~~ Autori: Dr. Stefan Lanka, Veronika Widmer ~~
Intrebare gresita: Ce sunt anticorpii?
Intrebare gresita: Ce sunt anticorpii?
Intrebare corecta: Ce se masoara la testele de anticorpi?
Conform dictionarului medical Pschyrembel, anticorpii sunt “o posibila reactie a sistemului imunitar. Anticorpii nu apar in mod natural.” Oare aceasta formulare a fost aleasa din cauza ca se stie prea bine ca oamenii cu un “titru de anticorpi” mare se pot imbolnavi, iar oamenii fara “titru” pot ramane complet sanatosi? Medicina alopata moderna diferentiaza intre crearea de anticorpi straini (bacterii patogene, toxine virale etc.) si anticorpi endogeni (celulele tumorale). In vreme ce noua ni se povesteste ca dupa un vaccin organismul ar fi protejat prin formarea de anticorpi, medicina alopata descrie si cazuri cand prezenta anticorpilor indica repercusiuni negative asupra organismului. Aici sunt enumerate alergiile, SIDA, reactiile de respingere ale organelor transplantate, precum si bolile autoimune.
Institutul Robert Koch explica astfel: O concentratie marita de imunoglobuline in ser indica in majoritatea cazurilor o imbolnavire de tip alergic. Valori marite pot aparea insa, de exemplu, si la o infectie cu paraziti sau la prezenta asa-numitelor “tumori maligne”. La alergiile prin inhalare, valorile IgE sunt crescute moderat pana la foarte mult, in functie de simptomatica si de numarul de asa-zisi “alergeni”. Un IgE normal nu exclude prezenta unei alergii. Daca dupa un vaccin se constata prezenta unor “anticorpi”, medicina alopata ne spune ca omul respectiv ar fi protejat. Ceea ce se trece sub tacere este ca oamenii se imbolnavesc in ciuda prezentei anticorpilor, iar foarte multi oameni fara anticorpi raman sanatosi. Anticorpii HIV, constatati prin teste necalibrate si nestandardizate in conformitate cu Gold Standard, aduc oamenilor diagnosticul de “bolnav grav” sau pronosticul de “boala fatala”. Anticorpii de rujeola in schimb, constatati prin acelasi tip de teste, aduc oamenilor diagnosticul de “protejat”. Mai paradoxal si ilogic nici ca se poate.
“Anti”corpii nu au fost niciodata demonstrati stiintific. In schimb a fost demonstrata prezenta unor “corpi”, adica a unor (imuno)globuline, care au un rol important in coagularea si in interconectarea proteinelor. Prefixul “anti” presupune ca o (imuno)globulina se poate lega exclusiv la anumite proteine specifice. Toate experimentele practice au infirmat insa aceasta ipoteza. Daca globulinele se leaga la proteine sau nu, acest proces depinde de starea proteinelor si de mediul in care ele se afla: daca este un mediu acid sau bazic, adica puternic oxidat sau nu. Orice cercetator care a facut asemenea experimente in laborator stie aceste lucruri si nu le poate nega.
Testele de anticorpi: Ce se intampla in laborator?
Inainte de toate, este separat sangele de celulele sale si de proteinele mai mari, ceea ce se intampla cu ajutorul unei centrifuge. 99% din teste se fac cu serul sanguin al pacientului, adica lichidul din sange care ramane dupa centrifugare. Laborantului i se spune ce urmeaza sa fie testat prin testul de anticorpi. In asa-numitul “lichid supranatant” (supernatant) se toarna substantele continute de testul farmaceutic (substante secrete, patentate, care nu au voie sa fie divulgate!!). Daca se obtine o reactie masurabila, testul este considerat “pozitiv”.
Pana nu demult se sustinea ca prezenta anticorpilor ar insemna imunitate. Cantitatea de “anticorpi”, constatata doar indirect si niciodata cantitativ, este denumita “titru”. De cand cu frauda HIV avem insa brusc, in mod paradoxal, un verdict de condamnare la moarte legat de prezenta anticorpilor, caci in contextul SIDA se sustine ca “anticorpii” ar reprezenta dovada existentei si prezentei virusului care ar declansa SIDA.
In aceste conditii, nu este de mirare ca nu exista niciun standard stiintific pentru “titrul” de anticorpi, iar masuratorile nu sunt niciodata comparabile intre ele. Si mai putin ne mira ca nu exista niciun fel de criterii stiintifice despre ce “valoare” trebuie sa aiba un titru ca sa putem vorbi de o “protectie” etc. Insusi Institutul Robert Koch din Germania admite ca “titrul de anticorpi nu spune nimic despre gradul de protectie”. Laborantului i se spune ca acel kit de testare contine o proteina sau mai multe, care ar corespunde exact cu forma microbului. Daca laborantul si-ar pune putin creierul la contributie, ar constientiza ca in acele conditii forma proteinelor nu are cum sa corespunda cu “microbul”, deoarece proteinele respective nu se mai gasesc in mediul lor natural si si-au modificat demult structura. Este vorba aici de denaturarea proteinelor.
Conform aceleiasi logici fortate si complet paralele cu realitatea, acele proteine secrete sunt denumite “antigene” si impotriva lor sunt cautati anticorpii. In kitul de testare mai exista de exemplu coloranti si substante menite sa accentueze un semnal “pozitiv”. Aparatul in care se efectueaza testarea este calibrat (“standardizat”) tot cu aceleasi substante secrete si patentate, a caror compozitie nu o cunoaste decat firma producatoare!!
