Copiii de gradinita abuzati cu analize medicale inutile

Peste 500.000 de parinti isi trimit anual copiii sa faca o serie de analize medicale care, in realitate, nu sunt necesare. Nu o fac de bunavoie, ci pentru ca asa li se cere. Problema nu ar fi atat de ingrijoratoare, caci pana la urma ce mai conteaza cateva milioane de euro risipite si cateva laboratoare care transforma medicina in comert?

Doar ca Romania sta pe o bomba biologica al carei ticait este grabit de aceasta testare in masa a copiilor.

image-2015-07-28-20324410-41-analize-inutile

INFORMATIA PE SCURT

  • Specialistii romani in boli infectioase avertizeaza parintii ca analizele care le sunt solicitate la inscrierea copiilor la gradinita sunt inutile.
  • Efectuarea acestor analize favorizeaza abuzul de antibiotice. Romania este a doua in UE la consumul de antibiotice si singura tara europeana in care acest consum este in crestere.
  • Ministerul Sanatatii subliniaza ca aceste analize nu sunt obligatorii. Cu toate acestea exista Directii de Sanatate Publica ai caror directori sustin contrariul si informeaza eronat populatia.
  • Aceste analize sunt o afacere profitabila pentru marile lanturi de laboratoare de analize medicale.
  • Frecventa bacteriilor rezistente la antibiotice este in Romania printre cele mai mari din Europa.

OBLIGATORII IN ROMANIA, DAR NESOLICITATE IN SUA SAU ANGLIA

Majoritatea gradinitelor din Romania solicita, sub conditie obligatorie, ca atunci cand parintele isi inscrie/reinscrie copilul la gradinita, acesta sa aduca, pe langa avizul epidemiologic de la medicul de familie, si rezultatele a trei analize: exsudatul nazal, exsudatul faringian si coprocultura. Toate testeaza prezenta unor bacterii pe mucoasele copilului si, desigur, nu sunt gratuite.

Fiind vorba de sute de mii de analize, toate efectuate in aceeasi perioada a anului – luna septembrie -, marile lanturi de laboratoare de analize sunt foarte interesate sa atraga astfel de clienti. Multe dintre ele ofera pachete promotionale, purtand denumiri dragute, special pentru „inscrierea copilului la gradinita”. Preturile variaza, intre 40 si 70 de lei (pot fi prinse si in costul asigurarii de stat sau a abonamentului privat), dar sunt bani putini pentru un parinte firesc atent la sanatatea copilului sau.

Dar efectuarea acestor analize in contextul in care sunt cerute, adica la inscrierea la gradinita, este inutila in cazul unui copil sanatos, care nu are niciun fel de simptome.

Omul convietuieste in mod normal cu bacteriile”, explica conf. dr. Gabriel Popescu, specialist in boli infectioase de la Institutul Matei Bals din Bucuresti. “In Marea Britanie si Statele Unite nici nu se solicita la inscrierea la gradinita efectuarea acestor analize. Acolo se actioneaza logic: are copilul semne de boala care seamana cu o infectie, atunci nu intra sub nicio forma in colectivitate pana nu se lamureste ce e cu el. Nu are copilul semne de boala, atunci riscul este foarte mic si nu are rost sa se efectueze astfel de analize”.

Exsudatele, de pilda, identifica prezenta unor bacterii precum stafilococul, pneumococul sau streptococul la nivelul mucoasei nazale sau faringiene. Dar cat timp acesti germeni se afla doar in acea zona a organismului, ei sunt inofensivi. Mai mult, la aproximativ 30% din populatie stafilococul auriu este prezent in nas si nu declansează nicio boala – asa-numitii purtatori sanatosi [in realitate, niciun stafilococ nu declanseaza vreo boala n.n.]. Fenomenul, numit portaj, este unul normal, “nu este corelat cu un risc mai mare de imbolnavire si este relevant doar in anumite cazuri: daca te operezi in zilele urmatoare”, explica conf. dr. Gabriel Popescu.

AFACERI PE ANXIETATEA PARINTILOR

Traim intr-o societate in care destule laboratoare medicale si clinici fac o afacere din exploatarea anxietatii parintilor in privinta posibilelor boli ale copiilor. Aceasta anxietate se accentueaza atunci cand copilul intra la gradinita si are contact cu persoane asupra carora parintele nu are niciun control.

Intr-un astfel de context, nu ar fi totusi recomandabil ca aceste exsudate sa-i identifice pe copiii purtatori sanatosi si sa-i trateze in asa fel incat ei sa scape de acesti germeni pe care i-ar putea transmite si copilului meu?

La nivel de confort psihic pot intelege o astfel de reactie”, admite conf. dr. Gabriel Popescu. “Dar chiar daca acel coleg scapa de streptococ, oricand un alt coleg poate lua streptococul din alta parte: din parc sau chiar de la parintii care-l aduc de la serviciu”. [de aici reiese cat de aberanta si plina de paradoxuri si de contraziceri este teoria alopata a infectiei – n.n.]

