese de auto-imunitate care s-au manifestat, la diferite niveluri, printre care și la nivelul creierului, și au dat această boală.

[Completare Pro Decizii Informate: Cercetătoarea este dr. Teresa Deisher, cu doctorat în fiziologie moleculară şi celulară la Universitatea Stanford, iar despre studiile ei privind legătura dintre celulele fetale şi autism puteţi citi AICI-LINK.]

În afară de aceasta, revenind la virusul rujeolei, există nenumărate scandaluri de corupție în Statele Unite. CDC (Center for Disease Control) a inițiat în anul 2004 un studiu propriu, sub presiunea medicilor și părinților care se plângeau că există o legătură între autism și vaccinul ROR, au întreprins un studiu propriu, ale cărui rezultate OFICIALE au fost că nu există nici o legătură între autism și ROR. După zece ani, în 2014, un insider a ieșit în față și a arătat cum rezultatele studiului au fost falsificate. El este apărat de legea Whistleblower: în Statele Unite o persoană se poate constitui ca „Whistleblower”, care încalcă regulamentele instituției în care lucrează, dacă constată că acțiunile de acolo încalcă sănătatea, binele public sau interesele oamenilor.

Întrebare (de la senatori): Care este rezolvarea?

Răspuns: Rezolvarea este că se știe acum că acest studiu a fost fraudat și s-a arătat cum: au schimbat grupele de încadrare în vârstă, deci întâi au spus între 0 și 1 an, apoi, când s-a văzut că există o creștere de trei ori mai mare a autismului la băieți, la copiii de sex masculin, și a fost evident lucrul acesta, au schimbat grupele de vârstă, au făcut grupă de la 0 la 9 luni, de la 9 la 18 luni, au scos din studiu copiii..

Întrerupere: Ce propuneți?

Răspuns: Propun ca vaccinarea să nu fie obligatorie, ca personalul medical să nu fie vaccinat obligatoriu, să nu se interzică medicilor să prezinte aspectele negative ale vaccinurilor.

* * * * *

Aici puteţi urmări interviul dat de dna dr. Anca Niţulescu după terminarea dezbaterii.

Lista de publicații a doctorului Jacob Puliyel este impresionantă.

Dr. Puliyel se află în prima linie de luptă cu lobby-ul puternic pro vaccinare, cu dovezi care neagă afirmațiile false despre beneficiile vaccinurilor pentru populatiile din Asia. Acestea includ: vaccinul HiB Influenza, vaccinul HPV Human Papilloma Virus și vaccinul pentavalent care include cinci virusuri.

Potrivit Ministerului Sănătăţii din India, 54 de bebeluşi au murit în 2013 la scurt timp după administrarea noului vaccin “pentavalent” – promovat cum că ar conferi imunitate împotriva a 5 microbi care cauzează boli: HiB Influenza, hepatita B, difterie, pertussis (tuse convulsivă) şi tetanus. Dar, în loc de a conferi imunitate, acest vaccin pune în pericol viața copiilor şi deviază fonduri deja limitate.

Dr. Puliyel a subliniat, folosind cifrele din ministerul sănătății, că

“dintre copiii vaccinați cu vaccin pentavalent 1 din 4.000 a decedat!”

“Dacă o cohortă de nou-născuţi din India de 25 de milioane este vaccinată cu vaccin pentavalent, 6.250 de bebeluși vor muri ANUAL din cauza efectelor adverse după imunizare. . . . Costul imens al pierderii de vieți de la [reacțiile adverse] ale vaccinului combinat pentavalent este greu de justificat.”

Dr. Jacob Puliyel a adăugat în continuare:

“Pentru ca un vaccin să fie introdus în programul național de imunizare, acesta trebuie să reducă povara bolii pentru a-și justifica costurile (analiza risc-beneficiu). Din păcate, vaccinul HiB nu îndeplinește aceste condiţii în Asia. În mod repetat, studiile asiatice au arătat că nu există o reducere a meningitei sau a pneumoniei la cei care au primit vaccinul.

După studiul Hib din Bangladesh, agenţiile internaţionale – printre care Johns Hopkins, Fundaţia Bill şi Melinda Gates, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizare (GAVI)) – au lansat un comunicat de presă mincinos, afirmând că studiul ar fi arătat că vaccinul era util. Această poveste a fost demascată recent în British Medical Journal.

Este clar că vaccinul nu salvează nicio viață – ci doar înghite fonduri care ar fi putut fi utilizate pentru intervenții reale de salvare a vieții – cum ar fi furnizarea de apă potabilă curată.

