Cum se izoleaza un virus

Cu cativa ani in urma, am publicat traducerea unui articol al biologului german Dr. Stefan Lanka, privind faptul ca nu exista dovezi stiintifice pentru niciunul din asa-zisele “virusuri patogene”.

Va prezentam in continuare traducerea capitolului despre “virusuri” din Manualul de Microbiologie Medicala publicat in anul 2001 de cercetatorii germani Köhler, Eggers, Fleischer, Marre, Pfister, Pulverer. In acest manual este descrisa detaliat metoda clasica de izolare a virusurilor.

Cap. 5 – Virologie generala – Hans J. Eggers

5.1 Virusuri umane patogene – Generalitati

5.1.1 Originea istorica a denumirii de virus

Termenul de „virus” (substantiv neutru: un virus, doua virusuri) inseamna in general o excretie cleioasa de la plante sau animale, in mod special: otrava. Provine probabil din cuvantul sanscrit visam = otrava.

Literatura medicala a preluat notiunea si a utilizat-o in microbiologie in sens de secretie sanguinolenta, otrava, miasma sau contagium, pentru agenti infectiosi, indiferent ca era vorba de bacterii sau virusuri in sensul din prezent.

In 1897, Loeffler si Frosch au folosit denumirea de virus pentru un anumit tip de agenti infectiosi: cautand agentul raspunzator pentru „febra aftoasa” la vaci („Maul- und Klauenseuche”), au descoperit ca acest agent trecea prin filtrul utilizat pentru izolarea bacteriilor („ultrafiltrabil”), nu era vizibil in microscopul optic („ultravizibil”) si nu putea fi cultivat pe niciun fel de culturi celulare cunoscute la acel moment („necultivabil”).

5.1.2 Definitia virusului: Virusurile nu sunt microorganisme

Cu timpul, definitia clasica a virusurilor ca agenti ultrafiltrabili, ultravizibilei si necultivabili a devenit inadecvata, mai ales cand s-a constatat ca existau si bacterii cu aceste caracteristici. In prezent, virusurile sunt caracterizate prin 3 criterii:
1. Virusurile contin doar un singur tip de acid nucleic, fie ADN, fie ARN.
2. Virusurile nu au organele precum mitocondriile sau ribozomii. Virusurile nu au sisteme enzimatice pentru a obtine energie si nu au un aparat care sa se sintetizeze proteine. Ele nu sunt organizate celular.
3. Virusurile nu se inmultesc prin crestere si apoi prin diviziune. Masinaria de sinteza a celulei infectate produce, respectiv modifica la comanda informatiei genetice a virusului componentele individuale ale virusului in diverse „compartimente celulare”. Dupa aceea componentele individuale virale sunt recompuse in particula virala completa (virion).

Componenta chimica

Metode de purificare a virusului

Inainte ca si compozitia unui virus sa poata fi analizata, este necesar sa se prepare o concentratie suficient de mare de particule virale uniforme, care pe cat posibil sa fie curatate/purificate complet de alte substante din celula-gazda.

Pentru purificarea virusului sunt utilizate procedurile uzuale ale chimiei macromoleculare: diversele metode de ultracentrifugare, cromatografie, electroforeza etc. In continuare descriem metoda ultracentrifugarii, care este cea mai raspandita in virologie.

 

Cum se izoleaza un virus

Primul pas in purificarea virusului consta frecvent in centrifugarea diferentiala a materialului brut (de exemplu un omogenat cu celule infectate): Prin centrifugare alternativa la turatie mica si turatie mare multe impuritati se desprind de virus. Astfel, omogenatul se centrifugheaza initial la turatie mica, ca. 3.000 de rotatii/min (rot/min), prin care se sedimenteaza deseurile celulare mai mari. O centrifugare de mai multe ore a lichidului supernatant la 30.000-50.000 rot/min face ca virusurile impreuna cu particulele celulare mai fine sa se sedimenteze, in timp ce componentele solubile raman in lichidul supernatant si se arunca. Sedimentul este colectat in solutie tampon proaspata si centrifugat putin timp la 5.000-10.000 rot/min. Acum se sedimenteaza restul de deseuri celulare, membrane, in timp ce virusul ramane in lichidul supernatant, cu care se lucreaza mai departe.

Se transfera acest preparat partial purificat intr-un tub de centrifugare pe o solutie de zahar a carei concentratie se mareste in directia sedimentarii (gradient de zaharoza) si se centrifugheaza la turatie foarte mare, pentru ca particulele sa se depuna, fiecare cu viteza proprie, in gradient si astfel sa se formeze asa-zisele benzi sau zone, care sunt stabilizate prin solutia de zahar (centrifugare zonala, vezi imaginea 5.8).

