Prof. Dr. Karl Probst – Boli infectioase cauzate de microbi – un basm modern

Prof dr Probst

Motto:
Nimeni nu este mai sclav decat cel care se considera liber fara a fi liber.
(Goethe: Maxime si Reflexii)
„Atunci am vazut ca pentru cei mai multi stiinta este doar ceva din care traiesc,
si aceia vor idealiza si erorile daca isi pot duce existenta pe baza lor“.
(Eckermann: Conversatii cu Goethe) 

 
Exista in istorie evenimente care modifica intreaga evolutie a omenirii. O astfel de data este 23 martie 1883. In acea zi a inceput declinul artei medicale. In acea zi, Robert Koch a tinut celebrul lui discurs in fata Societatii de Fiziologie din Berlin, unde a prezentat “agentul patogen al tuberculozei”. Cu acest discurs, Koch a cimentat “teoria bolilor infectioase cauzate de microbi”, postulata de Louis Pasteur. Chiar daca Pasteur in acea perioada avea deja indoieli cu privire la propria lui teorie a germenilor, experimentele lui Koch au cimentat conceptia aparitiei bolilor printr-un atac din exterior al bacteriilor. Industria chimica a identificat imediat potentialul fantastic oferit de aceasta conceptie despre aparitia bolilor, caci daca un microb exterior ar fi fost cauza bolilor, atunci in mod logic ar fi fost posibil sa se combata boala printr-un medicament care sa atace acel “agent patogen”. Incepuse era industriei farmaceutice.

Patologie umorala si patologie celulara

Pentru a intelege cu adevarat ce s-a intamplat in acel martie al anului 1883, trebuie sa recapitulam istoria medicinei. Deja in Evul Mediu se conturasera doua teorii diametral opuse in ce priveste aparitia bolilor: pe de o parte reprezentantii teoriei umorilor, care sustineau ca boala apare din cauza unui mediu interior vatamat (patologia umorala); pe de alta parte, reprezentantii teoriei care afirma ca boala ar aparea datorita unor “demoni” sau in orice caz a unor influente exterioare (patologia celulara). Discursul memorabil al lui Robert Koch a cimentat schimbarea de macaz in favoarea patologiei celulare.

Cu toate acestea, insusi Pasteur si, dupa el, nenumarati alti cercetatori au descoperit ca microbii sunt entitati in continua schimbare. Realitatea transformarii microbilor, denumita si pleomorfism, reduce ad absurdum teoria germenilor formulata de Pasteur. Chiar si Pasteur, care inainte afirmase ca omul ar fi un “teren aseptic” si complet lipsit de microbi (!), nu a mai putut nega ca observase cum microbii sunt absolut linistiti in mediul lor, pana cand in organism intervin anumite modificari care ii silesc sa actioneze si sa devina “virulenti” (respectiv sa-si activele functiile metabolice). Intre timp se stie deja ca nu exista nicio forma de bacterie statica, ci ca bacteriile (ca si celulele corpului nostru) se modifica permanent, in functie de mediul inconjurator. Epigenetica este stiinta care a demonstrat deja aceasta realitate ce nu mai poate fi negata. Prin modificari ale mediului, se poate modifica in conditii de laborator gradul de “virulenta” a bacteriilor [cand bacteriile primesc hrana, adica celule vatamate, si se afla in mediu anaerob (lipsit de oxigen), ele se inmultesc corespunzator pentru a reusi sa digere tesuturile moarte – n.m.]. Toate aceste observatii ale stiintei contrazic in mod clar teoria “invaziei” prin germeni sustinuta de Pasteur si Koch.

Pleomorfismul

Intre timp, o multime de ramuri ale asa-zisei “medicine alternative” se bazeaza pe aceasta perspectiva diferita asupra sanatatii si bolii, care rezulta din pleomorfismul microbilor. Evident, de cealalta parte se afla industria chimica si miliardele ei, care face profituri uriase cu o perspectiva gresita asupra sanatatii si bolii, astfel incat pana in ziua de astazi se reprima si se trece sub tacere adevarul despre aparitia bolilor si despre mentinerea sanatatii. In plus, oamenilor le-a fost dintotdeauna neplacut sa-si asume raspunderea pentru propria viata si sanatate. De aceea au preferat sa acuze “demoni”, “spirite rele” sau alte influente magice pentru aparitia bolilor. Odata cu Pasteur si Koch, gandirea magica sub forma existentei bacteriilor si-a gasit o suprafata de proiectie pentru a externaliza cauzele bolilor si a le pune eticheta unui atac din exterior.

