Noua lege, o eroare gravă de sănătate publică
Dragi colegi, dragi confraţi,
Noua lege care impune 11 vaccinuri pentru copii este o gravă eroare de sănătate publică. Ea a fost amplu evocată de presă.
Noi, profesioniştii din domeniul sănătăţii, cei care recomandăm şi/sau administrăm vaccinurile, suntem împinşi de către lege pe o cale care s-ar putea întoarce împotriva unora dintre propriii noştri pacienţi, împotriva profesiei noastre şi împotriva noastră înşine. Veţi înţelege imediat de ce. Acest apel subliniază elemente importante în legătură cu acest subiect. Citiţi-l cu atenţie înainte de a accepta să-l semnaţi.
Noi nu suntem împotriva vaccinurilor: noi ne opunem vaccinărilor sistematice şi prea numeroase înaintea vârstei de 2 ani.
Aceste proceduri expun copilaşii la complicaţii, pentru că sistemul lor imunitar nu este pregătit să primească atâtea agresiuni antigenice.
Astfel, ne putem teme de:
– moartea subită a bebeluşului, chiar dacă se întâmplă rar;
– boli autoimune cronice grave şi handicapante în anii următori vaccinării, în special din cauza prezenţei unor cantităţi prea mari de adjuvant pe bază de aluminiu în compoziţia majorităţii vaccinurilor;
– cancere specifice, ale oaselor, muşchilor, cartilagiilor, cu alte cuvinte sarcoamele, extrem de grave la adolescenţi şi adulţi tineri, detectate deja la animalele vaccinate cu vaccinuri cu adjuvant de aluminiu.
Vă priveşte personal dacă sunteţi:
– medici şi chirurgi generalişti sau specialişti,
– rezidenţi în spitale, indiferent de specialitate,
– studenţi la medicină, farmacie, fizioterapie,
– farmacişti vânzători sau din cadrul industriei,
– moaşe, infirmiere şi întregul personal din sănătate, cu diplomă sau în formare.
Dacă faceţi parte din marele public, în afara sistemului de sănătate, nu ezitaţi să propuneţi acest text celor care vă oferă îngrijire medicală. Ei sunt mai mult ca niciodată vizaţi şi responsabili.
Acest APEL este lansat de doi profesori în medicină: Prof. Luc Montagnier şi prof. Henri Joyeux.
Iată trei decizii de o gravitate extremă:
– Orice copil născut în Franţa începând cu 1 ianuarie 2018, trebuie obligatoriu să primească înainte de vârsta de 2 ani unsprezece vaccinuri, faţă de trei, cum era înainte.
– Copiii nevaccinaţi nu vor mai avea acces în „colectivitate” începând cu 1 iunie 2018.
– Părinţii refractari nu se mai încadrează în Codul sănătăţii publice, ci în Codul penal referitor la sănătatea copilului, care prevede o pedeapsă mult mai grea: doi ani de închisoare şi 30.000 de euro amendă.
Nu se dă nicio dispoziţie specifică privind starea imunităţii copiilor. Nu se spune nimic pentru a se promova alăptarea maternă, – respectându-se alegerea mamei -, care este totuşi recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi care asigură, totuşi, cea mai bună protecţie naturală[1]. Alăptarea permite amânarea vaccinărilor până dincolo de vârsta de doi ani, dacă părinţii sunt sănătoşi.
Această creştere brutală a numărului vaccinurilor obligatorii şi a sancţiunilor este prezentată de ministrul Sănătăţii, Agnès Buzyn, drept mod de «restabilire a încrederii francezilor» în vaccinare.
Este vorba de o decizie eronată privind sănătatea publică, pentru care ministra – susţinută, de fapt, de producătorii de vaccinuri – vrea să facă responsabile familiile.
Totuşi:
– Este oare procedeul vaccinării un procedeu ştiinţific? Este el justificat medical? Este el oare democratic?
– Respectă el principiul precauţiei, dreptul francez şi tratatele internaţionale semnate de Franţa ?
– Este el benefic pentru sănătatea copiilor şi a publicului în general??
Dispozitivul instrumentat de lege este, din nefericire, mai mult decât neclar şi dubios, ba chiar înconjurat de opacitate.
Familiile vor trebui să ne ceară nouă, medicilor, înainte de orice vaccinare, o declaraţie de asumare a responsabilităţii în caz de complicaţii?