Dr. Ileana Radu, medic de familie cu specializare pediatrica, confirma ca “efectuarea acestor analize ajuta mai degraba anxietatea parintilor, care sunt linistiti ca au facut tot ce trebuie ca sa fie in siguranta copilul lor. Dar copilul poate contracta oricum ceva de la gradinita, pentru ca nu exista gradinite complet sterile”. Si profesorul Dorel Sandesc, medic si secretar de stat in Ministerul Sanatatii, afirma ca “aceste analize sunt nejustificate si nu sunt obligatorii”.

Desi legea nu prevede explicit obligativitatea efectuarii acestor analize, gradinitele le solicita ca o conditie obligatorie la inscriere. De ce? “Pentru ca asa cer toate celelalte gradinite”, explica managerul* unei gradinite bucurestene. “Analizele acestea le facem ca masura de preventie. Iar daca vine un control de la Sanepid, atunci trebuie sa fim in regula cu actele medicale”.

Doar ca “in niciun caz epidemiile nu se previn testand o masa de copii din care 80-90% nu sunt purtatori de streptococ”, contrazice conf. dr. Gabriel Popescu de la Institutul Matei Bals afirmatia respectivului manager. “Avem asadar 80-90% dintre copii pe care-i testam degeaba. Iar ceilalti, care sunt purtatori sanatosi, nu pot deveni sursa de epidemie. In plus, la purtatorii sanatosi tratamentul cu antibiotice este de cele mai multe ori ineficient”.

DIRECTORI CARE DEZINFORMEAZA POPULATIA

Si atunci de ce solicita gradinitele aceste analize? O posibila explicatie vine de la dr. Ileana Radu: “Unele gradinite au relatii contractuale cu cateva laboratoare deoarece cauta sa castige favoarea parintilor, sa le economiseasca timpul si sa le transmita parintilor ca sunt colectivitati sigure”.

O alta explicatie este reactia conducatorilor anumitor directii de sanatate publica (DSP), adica acel Sanepid de care se teme managerul de gradinita citat mai sus. Desi Ministerul Sanatatii subliniaza clar ca aceste analize nu sunt obligatorii, unii directori de DSP-uri, cum este Dumitru Viorica din judetul Timis, ii informeaza gresit pe oameni sustinand ca aceste analize sunt “examenele obligatorii”.

Anuntata de jurnalistul HotNews ca legea nu prevede obligativitatea acestor analize, directorul Dumitru Viorica a raspuns ca “eu stiu ca sunt prevazute, dar lasati-ma sa ma uit pe legislatie”. La insistentele HotNews, oficialul DSP Timis explica logica acestor analize: “Se cer exsudatele pentru anginele rosii, care pot fi cu streptococ beta-hemolitic, si din cauza asta ulterior copiii pot sa faca scarlatina”.

Explicatia oficialului DSP induce in eroare. “Angina rosie se diagnosticheaza clinic, deci copilul trebuie examinat sa vezi daca are febra, daca il doare in gat si celelalte simptome. Asa ca nu vad de ce ar trebui sa facem exsudat in masa, la toti copiii care intra la gradinita”, explica conf. dr. Gabriel Popescu.

Practic, aceste analize se justifica doar la copiii care au deja semne de boala, nu si la cei care sunt sanatosi. “Daca e bolnav copilul, atunci da, e foarte important sa-i facem exsudatul. Dar asta nu inseamna sa-i testam pe copiii sanatoşi. Nu avem de ce”, subliniază din nou conf. dr. Gabriel Popescu. [in realitate, nici macar cand copilul e bolnav analizele nu au relevanta, deoarece stim ca nu microbii produc boala, ei sunt prezenti doar ca rezultat al bolii!! – n.n.]

O BOMBA MEDICALA: TIC-TAC TIC-TAC

De ce atata tevatura pentru peste o jumatate de milion de analize efectuate anual nejustificat? Pentru ca cei mai buni specialisti in boli infectioase din Romania se tem de o bomba biologica care ticaie tot mai amenintator: rezistenta acestor bacterii la tratamentul cu antibiotice. Romanii sunt consumatori avizi de antibiotice: pe locul doi in UE. Anul trecut, consumul de antibiotice in Romania a crescut cu 4,5% fata de anul precedent.

Deja peste jumatate din stafilococii aurii care circula in Romania sunt rezistenti la meticilina. [asta e dovada ca natura este f. adaptabila si microbii nu se lasa eradicati – n.n.] […….].

Ceea ce este de-a dreptul nociv, si iresponsabil social, este ca efectuarea acestor teste deschide posibilitatea unui abuz”, avertizeaza conf. dr. Gabriel Popescu. “Administrarea de antibiotice pentru eliminarea bacteriilor de la purtatorii sanatosi are consecinte nefaste asupra copiilor si a comunitatii in intregul ei: aparitia de germeni rezistenti la antibiotice, care ulterior pot fi transmisi celor din jur”.