Zuckergradienten-Zentrifugation

Banda care contine virusul poate fi acum izolata si centrifugata pana la echilibru printr-un gradient de sare de inalte densitate (de ex. clorid de cesiu). Aceasta asa-numita centrifugare de echilibru isopicnica separa particulele nu dupa constanta de sedimentare, ci in functie de densitatea de flotatie diferita a fiecareia. Metoda este atat de sensibila, incat poate separa si particule cu continut de acid nucleic diferit sau cu acizi nucleici cu conformatii diferite sau componenta bazica diferita.

Prin asemenea proceduri, care adesea sunt combinate cu alte tehnici (cromatografie, metode serologice etc.), se obtin preparate virale in mare parte purificate. O prima impresie despre gradul de puritate poate fi obtinuta printr-o micrografie electronica.

Sursa: Köhler, Eggers, Fleischer, Marre, Pfister, Pulverer, Medizinische Mikrobiologie (Manual de Microbiologie Medicala), Editia a 8-a, Editura Urban & Fischer, München, 2001; acest manual poate fi descarcat, impreuna cu multe alte materiale, aici-link.

* * * * *

Dupa ce ati citit acest text, ati aflat CUM se izoleaza in mod stiintific un virus.

Ei bine, pentru absolut NICIUNUL din asa-zisele “virusuri patogene” nu exista nici macar o singura publicatie in care sa se fi izolat “virusul” prin aceasta metoda de manual. Intrebati-va de ce si apoi veti ajunge la concluziile corecte.

Daca vreti sa stiti CUM este produs, de exemplu, vaccinul antirujeolic in absenta “virusului” rujeolic, cititi acest articol.

Dr. Patrick Quanten – Originea germenilor

image-2015-07-28-20324410-41-analize-inutileScientismul dogmatic

Cercetătoarea Beverly Rubik, PhD, directoarea Centrului pentru Ştiinţe de Frontieră al Universităţii Temple din Philadelphia a scris:

Poate că cel mai mare obstacol pentru care oamenii de știință de frontieră sunt nepregătiți, dar cu care se confruntă în mod inevitabil, este obstacolul politic – tendința sistemelor umane de a rezista schimbării, de a rezista impactului noilor descoperiri, în special al celor care contestă status quo-ul instituțiilor științifice […] „Știința” a devenit instituționalizată și este în mare măsură reglementată de o comunitate oficială care se autoguvernează și se automenține … În ultima vreme a apărut o îngustare a perspectivelor, care a dus la un dogmatism tot mai mare, un scientism dogmatic. Există o aroganță vecină cu închinarea la conceptele și modelele științifice contemporane … acestea sunt predate în școlile noastre într-un mod distructiv care servește doar pentru a perpetua dogma …
În mod ciudat, instituțiile științifice contemporane au căpătat exact comportamentul unuia dintre opresorii săi de demult: biserica. Preoții în halate albe lucrează în laboratoarele din sticlă și oțel care seamănă cu nişte catedrale, sub conducerea „episcopilor” și „cardinalilor” care mențin ortodoxia prin recenziile de tip „peer review”.
Această situație nefericită în interiorul instituțiilor științifice, deși se agravează tot mai rapid, a fost dintotdeauna tipică. Ideile noi sunt respinse cu ușurință și ridiculizate, iar suporterii lor sunt persecutați și urmăriți penal. Totuși, numai prin introducerea de noi descoperiri putem evolua și progresa cu o mai bună înțelegere a naturii și a modului ei de funcționare. Ceea ce ne reține este o formă de „democrație” prin care majoritatea decide ceea ce este bine sau rău, adesea fără a dori să examineze dovezile prezentate. Argumentul principal este: „Nu poate fi corect pentru că nimeni nu a mai spus vreodată așa ceva!”

Ei bine, o mică excursie în trecut dezvăluie adesea că cineva undeva chiar a mai spus aşa ceva. Pentru a ilustra acest lucru, să luăm sub lupă teoria „germenilor”. Read more… “Dr. Patrick Quanten – Originea germenilor”

Istoria vaccinarii – Un lant de ipoteze eronate; capitolul II – Teoria infectiei

Pro Decizii Informate, Lion Mentor Association şi European Forum for Vaccine Vigilance prezintă:

Conferinţă Feli Popescu – „Istoria vaccinării – Un lanţ de ipoteze eronate”

Partea a II-a: Teoria infecţiei

Să fie oare viaţa doar un proces mecanic?

Să fie oare microbii cauzele bolilor?

Dacă da, atunci de ce nu sunt îndeplinite postulatele Henle-Koch?

Se poate demonstra contagiozitatea prin injectare de material biologic în creier?

De ce şi-a falsificat Pasteur experimentele?