Pentru cele 11 boli, bebeluşul va trebui să primească, înainte de vârsta de 2 ani, cel puţin 4 injecţii intramusculare, fără a pune la socoteală şi rapelurile:
– 1 injecţie hexavalentă contra difteriei, tetanosului, poliomielitei, tusei convulsive, Haemophilus Influenzae B şi hepatitei B;
– 1 injecţie contra rujeolei-oreionului-rubeolei (3 virusuri atenuate);
– 1 injecţie contra meningitei C;
– 1 sau 2 injecţii contra pneumococilor: un vaccin contra a 13 tipuri de pneumococi (vaccin zis 13-valent) şi un vaccin contra a 23 tipuri de pneumococi (vaccin zis 23-valent).
De ce acţiunea dvs. este importantă acum
Noi, profesorul Luc Montagnier şi profesorul Henri Joyeux, lansăm astăzi acest Apel către confraţii noştri şi către întregul personal din domeniul sănătăţii din Franţa, din cauza unui pericol imediat care vă priveşte personal în calitate de profesionişti din sănătate, calitate în care veţi rămâne, în final, singura persoană responsabilă de toate actele medicale pe care le efectuaţi asupra pacienţilor.
Astăzi, ministrul Sănătăţii lasă să se înţeleagă că statul francez va «acoperi» toate cazurile de accidente sau efecte secundare legate de vaccinuri. Totuşi, mâine, noile legi asupra «recursurilor colective» («class actions») care vor fi pornite de către asociaţiile de pacienţi v-ar putea face vulnerabili faţă de urmărirea în justiţie cu procese civile, cu consecinţe potenţial dramatice pentru viaţa dvs. profesională şi personală. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât fabricanţii de vaccinuri sunt scutiţi de responsabilităţi, chiar şi atunci când vaccinurile lor nu au trecut prin toate testele care sunt cerute pentru medicamentele care trebuie să obţină o autorizaţie de comercializare.
Efectele a unsprezece vaccinuri asupra sistemului imunitar imatur al copiilor mai mici de doi ani, iar asta începând cu cea de-a şasea săptămână de viaţă, aduc numeroase întrebări la care ştiinţa nu a putut răspunde până în ziua de astăzi, în special în ceea ce priveşte apariţia patologiilor inflamatorii cronice sau autoimune.
Va fi foarte complicat să susţinem contrariul în faţa justiţiei va fi foarte complicat: mai multe verdicte, inclusiv la nivel european, au condamnat deja firmele farmaceutice ca urmare a bolilor legate de prezenţa aluminiului, precum miofasciita macrofagică, dar şi alte maladii precum scleroza în plăci (vaccinul pentru hepatita B).[2]
În prezent, un proces este în curs în faţa Consiliului de Stat, la cererea a 3055 persoane, pentru a se obţine eliminarea adjuvantului de aluminiu prezent în vaccinurile obligatorii şi înlocuirea lui cu fosfatul de calciu. Ministrul Sănătăţii trebuie să răspundă cel târziu până pe 15 ianuarie 2018 în faţa Consiliului de Stat.
Posibilele consecinţe negative ale obligativităţii vaccinale generalizate ar putea expune profesioniştii din sănătate la acţionări în judecată pentru daune în caz de vătămări vaccinale. Acestea ar putea fi examinate mâine de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
De aceea vă invităm să vă poziţionaţi oficial alături de noi, cerând guvernului elemente ştiinţifice suplimentare care să-i justifice decizia.
Nu este vorba, în niciun caz, să ne opunem politicii de vaccinare sau să încurajăm vreo mişcare de «rezistenţă faţă de vaccinuri», şi cu atât mai puţin să contestăm eficacitatea vaccinurilor în ceea ce priveşte limitarea bolilor infecţioase. Niciun terapeut serios nu poate contesta eficacitatea vaccinării în numeroase cazuri.
Este vorba, în schimb, de a comunica autorităţilor întrebările şi rezervele noastre serioase, deoarece preocuparea noastră prioritară este binele şi sănătatea bebeluşilor.
A impune unsprezece vaccinuri nu corespunde vreunei necesităţi de sănătate publică. În ciuda a ceea ce afirmă autorităţile, nu există o scădere a «acoperirii vaccinale».
Pentru a-şi justifica decizia, ministrul sănătăţii a evocat într-adevăr, în mai multe rânduri, «o acoperire vaccinală care nu încetează să scadă». Acest lucru este inexact. Datele oficiale de sănătate publică din Franţa indică exact contrariul: în 2015, acoperirea la copii de 2 ani contra difteriei, tetanosului, poliomielitei, tusei convulsive şi Haemophilus influenzae B depăşea 95%, după ce între 2000-2013 oscilase între 87% şi 91%.