Raspandirea Stafilococului rezistent la tratament in Europa. Romania are deja peste 50% din bacteriile circulante rezistente (sursa: ECDC)

image-2014-11-26-18667983-0-rezistenta-stafilococ

Exsudatele identifica de multe ori stafilococul pentru ca cei mai multi dintre noi suntem purtatori sanatosi”, explica dr. Valeria Herdea, pediatru si medic de familie. [in realitate TOTI suntem “purtatori sanatosi”, iar microbii se inmultesc intotdeauna strict in functie de nevoile biologice ale organismului, nicidecum ca si cauza a bolii, altfel am fi cu totii permanent bolnavi – n.n.] Dr. Herdea: “Dar parintii ne cer antibiotice si e foarte greu sa-i explici unui om: mai crestine, copilul e sanatos, nu-i nicio problema, nu-i trebuie antibiotice. Omul va merge la alt medic, si la alt medic, pana ce primeste antibioticele”.

Un astfel de medic*, care prescrie antibioticele, isi explica conduita: “Cand imi vine un copil cu un exsudat pozitiv pentru streptococ sau stafilococ si are si antibiograma facuta, ii dau categoric o prescriptie de antibiotic, chiar daca nu e bolnav si il pot socoti purtator sanatos. Stiu ca o astfel de conduita contribuie la cresterea rezistentei la antibiotice, care e tot mai prezenta si o vad zilnic la cabinet. Si incerc de cele mai multe ori sa-i explic asta parintelui, dar nu intotdeauna intelege”.

CE FACE MINISTERUL SANATATII?

Situatia abuzului de antibiotice cauzat de efectuarea in masa a acestor analize la solicitarea gradinitelor este cunoscuta de Ministerul Sanatatii. Chiar si inalti oficiali europeni, prin vocea directorului Centrului European pentru Controlul si Prevenirea Bolilor, au atentionat ca “ministrul dumneavoastră ar trebui să spună că reducerea consumului de antibiotice este foarte importantă pentru România”. Presa de la Bucuresti a atras atentia asupra subiectului inca din 2014, dar deocamdata fara niciun rezultat.

Exista niste norme comune ale Ministerului Sanatatii si ale Ministerului Educatiei care nu precizeaza obligativitatea unor analize, ci atestarea de catre medic a faptului ca acel copil nu are vreo boala infectioasa”, spune prof. dr. Dorel Sandesc, secretar de stat. “Dar, printr-o interpretare excesiva, medicii fac recomandari, ca nu-i doare mana, sa se faca aceste analize. Fenomenul este extins si de aceea pregatim un alt act normativ comun prin care sa precizam explicit ca nu impunem aceste analize”.

Daca acest act nu va aparea in timp util, 2015 va fi un nou an in care banii si timpul parintilor vor fi risipiti pe alte sute de mii de analize cu un singur rezultat: cresterea abuzului de antibiotice. Pastrand proportiile, e ca si cand de frica cancerului am incepe sa ne tratam preventiv cu citostatice.

E mult mai important, draga parinte, sa cream obisnuinta ca acei copii cu boala respiratorie sa nu fie primiti la gradinita pana ce nu se lamureste exact ce au si, doar daca e cazul, sa fie tratati cu antibiotice”, spune conf. dr. Gabriel Popescu. “E preferabil sa actionam asa decat sa-i tratam fara rost cu antibiotice pe cei sanatosi, doar pentru ca sunt purtatori, si sa ne trezim apoi ca avem copii cu microbi rezistenti la tratament si pe care ii transmit cu multa usurinta unul altuia”.