Decaderea medicinei

Prin descoperirile lui Koch se furnizase in sfarsit dovada “stiintifica” a ideii ca nu omul ar fi raspunzator de boala sa, ci un destin sau un ghinion. Cu alte cuvinte, nu faptul ca zilnic incalcam legile naturii ne-ar imbolnavi, ci niste “germeni patogeni”. Ei, iar daca individul nu are nicio treaba cu boala care-l loveste, atunci se putea avea o constiinta curata cand se pasa raspunderea unor “specialisti” care pretindeau ca stiu cum se combate boala. Oamenii reusisera sa paseze in sfarsit raspunderea pentru propria viata in mana unor experti, care astfel ii gestioneaza si pana la urma ii si violeaza. Abia pe baza acestei conceptii gresite a unor asa-zise cauze din exterior ale bolilor s-a putut dezvolta industria bolii, care ulterior a proliferat ea insasi ca un cancer. Acest cancer a devenit intre timp mai mare decat industria armamentului si a automobilelor. Doctorii au devenit medici. Arta vindecarii a devenit tehnica medicala.

Mituri moderne

Aceasta dogma a cauzelor exterioare ale bolilor, proiectata in creierele oamenilor de catre fortele cu interese comerciale puternice, a avut si alte consecinte dezastruoase:

1. Conceptia gresita de “contagiozitate” (teoria infectiei) 

Pe aceasta baza complet gresita a aparut un adevarat cult al igienei, care intre timp a inceput sa se prabuseasca in sine insusi, avand in vedere ca tot mai multe studii au demonstrat ca dispozitia la boli devine mai puternica tocmai printr-o igiena exagerata, deoarece astfel ne paralizam sau ne canalizam gresit propriul microbiom care ne tine in viata. Prin antibioticele administrate permanent in ziua de azi, microbii sunt supusi unei presiune enorme de a se adapta, astfel incat intre timp multi microbi au devenit adevarati artisti ai supravietuirii, dezvoltand rezistenta la toate antibioticele si siretlicurile chimice ale medicinei si astfel riscand sa devina o reala amenintare pentru pacientii cu o sanatate subreda si un sistem limfatic perturbat, care nu mai suporta usor procesele metabolice din organism.

2. Conceptia gresita a “vindecarii” din exterior

Este vorba de conceptia complet gresita ca ar exista vreo actiune exterioara sau vreo substanta chimica din exterior care ar putea activa vreo vindecare in interiorul organismului. In mod special credinta absurda in medicamente este deja bine fixata in creierul majoritatii oamenilor – mai precis ea este programata inca din frageda copilarie in mintea oamenilor de catre partile interesate. Ei bine, si aceasta halucinatie incepe sa-si arate consecintele. Cele mai recente studii demonstreaza fara putinta de tagada ca pe locul trei in lista de cauze ale mortalitatii se afla efectele adverse ale medicamentelor (sau iatrogenia = moartea prin medicina si medici). Se aplica tot mai mult zicala: “Operatia reusita – pacientul mort”.

3. Paranoia vaccinarii

Iluzia protectiei prin vaccinuri este tot o consecinta a conceptiei eronate despre bolile care vin sa ne atace din afara. In realitate, bacteriile, ciupercile si “virusurile” (daca exista!) sunt consecintele si nu cauza bolilor. Microbii au sarcini importante in procesul vindecarii, ei dezintegreaza tesuturile vatamate din cauza unui mod de viata si de alimentare gresit, astfel contribuind la eliberarea organismului de toxine.

Castelul de carti numit vaccinare, care a adus industriei farmaceutice si medicilor castiguri incredibile, ameninta si el sa se prabuseasca. In SUA exista in prezent tot mai multi copii si adulti schiloditi pe viata de vaccinuri, asa a luat nastere fondul de compensare a vatamarilor postvaccinale. Guvernul american are si el castiguri enorme de pe urma vaccinurilor. Au fost acumulati deja 3,5 miliarde de dolari din impozitele pe vaccinuri, suma care este “parcata” in fondul de compensare a vatamarilor postvaccinale.  Acest fond a fost creat in 1988, iar banii care sunt varsati in acel fond vin de la un impozit indirect in valoare de $0,75 care a fost recomandat de CDC. Cu alte cuvinte, tot consumatorii platesc in acest fond, nu producatorii de vaccinuri!!

Ce este boala?