Rata de acoperire la celelalte vaccinuri[3] a progresat în acelaşi fel. Primovaccinarea bebeluşilor (3 doze) atingea 98% sau mai mult pentru DTP[4] ceea ce este «foarte ridicat şi conform obiectivelor de sănătate publică», după spusele autorităţilor.
Dacă guvernul face obligatorii astăzi unsprezece vaccinuri în loc de trei, o face dintr-un motiv perfect cunoscut, care ţine de cu totul alt registru decât cel al medicinei pure.
Este vorba de a submina o DECIZIE a Consiliului de Stat (o instituţie administrativă şi non-medicală) care îl viza pe fostul ministru al Sănătăţii.
Într-adevăr, la 8 februarie 2017, Consiliul de Stat, instituţia administrativă supremă, a cerut Ministerului Sănătăţii ca «în termen de şase luni, cu excepţia situaţiei în care legea va mări numărul de vaccinuri obligatorii, să ia masuri sau să sesizeze autorităţile competente pentru a pune la dispoziţia cetăţenilor vaccinurile care intră în categoria celor obligatorii».
Aceste «vaccinuri din categoria celor obligatorii» erau de fapt DT-Polio (diftero-tetano-polio), singurul care şi-a dovedit eficacitatea şi pe care îl solicită familiile. Petiţia pe care unul dintre noi a lansat-o pe acest subiect a fost semnată de 1.138.888 persoane, fără cea mai mică publicitate în mass media mainstream, ci dimpotrivă…
Dar vaccinul DT-Polio trivalent nu a mai fost disponibil din anul 2008, – prin calcul şi înţelegere între producători -, şi în indiferenţa strigătoare la cer a autorităţilor, care au lăsat să se epuizeze stocurile în farmacii în 7 ani. DT-Polio nu mai exista decât combinat cu alte vaccinuri, care se numesc multivalente.
De ce s-a ales această cale, când legea atunci în vigoare, pe baze ştiinţifice necontroversate, prevedea doar administrarea obligatorie a vaccinului trivalent DT-Polio?
Per total, obligativitatea celor 11 vaccinuri permite adaptarea legislaţiei vaccinării la starea de fapt impusă de producători, care au făcut de negăsit DTP-ul simplu în farmacii, fără a ţine cont de doleanţele familiilor.
Semnaţi acest APEL LA RAŢIUNE pentru a apăra interesul pacienţilor dvs. şi a solicita autorităţilor o dezbatere pe baze serioase exclusiv medicale şi ştiinţifice, dincolo de influenţa producătorilor şi a afiliaţilor lor.
Nu există justificare ştiinţifică şi medicală serioasă pentru alegerea celor 11 vaccinuri
Cele unsprezece vaccinuri devenite de-acum obligatorii erau înainte recomandate în schema de vaccinare de către autorităţi, pe baza unor date ştiinţifice care nu au fost puse sub semnul întrebării; este mai mult decât o nuanţă.
Totuşi, aceste vaccinuri nu corespund neapărat unor boli care să reprezinte un risc semnificativ pentru TOŢI copiii.
Primul ministru Edouard Philippe a invocat în discursul său de politică generală din iulie 2017 cele zece decese cauzate de rujeolă între 2008 şi 2016 pentru a justifica obligativitatea vaccinării antirujeolice.
Totuşi, după cum i-a răspuns Colegiul Naţional al Medicilor de Familie (CNGE), majoritatea persoanelor decedate sufereau de un deficit imunitar care constituia o contraindicaţie la acest vaccin. Ar trebui să credem că Primul ministru nu a fost informat de acest lucru de către consilierii săi? Unde este logica? Noi, medicii, cum mai putem să ne justificăm, să rămânem credibili în faţa pacienţilor care ne cer explicaţii??
Şi aceasta nu este tot. De ce a devenit obligatorie vaccinarea contra hepatitei B şi a meningococului C?
– Hepatita B este o boală care nu se transmite decât prin sânge şi contact sexual. Vaccinul este deci util la copiii cu cel puţin un părinte purtător al virusului. Or, există o analiză obligatorie pentru viitoarele mame la sfârşitul celui de-al doilea trimestru de sarcină.
Acest vaccin este inutil pentru cel puţin 95 % dintre bebeluşi. De ce să-i supunem la riscul, chiar şi foarte redus, al unor efecte indezirabile ale vaccinului, dacă nu există niciun avantaj?