* Declaratii facute sub conditia protejarii identitatii persoanei intervievate.

~~~~~~~~~~~~~~

SURSA

Dr. Stefan Lanka – Anticorpii si testele de anticorpi

~~ Autori: Dr. Stefan Lanka, Veronika Widmer ~~
Intrebare gresita: Ce sunt anticorpii?
Intrebare corecta: Ce se masoara la testele de anticorpi?
Conform dictionarului medical Pschyrembel, anticorpii sunt “o posibila reactie a sistemului imunitar. Anticorpii nu apar in mod natural.” Oare aceasta formulare a fost aleasa din cauza ca se stie prea bine ca oamenii cu un “titru de anticorpi” mare se pot imbolnavi, iar oamenii fara “titru” pot ramane complet sanatosi? Medicina alopata moderna diferentiaza intre crearea de anticorpi straini (bacterii patogene, toxine virale etc.) si anticorpi endogeni (celulele tumorale). In vreme ce noua ni se povesteste ca dupa un vaccin organismul ar fi protejat prin formarea de anticorpi, medicina alopata descrie si cazuri cand prezenta anticorpilor indica repercusiuni negative asupra organismului. Aici sunt enumerate alergiile, SIDA, reactiile de respingere ale organelor transplantate, precum si bolile autoimune.
Institutul Robert Koch explica astfel: O concentratie marita de imunoglobuline in ser indica in majoritatea cazurilor o imbolnavire de tip alergic. Valori marite pot aparea insa, de exemplu, si la o infectie cu paraziti sau la prezenta asa-numitelor “tumori maligne”. La alergiile prin inhalare, valorile IgE sunt crescute moderat pana la foarte mult, in functie de simptomatica si de numarul de asa-zisi “alergeni”. Un IgE normal nu exclude prezenta unei alergii. Daca dupa un vaccin se constata prezenta unor “anticorpi”, medicina alopata ne spune ca omul respectiv ar fi protejat. Ceea ce se trece sub tacere este ca oamenii se imbolnavesc in ciuda prezentei anticorpilor, iar foarte multi oameni fara anticorpi raman sanatosi. Anticorpii HIV, constatati prin teste necalibrate si nestandardizate in conformitate cu Gold Standard, aduc oamenilor diagnosticul de “bolnav grav” sau pronosticul de “boala fatala”. Anticorpii de rujeola in schimb, constatati prin acelasi tip de teste, aduc oamenilor diagnosticul de “protejat”. Mai paradoxal si ilogic nici ca se poate.
anticorpi-1
“Anti”corpii nu au fost niciodata demonstrati stiintific. In schimb a fost demonstrata prezenta unor “corpi”, adica a unor (imuno)globuline, care au un rol important in coagularea si in interconectarea proteinelor. Prefixul “anti” presupune ca o (imuno)globulina se poate lega exclusiv la anumite proteine specifice. Toate experimentele practice au infirmat insa aceasta ipoteza. Daca globulinele se leaga la proteine sau nu, acest proces depinde de starea proteinelor si de mediul in care ele se afla: daca este un mediu acid sau bazic, adica puternic oxidat sau nu. Orice cercetator care a facut asemenea experimente in laborator stie aceste lucruri si nu le poate nega.
Testele de anticorpi: Ce se intampla in laborator?
Inainte de toate, este separat sangele de celulele sale si de proteinele mai mari, ceea ce se intampla cu ajutorul unei centrifuge. 99% din teste se fac cu serul sanguin al pacientului, adica lichidul din sange care ramane dupa centrifugare. Laborantului i se spune ce urmeaza sa fie testat prin testul de anticorpi. In asa-numitul “lichid supranatant” (supernatant) se toarna substantele continute de testul farmaceutic (substante secrete, patentate, care nu au voie sa fie divulgate!!). Daca se obtine o reactie masurabila, testul este considerat “pozitiv”.
Pana nu demult se sustinea ca prezenta anticorpilor ar insemna imunitate. Cantitatea de “anticorpi”, constatata doar indirect si niciodata cantitativ, este denumita “titru”. De cand cu frauda HIV avem insa brusc, in mod paradoxal, un verdict de condamnare la moarte legat de prezenta anticorpilor, caci in contextul SIDA se sustine ca “anticorpii” ar reprezenta dovada existentei si prezentei virusului care ar declansa SIDA.
In aceste conditii, nu este de mirare ca nu exista niciun standard stiintific pentru “titrul” de anticorpi, iar masuratorile nu sunt niciodata comparabile intre ele. Si mai putin ne mira ca nu exista niciun fel de criterii stiintifice despre ce “valoare” trebuie sa aiba un titru ca sa putem vorbi de o “protectie” etc. Insusi Institutul Robert Koch din Germania admite ca “titrul de anticorpi nu spune nimic despre gradul de protectie”. Laborantului i se spune ca acel kit de testare contine o proteina sau mai multe, care ar corespunde exact cu forma microbului. Daca laborantul si-ar pune putin creierul la contributie, ar constientiza ca in acele conditii forma proteinelor nu are cum sa corespunda cu “microbul”, deoarece proteinele respective nu se mai gasesc in mediul lor natural si si-au modificat demult structura. Este vorba aici de denaturarea proteinelor.