Read more… “Istoria vaccinarii – Un lant de ipoteze eronate; capitolul II – Teoria infectiei”

Boala: Invazie din exterior, intamplare sau efort al organismului de a restabili echilibrul?

  • “Aoleu, ati auzit? Circula un virus nasol!”…
  • “Vai, am luat un virus”…
  • “Ne-am pricopsit cu ceva bacterii”…
  • “M-am infectat cu un virus”… 
  • “Of, copilului i-au gasit microbul X la analize”… 
  • “Am avut o viroza”…
  • “Of, m-a pocnit o gripa”…
  • “Aia mici au adus nu stiu ce crocobaur de la gradinita”…  
Va suna cunoscute toate aceste afirmatii? Va recunoasteti? Nu exista zi sa nu le citim pe Facebook sau sa le auzim de la foarte multe mamici ingrijorate, in diverse variatiuni. Ideea din spatele lor este una singura: mentalitatea adanc inradacinata (dar falsa) cum ca in permanenta am fi amenintati de tot felul de dusmani invizibili, de boli contagioase, de care se simt amenintati, evident, toti cei care inca mai cred ca bolile “se iau”: Oh, atentie, te pandeste un inamic! Ai grija cine iti tuseste in fata! Fii atent sa nu te contaminezi! Esti vaccinat? Te speli pe maini de douazeci de ori pe zi? Si tot asa…

Read more… “Boala: Invazie din exterior, intamplare sau efort al organismului de a restabili echilibrul?”

Dr.-Ing. Joachim Grätz – Presupusii agenti patogeni – dusmanul imaginar al medicinei alopate

~~ Traducere si adaptare/completare dupa articolul original al dr.-ing. Joachim Grätz
aparut in revista Impuls Nr. 13 (AEGIS) ~~

Virusuri, bacterii, fungi

     La baza medicinei “moderne”  se afla inca de mai bine de un secol teoria germenilor patogeni. Pe ea se bazeaza intreaga metoda de diagnosticare si intreaga paleta de “terapii”, devenita intre timp o industrie cu profituri de miliarde de euro. La marea majoritate a medicilor, antibioticele, cortizonul, vaccinurile etc. etc. etc. sunt instrumentele preferate de “tratament” sau “preventie”. Medicina conventionala functioneaza pe un singur principiu: sa gasim “agentul” [patogen] prezent in procesul bolii, sa-l anihilam… si gata cu boala! Aceasta teorie este insa in continuare o simpla iluzie si ne duce intr-o fundatura tot mai periculoasa, caci legile biologice ale naturii vorbesc in mod clar un cu totul alt limbaj, iar “tratamentele” medicinei alopate se dovedesc a avea in timp consecinte tot mai devastatoare. Niciodata nu au existat in intreaga lume atat de multi oameni suferinzi de boli cronice, inclusiv copii. In afara de asta, tendinta spre si mai multe imbolnaviri cronice la copii creste in mod alarmant.
     Sa ne lamurim mai bine ce este cu microbii, microorganismele care traiesc in noi si alaturi de noi in natura. Daca ne informam temeinic la acest capitol, fiecare om isi poate folosi propriul discernamant ca sa inteleaga ce se intampla cu sanatatea lui; nu e nevoie sa fi studiat medicina pentru asta. Ca sa intelegem mai bine intreaga constelatie a microbilor pe care in ziua de azi mai toata lumea ii considera “agenti patogeni rai”, s-o luam sistematic.

Read more… “Dr.-Ing. Joachim Grätz – Presupusii agenti patogeni – dusmanul imaginar al medicinei alopate”

Teoria infectiei se prabuseste ca un castel de carti

Pe 14 mai 2013, a 217-a aniversare a primului vaccin administrat de Edward Jenner, un grup de cercetatori europeni si mari sustinatori ai teoriei infectiei au publicat (dupa DOI ANI de asteptare de la depunerea lucrarii!!) rezultatele cercetarilor lor despre patogenul” Mycoplasma pneumoniae.Interesanta (si plina de o modestie neobisnuita) este deja fraza de introducere a studiului: “Se crede ca bacteria mycoplasma pneumoniae este o cauza obisnuita a infectiilor cailor respiratorii la copii”. Ei bine, iata concluziile la care au ajuns cercetatorii: toti “agentii patogeni” pe care i-au cautat in organismul copiilor studiati exista intotdeauna (in aceeasi forma si in acelasi numar, daca nu chiar in numar mai mare) si in organismul copiilor sanatosi (numiti -in studiu- strategic “copii asimptomatici”, pai cum altfel?)!

Read more… “Teoria infectiei se prabuseste ca un castel de carti”

Dr. Stefan Lanka – Unde sunt dovezile pentru existenţa virusurilor patogene?