Cea mai importanta mostenire a marilor doctori ai trecutului este efortul lor de a explica neobosit ca omul este singurul raspunzator pentru propria lui sanatate; prin modul de viata si de alimentatie, omul singur decide cum functioneaza propriul lui organism la nivel celular. Prin cercetarile profesorului Béchamp, ale lui Claude Bernard, ale profesorului Enderlein etc. stim acum ca microbul e nimic si terenul e totul. Microbii sunt prezenti in permanenta, noi traim intr-un organism alcatuit din mai multi microbi decat celule proprii. Cand se ajunge la o dizlocare a normalitatii si a terenului care ne tine sanatosi, organismul isi incepe eforturile de a restabili starea de sanatate. Aceste eforturi de refacere a normalitatii pot fi mai mult sau mai putin puternice si evident sunt inregistrate ca si simptome care deranjeaza. Adesea, aceste incercari ale organismului de a restabili echilibrul vital pot fi atat de neplacute incat sunt interpretate ca si boala.

Cu cat o societate este mai focusata pe competitie si pe rezultate rapide, cu atat mai mult eforturile de autovindecare ale organismului vor fi etichetate drept boala. La extrema cealalta, avem un numar de studii epidemiologice interculturale care arata ca de ex. sarcina, nasterea, lehuzia, menopauza, bolile copilariei, bolile batranetii, precum si alte “boli” de acelasi gen decurg complet natural si banal la popoarele care traiesc simplu, in mijlocul naturii, astfel in vocabularul lor nu exista nici macar vreo denumire pentru acele stari, desi simptomele sunt aceleasi cu ceea ce noi numim “boli”. Este evident ca acele popoare si-au pastrat capacitatea de a trai in armonie cu propriile lor mecanisme biologice interioare.

Microbii sunt peste tot, fie sub forma de bacterii, ciuperci sau asa-zise virusuri. Microbii sunt absolut inofensivi atata vreme cat “terenul” (corpul nostru) este sanatos si in echilibru. Daca mediul o ia razna la un moment dat, microbii isi modifica metabolismul (pentru a supravietui in mediul viciat, tot mai lipsit de oxigen!) si incep sa ajute organismul in procesul de autovindecare. Actiunea microbilor este consecinta, nu si cauza bolilor. Microbii accelereaza autovindecarea si au o semnificatie deosebita. [In acest context, recomandam un articol f. bun al unui profesor roman de biologie: Microbiomul arma secreta a medicinii moderne! – n.t.] Enzimele microbilor ajuta in mod activ la dezintoxicarea terenului celular perturbat. Microbii se hranesc digerand material tisular vatamat sau mort. Tesuturile intoxicate, otravite, care nu mai sunt alimentate cu oxigen sunt eliminate mai repede cu ajutorul microbilor, acestia fiind catalizatorii proceselor vitale din organism. Astfel se reduce toxemia din organism.

De indata ce microbii si-au incheiat munca de curatenie, numarul lor se reduce si ei dispar din simptomatica (dar raman prezenti in organism in acelasi numar in care au fost prezenti si inainte de declansarea simptomelor). Astfel, microbii sunt un barometru al proceselor numite boala, fara a fi cauza acestora, la fel cum gazele de esapament arata o ardere, dar nu sunt si cauza acesteia. Microbii traiesc doar din tesuturi moarte din punct de vedere organic, din tesuturi necrozate. Cand bacteriile se inmultesc, aceasta este doar un semn ca in organism s-au acumulat prea multe tesuturi necrozate care trebuiesc eliminate, nu ca vezi Doamne microbii ar deveni “brusc” si din senin virulenti, adica peste noapte devin malefici si ne ataca. Toate expresiile tipic darwiniste gen “atac”, “invazie” a germenilor sunt menite sa induca in eroare. Microbii nu sunt dusmanii, ci prietenii nostri. Daca ei “ataca” ceva, acest ceva este reprezentat doar de substantele toxice care ne distrug tesuturile celulare. Niciodata microbii nu ataca un tesut vital, care functioneaza.

Mediul din corpul nostru -coordonat de creier- este cel care decide ce fel de microbi vor fi activati pentru a ne efectua curatenia celulara. In functie de principiile ontogenezei si de rolul stabilit prin evolutia tesuturilor embrionare, aceste microorganisme preiau apoi sarcina curateniei. In functie de localizarea si tipul de toxemie celulara, bacteriile sau microorganismele tipice pentru acel tip de tesut vor fi activate si se vor inmulti. Desi in realitate simptomele asociate cu microbi sunt intotdeauna date pe fond de toxemie si legate de eliminarea de tesuturi moarte, toata lumea cade pe spate cand aude liste intregi de denumiri clinice si diagnostice care de care mai savante, din greaca sau latina, care umplu intregi dictionare medicale si de asemenea si conturile la banca ale profesionistilor medicali.