Conform aceleiasi logici fortate si complet paralele cu realitatea, acele proteine secrete sunt denumite “antigene” si impotriva lor sunt cautati anticorpii. In kitul de testare mai exista de exemplu coloranti si substante menite sa accentueze un semnal “pozitiv”. Aparatul in care se efectueaza testarea este calibrat (“standardizat”) tot cu aceleasi substante secrete si patentate, a caror compozitie nu o cunoaste decat firma producatoare!!
Faptul ca in intreaga populatie exista in proportie de 5% oameni al caror sange -in conditii de laborator- nu prezinta aproape deloc sau chiar deloc (imuno)globuline, nu se discuta si nu se cerceteaza. Acesti oameni sunt etichetati rapid ca “non-responder” dupa vaccinare si, conform aceleiasi logici ilogice, ei sunt otraviti cu si mai multe vaccinuri. Pentru acesti 5% a fost inventata grupa sanguina AB, plus -aceeasi logica fortata- grupa A si B, alaturi de grupa 0 (40% din populatie), la care in conditii tipice de laborator nu se gasesc aproape deloc sau se gasesc doar f. putine proteine care sa se aglutineze in eprubeta. Contradictiile si paradoxurile rezultate din dogma grupelor de sange au fost “anulate” mai intai prin introducerea conceptului de “factor rhesus” si ulterior prin introducerea continua a unor mii de “subgrupe sanguine”.
~~ Autor: Dr. Stefan Lanka ~~

Fapte care contrazic afirmatiile despre “anticorpi”
si un asa-zis sistem imunitar specific

1. Afirmatie: Exista asa-zise boli autoimune si alergii care se dezvolta f. rapid. In psihoneuroimunologie acest fenomen poarta denumirea de facilitare (facilitation).
Comentariu: Biologic este imposibil ca asa-zisii anticorpi “specifici” sa reactioneze la proteine “straine” si apoi brusc sa reactioneze la fel si la proteinele “proprii”.
2. Afirmatie: Bacteriile intestinale “straine” variabile co-exista alaturi de celulele imunitare, care sunt menite sa execute o aparare specifica.
Comentariu: Daca ar exista anticorpi specifici, flora intestinala nu ar avea voie sa se modifice.
3. Afirmatie: Oamenii, mamiferele, pestii cartilaginosi si rechinii exista si ei produc imunoglobuline.
Comentariu: Daca ar exista anticorpi specifici, progeniturile tuturor acestor specii ar fi distruse, iar laptele de mama ar fi toxic.
4. Afirmatie: In evolutia si dezvoltarea oamenilor si animalelor, in momentele de stare de soc precum si odata cu varsta, apar proteine noi.
Comentariu: Conform ipotezei false a “imunitatii”, asa-zisele proteine “straine” si proteinele “proprii” ar fi identificate inca din copilarie in timus, iar “anticorpii” (respectiv celulele imunitare care ar aparea impotriva proteinelor “proprii”) ar fi eliminati, dar asta ar presupune ca proteinele formate ulterior -cum ar fi de exemplu hormonii la pubertate- sa duca automat la dezvoltarea de alergii, boli autoimune, distrugere si moarte celulara; ceea ce nu este cazul.
Nu au cum sa existe “anti”corpi impotriva unor virusuri inexistente. “Imuno”globulinele care se leaga la diverse proteine exista, dar ele sunt doar “corpi”, nu si “anti”. Sunt pur si simplu globuline care se formeaza complet mai intai in mediu oxidat (adica acid), prin intermediul unor grupe reduse de S-H, care in stare oxidata se leaga la grupe de disulfit (-S-S) si conecteaza apoi intregi lanturi proteice, care astfel alcatuiesc “imuno”globulina completa. Aceste globuline devin capabile apoi sa lege intre ele proteinele, care au rol de transport, modificare sau reinnoire la nivel celular.
Comentariu Karl Krafeld: Nu se poate afirma existenta unui “anticorp” daca nu a fost demonstrata mai intai existenta “corpului” respectiv. Ceea ce se afirma prin intermediul testelor frauduloase este existenta unor “anticorpi” fara ca inainte sa fi fost dovedita stiintific existenta virusurilor respective. Reprezentantii medicinei ortodoxe stiu prea bine ca teoriile lor sunt complet false. De exemplu: “Anticorpii sunt creati de organism ca aparare fata de bolile infectioase, iar prezenta anticorpilor este dovada protectiei fata de acele boli“. Conform acestei ipoteze, oamenii testati pozitiv la testul HIV sunt cei mai protejati de SIDA, nu-i asa?
Fiecare test masoara ceea ce masoara, numai ca nimeni nu stie exact CE ANUME se masoara printr-un anumit test. Testele reactioneaza nespecific la proteine, cam dupa principiul ghicitului in cafea: ia sa vedem, care cafea e mai buna pentru ghicit, Eduscho sau Tschibo? In orice caz, un lucru e sigur: niciun test din lume nu poate demonstra existenta unor “anticorpi” atata timp cat asa-zisul “corp” nu a fost demonstrat vreodata.

________________________________
Literatura:
* Großgebauer: O scurta istorie a microbilor (Eine kurze Geschichte der Mikroben), Ed. pt. Stiinta Aplicata (Verlag für angewandte Wissenschaft)
* Martin Dinge, Thomas Schlich: Drumuri noi in istoria epidemiilor (Neue Wege der Seuchengeschichte), Ed. Franz Steiner, Stuttgart