Faptul ca in intreaga populatie exista in proportie de 5% oameni al caror sange -in conditii de laborator- nu prezinta aproape deloc sau chiar deloc (imuno)globuline, nu se discuta si nu se cerceteaza. Acesti oameni sunt etichetati rapid ca “non-responder” dupa vaccinare si, conform aceleiasi logici ilogice, ei sunt otraviti cu si mai multe vaccinuri. Pentru acesti 5% a fost inventata grupa sanguina AB, plus -aceeasi logica fortata- grupa A si B, alaturi de grupa 0 (40% din populatie), la care in conditii tipice de laborator nu se gasesc aproape deloc sau se gasesc doar f. putine proteine care sa se aglutineze in eprubeta. Contradictiile si paradoxurile rezultate din dogma grupelor de sange au fost “anulate” mai intai prin introducerea conceptului de “factor rhesus” si ulterior prin introducerea continua a unor mii de “subgrupe sanguine”.
~~ Autor: Dr. Stefan Lanka ~~
Fapte care contrazic afirmatiile despre “anticorpi”
si un asa-zis sistem imunitar specific
1. Afirmatie: Exista asa-zise boli autoimune si alergii care se dezvolta f. rapid. In psihoneuroimunologie acest fenomen poarta denumirea de facilitare (facilitation).
Comentariu: Biologic este imposibil ca asa-zisii anticorpi “specifici” sa reactioneze la proteine “straine” si apoi brusc sa reactioneze la fel si la proteinele “proprii”.
2. Afirmatie: Bacteriile intestinale “straine” variabile co-exista alaturi de celulele imunitare, care sunt menite sa execute o aparare specifica.
Comentariu: Daca ar exista anticorpi specifici, flora intestinala nu ar avea voie sa se modifice.
3. Afirmatie: Oamenii, mamiferele, pestii cartilaginosi si rechinii exista si ei produc imunoglobuline.
Comentariu: Daca ar exista anticorpi specifici, progeniturile tuturor acestor specii ar fi distruse, iar laptele de mama ar fi toxic.
4. Afirmatie: In evolutia si dezvoltarea oamenilor si animalelor, in momentele de stare de soc precum si odata cu varsta, apar proteine noi.
Comentariu: Conform ipotezei false a “imunitatii”, asa-zisele proteine “straine” si proteinele “proprii” ar fi identificate inca din copilarie in timus, iar “anticorpii” (respectiv celulele imunitare care ar aparea impotriva proteinelor “proprii”) ar fi eliminati, dar asta ar presupune ca proteinele formate ulterior -cum ar fi de exemplu hormonii la pubertate- sa duca automat la dezvoltarea de alergii, boli autoimune, distrugere si moarte celulara; ceea ce nu este cazul.
Nu au cum sa existe “anti”corpi impotriva unor virusuri inexistente. “Imuno”globulinele care se leaga la diverse proteine exista, dar ele sunt doar “corpi”, nu si “anti”. Sunt pur si simplu globuline care se formeaza complet mai intai in mediu oxidat (adica acid), prin intermediul unor grupe reduse de S-H, care in stare oxidata se leaga la grupe de disulfit (-S-S) si conecteaza apoi intregi lanturi proteice, care astfel alcatuiesc “imuno”globulina completa. Aceste globuline devin capabile apoi sa lege intre ele proteinele, care au rol de transport, modificare sau reinnoire la nivel celular.
Comentariu Karl Krafeld: Nu se poate afirma existenta unui “anticorp” daca nu a fost demonstrata mai intai existenta “corpului” respectiv. Ceea ce se afirma prin intermediul testelor frauduloase este existenta unor “anticorpi” fara ca inainte sa fi fost dovedita stiintific existenta virusurilor respective. Reprezentantii medicinei ortodoxe stiu prea bine ca teoriile lor sunt complet false. De exemplu: “Anticorpii sunt creati de organism ca aparare fata de bolile infectioase, iar prezenta anticorpilor este dovada protectiei fata de acele boli“. Conform acestei ipoteze, oamenii testati pozitiv la testul HIV sunt cei mai protejati de SIDA, nu-i asa?
Fiecare test masoara ceea ce masoara, numai ca nimeni nu stie exact CE ANUME se masoara printr-un anumit test. Testele reactioneaza nespecific la proteine, cam dupa principiul ghicitului in cafea: ia sa vedem, care cafea e mai buna pentru ghicit, Eduscho sau Tschibo? In orice caz, un lucru e sigur: niciun test din lume nu poate demonstra existenta unor “anticorpi” atata timp cat asa-zisul “corp” nu a fost demonstrat vreodata.
________________________________
Literatura:
* Großgebauer: O scurta istorie a microbilor (Eine kurze Geschichte der Mikroben), Ed. pt. Stiinta Aplicata (Verlag für angewandte Wissenschaft)
* Martin Dinge, Thomas Schlich: Drumuri noi in istoria epidemiilor (Neue Wege der Seuchengeschichte), Ed. Franz Steiner, Stuttgart
* Erwin Chargaff: Impotriva betiei genetice (Wider den Genrausch), Druckhaus Bayreuth, Publikum-Forum Verlagsgesellschaft ISBN 3-88095-101-2
* Erwin Chargaff: Focul lui Heraclit (Das Feuer des Heraklit), Klett-Cotta;
* Willis Harman: Constientul in transformare (Bewusst-Sein im Wandel), Ed. Hermann Bauer, Freiburg
* Hermann Speiser: Drumul lung al homeopatiei in Germania (Der lange Weg der Homöopathie in Deutschland), Ed. Burgdorf (In aceasta carte este vorba mai putin despre homeopatie, cat despre radacinile istorice ale medicinei alopate!)
* Dr. Stefan Lanka + Karl Krafeld: Vaccinarea – Genocid in mileniul trei? (IMPFEN – Völkermord im Dritten Jahrtausend?), Ed. Pirol