Izolarea virusurilor

Prin izolarea unui virus se înţelege izolarea lui din celule, lichide umorale sau culturi de celule, precum şi purificarea (curăţarea) lui de orice fel de particule străine. Acesta este primul pas în izolarea virusurilor şi este o procedură simplă din două motive:

În primul rând, spre deosebire de celulele vii, virusurile au de felul lor întotdeauna aceeaşi dimensiune şi aceeaşi formă. Ele pot fi uşor separate de celelalte fragmente celulare, datorită densităţii lor sau a proprietăţilor de sedimentare, şi astfel izolate. 
 
În al doilea rând, există deja de mult timp fluide speciale, ca de exemplu din “biluţe de silicon”, care nu exercită presiuni osmotice şi care permit astfel păstrarea intactă a virusurilor în “izolare”. Pentru reprezentare grafică, virusurile pot fi fotografiate în microscopul electronic, unde trebuie să arate exact la fel ca şi particulele observate în celule, în lichidele umorale sau în culturile celulare. Căci deseori, mai ales în placentă, în ţesuturile cancerigene, dar şi frecvent şi spontan în culturile celulare, pot fi observate particule care “seamănă” cu virusurile (virus-like particles), dar care în realitate nu sunt virusuri.
 
În continuare trebuiesc separate, în funcţie de mărimea lor, în câmp electric, proteinele care alcătuiesc membrana virusului şi care înconjoară substanţa genetică. În aceasta etapă trebuiesc de asemenea efectuate fotografii cu microscopul electronic. Acelaşi lucru trebuie în continuare făcut cu substanţa genetică a virusurilor, care constă din ADN sau ARN, trebuiesc separate şi fotografiate proteinele respective.
   
Abia în momentul în care aceste trei etape sunt documentate, iar virusul analizat se deosebeşte în componenţa proteică şi a substanţei sale genetice de alte virusuri cunoscute, se poate vorbi despre un nou virus.

Read more… “Dr. Stefan Lanka – Unde sunt dovezile pentru existenţa virusurilor patogene?”

Dr. P. Maas – Virusurile si bacteriile – Schimbarea paradigmei alopate

~~ traducere preluata si adaptata de pe site-ul pretios al prietenului Quibono ~~

 Virusurile şi bacteriile “răufăcătoare” pe care medicina alopată se străduie încă de la apariţia ei să le combată prin mijloace cât mai agresive cu putinţă sunt în realitate germeni vii care trăiesc în simbioză cu mediul lor biologic. Medicina alopată acţionează în realitate ÎMPOTRIVA VIEŢII, lucru oglindit cel mai clar în cuvântul ANTIBIOTIC.

Societatea modernă industrializată consideră boala o chestiune de „destin“, de soarta, de nenoroc! Odată se îmbolnăveşte unul, altădată altul. În timpurile vechi se arunca vina pe demoni şi spirite rele, mai apoi s-a născut ideea “agenţilor patogeni periculoşi”. De atunci consensul medical susţine un singur lucru: virusurile şi bacteriile ne aduc molimele şi moartea. Omul e o simplă victimă. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, o dată cu dezvoltarea tehnologică, a apărut şi teoria foarte periculoasă, dar repede îmbrăţişată de medicină, a luptei chimice împotriva agresorului extern, demonizatul microb. De aproape 150 de ani medicina se ţine cu dinţii de această idee devenită între timp dogmă.

Ce este de fapt boala? Oare cauza ei se află în afara noastră sau înăuntrul nostru? Intrebări pe care medicina atotştiutoare nu vrea să şi le pună! Hipocrat ne-a învăţat încă din antichitate: bolile apar doar în noi şi prin noi. Medicina alopată se cramponează să caute un singur vinovat pentru orice boală, privind boala ca pe un eveniment izolat şi uitând să privească viaţa în ansamblu, ca un întreg. A sosit momentul unei schimbari de paradigmă.

Un chimist “cercetător” pe nume Pasteur

Există oameni care au rămas celebri în istorie. Unii pe drept, alţii pe nedrept. Unii pentru fapte măreţe, alţii pentru crime monstruoase. Din ce categorie face parte Pasteur?

S-a născut în 1822. Un cercetător celebru. Şi dacă este să ne luăm după însemnările sale private, care abia prin anii ’70 au putut fi citite de către altcineva în afara membrilor familiei, Pasteur a fost un escroc şi plagiator la fel de celebru care a furat munca altor cercetători si şi-a falsificat experimentele (vezi cartea prof. Gerald Geison – The private science of Louis Pasteur). Pasteur este cel care a introdus fierberea laptelui pentru a ucide germenii. În onoarea lui, procedeul a fost denumit pasteurizare şi se foloseşte până în ziua de azi. Read more… “Dr. P. Maas – Virusurile si bacteriile – Schimbarea paradigmei alopate”