* Erwin Chargaff: Impotriva betiei genetice (Wider den Genrausch), Druckhaus Bayreuth, Publikum-Forum Verlagsgesellschaft ISBN 3-88095-101-2
* Erwin Chargaff: Focul lui Heraclit (Das Feuer des Heraklit), Klett-Cotta;
* Willis Harman: Constientul in transformare (Bewusst-Sein im Wandel), Ed. Hermann Bauer, Freiburg
* Hermann Speiser: Drumul lung al homeopatiei in Germania (Der lange Weg der Homöopathie in Deutschland), Ed. Burgdorf (In aceasta carte este vorba mai putin despre homeopatie, cat despre radacinile istorice ale medicinei alopate!)
* Dr. Stefan Lanka + Karl Krafeld: Vaccinarea – Genocid in mileniul trei? (IMPFEN – Völkermord im Dritten Jahrtausend?), Ed. Pirol

Dr. Patrick Quanten – Analizele de sange

De la introducerea analizelor de sange ca modalitate ajutatoare in diagnosticarea bolilor, numarul de lucruri pentru care se testeaza a crescut in mod dramatic, la fel ca si numarul asa-numitelor „teste de rutina”. Acestea din urma sunt analize de sange efectuate cand nu exista niciun simptom, iar pacientul nu are probleme. Si totusi, noi credem ca este necesar sa facem analize de sange; in primul rand pentru ca sunt “doar un pic invazive” si in al doilea rand pentru ca noi credem ca ne vor aduce informatii foarte valoroase despre sanatatea noastra. “Paza buna trece primejdia rea” este o fraza auzita frecvent.

Desi ne prefacem ca o analiza de sange ar fi un lucru minor, nu putem ignora costurile enorme pe care aceste analize le produc in bugetul asigurarilor de sanatate. Acest sacrificiu financiar facut de noi ca si comunitate este justificat la exterior prin faptul ca un rezultat normal chipurile ar “preveni” o boala intr-un mod pe care nu l-am putea realiza altfel. Doar printr-o analiza de sange normala putem fi siguri ca suntem sanatosi. Oare?

Photoxpress_1390513

Intrucat nimeni nu pare sa puna sub semnul intrebarii validitatea rezultatelor, merita sa examinam mai indeaproape realitatea acestor analize de sange. Intotdeauna merita sa punem cateva intrebari pertinente si sa ne uitam cu atentie la ceea ce se face, mai degraba decat sa repetam aceleasi sloganuri pe care le-am invatat in alta parte. Daca dorim cu adevarat sa invatam, trebuie sa constientizam propriile noastre experiente, mai presus de ceea ce ne spune altcineva. Cum interpretam deci rezultatele analizelor de sange?

Cine este sanatos?

Fiecare lucru pentru care se testeaza are un standard care este cunoscut ca si “valoare normala“. Aceste cifre indica limitele inferioare si superioare a ceea ce este normal. Aceste valori nu le-am gasit in “Manualul de viata” care ne-a fost inmanat atunci cand am intrat in aceasta viata fizica. Nu, le-am inventat noi. Ne-am uitat la rezultatele analizelor de la o multime de oameni pe care i-am considerat a fi sanatosi si am luat media acestor rezultate.

Remarcabil si ciudat este ca, inainte de a se folosi analizele de sange pentru a determina starea de sanatate, era deja decis cine era sanatos si cine nu! Caz in care se pune intrebarea: atunci de ce mai avem nevoie de un test de sange care sa ne spuna ceea ce stim deja?

De asemenea, cand exista o discrepanta intre cele doua, cum decidem care parametru este corect? Persoana considerata sanatoasa este tot sanatoasa chiar daca rezultatul analizelor nu se incadreaza in limitele stabilite de oameni? Sau persoana cu simptome si analize normale este complet sanatoasa in ciuda simptomelor?

Noi suntem cei care decidem ca analizele ar fi mult mai valoroase decat orice alt barometru. Eu spun “noi”, dar de fapt decizia este luata de industria farmaceutica, cea care beneficiaza de statutul nostru de „bolnavi”. De asemenea, aceeasi industrie ne face dependenti de ea, are putere asupra noastra, caci se pare ca noi nu mai putem realiza daca suntem sau nu sanatosi. Astfel, stabilirea unor niveluri artificiale de normalitate ne limiteaza propriile observatiile personale asupra vietii. Nu ni se mai permite sa vedem analize “anormale” si sa nu reactionam cumva la ele. Sistemul medical considera ca ar fi imoral sa nu tratam orice abatere de la definitia lorde normal.

Se sustine ca analizele de sange ar arata o imagine clara a modului in care sistemul functioneaza si ce organe sunt in tensiune sau suprasolicitate. Daca gasim un nivel ridicat de hormoni, deducem ca glanda care ii produce este hiperactiva. Daca vom gasi un nivel scazut de substante nutritive precum mineralele sau vitaminele, concluzionam ca trebuie sa suplimentam. Privim rezultatele analizelor ca un indicator al modului de functionare a glandelor si organelor. Prin acele rezultate decidem care parte a corpului se deterioreaza, ce activitate trebuie sa suprimam si pe care trebuie s-o sprijinim. Haideti sa ne gandim cum functioneaza toate aceste chestiuni in realitate.

Ce tip de sange se analizeaza?