Exorcism medical

Ziua de 23 martie 1883 este o zi de doliu pentru intreaga omenire, caci in acea zi patologia celulara a castigat “razboiul” cu patologia umorala. De atunci, intreaga omenire este captiva intr-o inchisoare babiloniana. Cuvantul ebraic babylon inseamna confuzie, talmes-balmes. Echivalentul grecesc este diabolo si este arhetipul cultural al notiunii de “diavol”. Stim cu totii care este semnificatia diavolului si dincolo de nota religioasa. Se pare ca, intr-adevar, comisionarii iadului trag sforile din culise si nu se dau inapoi de la nimic pentru ca marea majoritate a oamenilor sa nu mai poata recunoaste simplele legi ale naturii din cauza propagandei de incetosare. Datorita lor, sanatatea a incetat sa mai fie raspundere individuala si a devenit dependenta de un destin intunecat si a fost delegata in mainile “expertilor” medicali. Farmacia si tehnica medicala celebreaza un exorcism modern.

In realitate lucrurile stau altfel: singurul atac impotriva organismului uman este comis de noi insine, mai ales prin faptul ca ne indopam cu otrava la fiecare masa. In special consumand mancare gatita, alimente moarte, ne intoxicam corpul si ne distrugem metabolismul cu substante moarte care duc la lipsuri nutritive grave si pe termen lung nu fac decat sa otraveasca organismul, declansand foarte multe din simptomele asa-ziselor boli ale civilizatiei moderne. In realitate, in ce priveste nutritia, singura boala grava este toxemia, otravirea lenta a corpului pe care o practicam zi de zi. De aceea, in asemenea cazuri, nu au cum sa existe mai multe terapii, singurul drum spre vindecare este dezintoxicarea corpului, eliminarea toxinelor, schimbarea modului de viata si respectarea legilor naturii.

Perspectiva holistica asupra sanatatii

Stiinta din batrani este continuata doar de perspectiva holistica si naturala asupra sanatatii. Ceea ce ne cauzeaza simptomele pe care le numim in mod gresit “boala” nu sunt germenii din exterior, ci otravirea interioara care se manifesta prin toxemie si scorificarea terenului celular. De aceea, niciun tratament din afara nu poate ajuta la vindecarea simptomelor cauzate de grave lipsuri nutritive, singura metoda este imbunatatirea metabolismului. In cazuri grave, singura metoda efectiva pentru sustinerea corpului in procesul vindecarii este postul. Doar corpul singur se poate vindeca, nu prin medicamente, injectii, regimuri, masaje, fizioterapie sau alte masuri exterioare. Din pacate, sunt putini cei care reusesc sa vada intregul puzzle prin panza de ceata a propagandei inselatoare. In centrele de sanatate si energie pe care le-am condus zeci de ani in Germania si Bolivia, oamenii au fost tratati pe principiile de mai sus si, fara exceptie, practica mi-a confirmat ca asta e singurul drum: autovindecarea.

   In cazuri individuale extrem de grave, autovindecarea poate decurge dramatic, uneori chiar sub amenintarea mortii, abia atunci e necesara sustinerea medicala. Tocmai la bolnavii cronici si la cei aflati intr-o stare de sanatate deplorabila, cu crize de vindecare decalate datorita medicamentatiei excesive de exemplu, rabdarea si competenta terapeutului sunt puse la incercari grele, mai ales cu politica de criminalizare a adevaratilor terapeuti de catre acei “medici” si “experti” care nu sunt decat negustori de medicamente. Din experienta mea cu mii de bolnavi, dupa fiecare criza de vindecare (criza epileptoida descrisa de legile biologice ale naturii), omul respectiv a ajuns la un nivel de sanatate mult superior. In acest proces minunat de autovindecare, terapeutul este moasa si martor, este o experienta fascinanta. Aceasta autovindecare -oh, ce miracol!- este posibila la orice varsta. Niciodata nu e prea tarziu. Este ca atunci cand trebuie sa ne platim datoriile: e dureros, dar candva tot trebuie sa incepem. De ce nu astazi?