O analiză în revista The Lancet a arătat că vaccinul pneumococic reduce doar 4 cazuri de pneumonie la 1000 de copii. Costul pentru vaccinarea a 1000 de copii ajunge la 12.750 de dolari. Tratarea celor 4 cazuri de pneumonie în India, folosind protocolul OMS, ar costa 1 dolar.”

În iulie 2017, dr. Jacob Puliyel a publicat în Indian Journal of Medical Ethics o nouă lucrare ştiințifică intitulată “Decese în urma vaccinului pentavalent şi clasificarea modificată a reacţiilor adverse postvaccinale“, din care cităm:

“Suntem preocupați de modificările efectuate de OMS asupra metodologiei de evaluare a evenimentelor adverse după imunizare (AEFI), care fac aproape imposibil ca evenimentele adverse (decese în acest caz) observate pentru prima dată în faza a IV-a (post-marketing) a studiilor să mai fie clasificate ca “asociate cauzal în mod plauzibil cu imunizarea”.
Succesiunea evenimentelor care au condus la această revizuire a clasificării cauzalității este revelatoare. Un vaccin pentavalent Quinvaxim (Crucell) a fost introdus în Sri Lanka la 1 ianuarie 2008. Patru luni mai târziu, după cinci decese cauzate de evenimente adverse postvaccinale, vaccinul a fost retras de guvern. Echipa OMS care a investigat aceste AEFI a raportat că în trei din cele cinci decese existase o asociere temporală plauzibilă cu vaccinarea, iar decesele nu au putut fi atribuite unor boli concomitente sau altor medicamente sau substanțe chimice. Folosind clasificarea Brighton, clasificarea standard a OMS pentru AEFI la acel moment, aceste trei decese trebuiau clasificate ca fiind “probabil” legate de imunizare. Cu toate acestea, această echipă a OMS care investiga decesele din Sri Lanka a scris în raport că au eliminat categoriile “probabil” și “posibil” din clasificarea Brighton și au concluzionat că AEFI erau “puțin probabil” să fie legate de vaccin. Această modificare ad libitum a clasificării Brighton a fost raportată în British Medical Journal.

În urma acestui incident, clasificarea AEFI a fost revizuită în mod oficial. În noul algoritm, decesele observate în timpul supravegherii post-marketing (după punerea pe piață) nu mai pot fi clasificate ca fiind “asociate cauzal în mod plauzibil cu vaccinul” dacă vaccinul nu a provocat o creștere semnificativă statistic a deceselor în studiile reduse, de fază 3. Dacă vaccinul a cauzat o creștere semnificativă a deceselor în micile studii controlate, vaccinul nu ar fi autorizat. După autorizare, toate decesele care se văd în faza extinsă post-marketing (după introducerea pe piață) sunt pur și simplu etichetate drept decese întâmplătoare sau neclasificabile. Orice întârzieri în a admite legătura cu vaccinarea pot duce la decese inutile, care ar putea fi evitate.”

Un articol în limba română este aici: https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2016/11/16/237-de-copii-au-murit-in-3-zile-dupa-vaccinul-pentavalent-numarul-este-in-crestere/

Cu privire la MODUL FRAUDULOS în care OMS a modificat metoda de clasificare a evenimentelor adverse postvaccinale pentru a MUŞAMALIZA decesele cauzate de vaccinuri şi a le face să dispară din statistici, vă invităm să urmăriţi prezentarea de mai jos:

Cercetătorii recomandă eliminarea totală a aluminiului din vaccinurile pediatrice.

Studiul din 27.07.2017 (Univ. Arkansas + Imperial College of London) are titlul “Rolul estimativ al aluminiului din mediul inconjurator in dezvoltarea neuropatologiilor cronice la adulti si copii. Cat de puternice sunt dovezile si care ar putea fi mecanismele implicate” (The putative role of environmental aluminium in the development of chronic neuropathology in adults and children. How strong is the evidence and what could be the mechanisms involved?)

Desi reglementarile internationale prevad cantitati limitate de aluminiu in ingestie si injectabil, 4-5 micrograme/kg corp, max 25 micrograme per perfuzie de 500ml, in vaccinuri exista aluminiu in cantitati cuprinse intre 500 si 1200 micrograme.

Daca vreti sa vedeti cat aluminiu li se injecteaza bebelusilor prin schema actuala de vaccinare, urmariti acest video:

Infograficele de mai jos sunt ideale pentru a fi inmanate doctorilor vostri!

Alte infografice

Flyer vaccin protest

Pesticide si celule fetale in vaccinuri