Cand luam sange, il luam din vena, nu din artera. Autoritatile medicale ne spun ca arterele transporta nutrientii si oxigenul spre celulele corpului, iar venele preiau si duc apoi la plamani sangele uzat, spre oxigenare, caci acel sange contine oxigen putin si multe deseuri (bioxid de carbon, produsii de catabolism tisular), dupa care sangele merge la organele de detoxifiere pentru a fi curatat. Acest lucru are trei consecinte imediate:

  • Daca testam sangele pentru nutrienti, vom obtine un nivel existent dupa ce celulele si-au luat ceea ce le trebuie! Asta inseamna ca atunci cand vom gasi un nivel ridicat, celulele au luat foarte putin, iar un nivel scazut inseamna ca celulele si-au obtinut tot ce le trebuia. Nu exista nici o modalitate de a afla prin acest test daca in sistemul nostru exista prea putini nutrienti, doar pentru ca celulele si-au luat deja tot ce aveau nevoie. Este ca si cum am gasi farfuriile goale pe masa si am concluziona ca oamenii sunt flamanzi.
  • Cand gasim un nivel ridicat de reziduuri, decidem ca acel organ nu isi face treaba in mod corespunzator. Cu toate acestea, venele prin definitie transporta deseurile din celule, iar cand organele lucreaza din greu se vor produce mai multe deseuri. Acest lucru nu inseamna ca organul nu lucreaza bine, ci inseamna de fapt ca celulele sunt chiar foarte capabile in a-si face treaba. Este ca si cum constatam ca o fabrica produce o multime de deseuri si decidem astfel ca ea nu ar functiona cum trebuie.
  • Nivelurile de hormoni gasite in proba de sange nu reprezinta cantitatea de hormoni care provin din glande si sunt dusi la celule pentru a fi folositi. Nu, acela este sangele care vine de la celule dupaactivitatea celulara. Cu alte cuvinte, cantitatea de hormoni gasita in proba de sange sugereaza numarul de hormoni pe care insesi celulele i-au produs. Aceste hormoni provin direct din celule, fiindca de acolo vine si sangele, prin capilare.

Inteligenta celulelor

Deci pana la urma care este motivul pentru aceasta abordare cu susul in jos?? Ceea ce arata ca o deficienta este in realitate dovada unei bune productivitati, iar ceea ce arata ca o supraproductie este de fapt o activitate incetinita. Cum se poate? Ei bine, daca medicii ar fi luat in seama ceea ce au descoperit tot cercetatorii din medicina, ar fi inteles inca de la inceputul anilor ’80 ca toate celulele produc tot ce au nevoie atunci cand au nevoie. Nu exista nicio unitate de productie centralizata pentru nimic si nici vreun sistem de distributie complex, responsabil cu mentinerea in viata a intregului sistem.

Sistemul de comunicare priveste gestionarea deseurilor, nu este despre nutritie. Fiecare celula produce ea insasi ce-i trebuie – hormoni, proteine, vitamine, minerale, apa, grasimi. Stimulul care ii spune celulei ce sa faca este un impuls vibrational. Celulele comunica cu lumea exterioara si cu ele insele prin intermediul vibratiei, prin unde de energie. Ca urmare a tuturor acestor impulsuri, celulele opereaza si functioneaza, astfel transformand energia vibrationala in activitate fizica. Toate activitatile rezulta de asemenea in productia de deseuri, si exact aceste deseuri sunt luate de limfa si de sangele care trece prin capilare si vene.

Deci, sangele din vene transporta rezultatul final al activitatii celulare; in acel sange, totul ne indica de fapt activitatea celulelor. Cu cat nivelurile constatate sunt mai mari, cu atat mai multa activitate a avut loc in celule. Cu cat gasim mai multa glucoza (zahar) in sange, cu atat a fost deja mai mare consumul de energie in celule, deci cu atat mai putina glucoza isi vor lua celulele din sange. Cu cat gasim mai multi hormoni tiroidieni, cu atat mai mare este nivelul de activitate a celulelor, cu atat mai mult sunt stimulate sa ramana active. Cu cat gasim mai multi markeri hepatici, cu atat este mai mare activitatea ficatului in fiecare celula, ceea ce nu indica deloc faptul ca organul, ficatul, nu mai poate face fata volumului de munca.

Nivelele coborate indica activitate celulara scazuta. Poate pentru ca nu este nevoie, sau poate pentru ca celulele nu o mai pot face. Deci, cand avem o activitate foarte scazuta dupa o perioada de activitate foarte mare, iar nivelul de stimulare nu s-a schimbat, abia atunci stim ca celulele au probleme si nu mai pot face fata cererii. Ori de cate ori ne asteptam la un nivel ridicat de activitate celulara intr-o anumita parte a organismului si gasim niveluri scazute ale acelei activitati in sange, putem concluziona cu certitudine ca persoana este la mare ananghie. Inainte de acea faza, o refacere este intotdeauna posibila, fiindca celulele inca raspund la stimuli. Reduceti presiunea energetica si sistemul va repara tot.

De unde provin informatiile?

Daca venele transporta deseurile celulare, atunci cu siguranta acestea vor varia in organism, caci nu toate celulele fac aceeasi munca in acelasi timp. Ca atare, locul de unde obtinem proba de sange o sa ne dea rezultate diferite. In mod traditional, se ia sange din brat, la nivelul cotului sau uneori de la incheietura mainii. Sangele din acele vene transporta deseuri de la degete, de la mana si antebrat. Din acea proba de sange putem deduce cum functioneaza celulele din acea parte a corpului. Primim insa prea putine informatii (si nu directe) despre activitatea celulara in abdomen, in zona pelviana sau in picioare. Un asemenea test de sange pentru a determina de exemplu functia hepatica sau renala nu poate fi niciodata foarte specific.

Practic, toate celulele corpului obtin informatii din doua surse diferite: generale si locale. Informatiile generale sunt energia care spune organismul in ce mediu traieste si cum poate reactiona la acest mediu ca un intreg, in armonie. Ca atare, per total celulele corpului vor arata un anumit nivel de activitate si pentru a determina acest nivel printr-o analiza de sange nu prea conteaza din care vena se ia proba de sange. Daca persoana respectiva traieste in conditii extrem de stresante, atunci toate celulele vor arata semnele acestui stres.

Cu toate acestea, informatiile locale pot modifica anumite niveluri de deseuri in conformitate cu ceea ce se intampla in acea zona a corpului. Traumatismele locale vor modifica activitatea celulara in anumite zone, la fel cum si cererile locale specifice vor modifica activitatea si presiunea. In functie de locul de unde se ia proba de sange, rezultatele testului vor fi variabile. De aici putem concluziona ca daca procesul de boala este o chestiune locala, este foarte putin probabil ca sangele luat din brat sa arate semnele bolii, astfel medicul te va declara perfect sanatos. Acum stim insa ca in momentul in care celulele din mana si bratul tau si-au modificat functionalitatea si dau semne de boala generala, intregul tau sistem este deja bolnav, iar boala nu mai poate fi controlata la nivel local. In acel moment intreg sistemul tau energetic incepe sa cedeze!

Ce reprezinta acele valori?

Modul in care se efectueaza analizele de sange este inca o dovada pentru faptul ca celulele care isi indeplinesc singure propriile nevoi, precum si variatiile in activitatea lor, indica niste impulsuri energetice care conduc o astfel de activitate. Nivelele ridicate sau scazute ale anumitor elemente sunt rezultatul a ceea ce au facut celulele, dar sa consideram un anumit nivel ca fiind prea mare sau prea mic este doar interventia noastra, a oamenilor. In ceea ce priveste celulele, nivelele sunt intotdeauna “corecte”, ele fiind rezultatul direct al impulsurilor energetice care au determinat acea activitate.

Nivelele sunt un indicator; nu exista nici “bun” nici “rau” in ele ca atare. Judecam nivelul doar atunci cand un alt om ne spune cum vrea el sa fie acel nivel. Natura face ceea ce trebuie sa faca, fara sa ceara permisiunea de la acel om. Daca unul dintre ei greseste, acela va fi omul, nu celula; gresita este doar judecata, nu activitatea celulara in sine. Iar daca asa stau lucrurile, atunci ar fi mai intelept sa lasam celulele sa faca orice este nevoie, fara a interveni noi cu judecati de valoare menite sa induca frica.

Celulele fac intotdeauna ceea ce le cere mediul

Indiferent cum decid laboratoarele sa “masoare” anumite nivele, acestea sunt intotdeauna exprimate in cifre care indica valoarea maxima. Pe langa ca modul in care masuram are efecte majore asupra rezultatului testului, cum ne-a invatat Einstein, interpretarea expresiei masuratorilor este o alta variabila in plus. Toate gandurile pe care le indreptam spre acele cifre aflate in fata ochilor nostri sunt desprinse de realitatea celulelor noastre. Celulele nu „gandesc”, ca noi, ele nu au nicio motivatie de a-si justifica in fata noastra modul cum se comporta. Totul este asa cum este, pentru ca asa trebuie sa fie, avand in vedere conditiile in care celulele isi desfasoara activitatea. Daca suntem inteligenti si dorim sa le “ajutam”, atunci ne vom stradui sa schimbam conditiile, terenul, decat sa incercam sa intervenim peste functionarea celulelor.

Poate ca toate acestea ne arata ca, atunci cand privim mai atent modul in care se efectueaza si se interpreteaza analizele de sange, valoarea acestora poate fi foarte usor pusa la indoiala. Poate ca nu avem nevoie de asemenea analize pentru a stabili daca suntem sanatosi sau nu. Poate ca aceste analize sunt o modalitate foarte insuficienta de a detecta vreo boala in stadiu incipient. Poate insasi definitia bolii si disfunctiilor nu este asa cum ni s-a spus si este timpul sa reevaluam modul de a interpreta rezultatele analizelor pe care le facem.

Analizele de sange – un instrument util in domeniul asistentei medicale sau doar o modalitate de a ni se rapi puterea personala si de a ne face mereu sa credem ca am fi bolnavi?