După experţi, durata de protecţie contra virusului hepatitic B rămâne nesigură, ea ar fi lungă (>15 ani) : astfel, în prezent niciun rapel nu pare necesar. Deci abia după vârsta de 15 ani ar trebui să se vaccineze, şi numai aceia care comportă riscuri ca urmare a modului de viaţă sau a profesiei lor.
În sfârşit, a afirma că prin vaccinarea contra hepatitei B nu ar apărea vătămări neurologice înainte de 2 ani nu exclude apariţia ulterioară a acestor afecţiuni, ştiind că anual avem 25 de cazuri noi de scleroză în plăci (700 de copii în total în Franţa), începând cu 6 ani şi cu vârsta medie de 11-12 ani.
Se impune un studiu epidemiologic riguros pentru a compara cazurile de scleroză în plăci la vaccinarea contra DT-Polio trivalent cu cazurile de scleroză în plăci de la începutul distribuirii hexavalentului recomandat. Aşteptăm acest studiu.
– Infecţiile cu meningococ C sunt la risc infinitezimal în mod normal. Vaccinarea nu ar trebui să fie avută în vedere decât în caz de risc de epidemie dovedit. În afara acestui caz, într-o scrisoare deschisă adresată deputaţilor, unii confraţi medici de familie estimează că: «vaccinarea universală contra meningococului C riscă să provoace mai multe efecte indezirabile grave la bebeluşi decât beneficii în populaţia generală.»[5]. Noi le împărtăşim punctul de vedere.
În prezent, sunt cunoscute 27 de patologii bacteriene, 27 de patologii virale, 10 maladii cu paraziţi, 2 patologii micobacteriene. Decizia de a vaccina împotriva unora din aceste boli, dar nu şi împotriva altora, necesită o dezbatere ştiinţifică ce nu a avut loc.
Există o logică în aceste demersuri, dar aceasta nu este de ordin medical, nici ştiinţific.
Este o «logică» administrativă care le convine autorităţilor, ca să nu mai spunem de concernele farmaceutice.
Dar această «logică» ne cauzează nouă, profesioniştilor din sănătate, o insecuritate juridică importantă. Supunându-ne acestei logici, ne punem în dezacord cu legea franceză şi cu dreptul internaţional, după cum veţi putea verifica!!
Neconcordanţa dintre obligativitatea vaccinală din legea franceză şi dreptul internaţional
În 2005, Unesco a adoptat Declaraţia Universală asupra Bioeticii şi Drepturilor Omului cu un vot majoritar din 193 ţări, dintre care şi Franţa. Aceasta stipulează că orice intervenţie medicală preventivă nu trebuie să fie efectuată decât cu consimţământul prealabil, liber şi informat al persoanei în cauză, bazat pe informaţii suficiente.
Evident, nu este cazul vaccinării obligatorii, care este impusă părinţilor sub ameninţarea unor sancţiuni penale şi a excluderii discriminatorii din colectivităţi (excludere din scoli şi creşe începând cu 1 iunie 2018). Astfel, copiii cu o stare de sănătate precară ca urmare a chimioterapiei sau copiii cu multiple alergii, care nu pot şi nu trebuie să fie vaccinaţi, vor fi oare excluşi pentru totdeauna din colectivităţi? Nu avem precizări în această privinţă.
Pe de altă parte, Declaraţia Universală asupra Bioeticii şi Drepturilor Omului prevede în articolul 2 că «interesul exclusiv al ştiinţei sau al societăţii nu trebuie să primeze». Or, principalul argument formulat în sprijinul obligativităţii vaccinale generalizate este interesul societăţii, în numele protecţiei persoanelor care nu pot fi vaccinate din raţiuni medicale.
Ne aflăm, prin urmare, şi aici într-o contradicţie.
În plus, noua obligativitate vacinală contrazice legea din 4 martie 2002 privind dreptul pacientului, care precizează că «niciun act medical şi niciun tratament nu poate fi efectuat fără consimţământul liber şi informat al persoanei».
În sfârşit, «Principiul Precauţiei», existent în Constituţia Franceză, se opune în mod evident experimentării la nivelul întregii populaţii de nou-născuţi.
Decizia de a vaccina trebuie să rămână în responsabilitatea fiecărui medic şi a fiecărei familii, fără să li se impună acţiuni care nu ţin cont nici de ereditate, nici de predispoziţiile noului-născut, nici de cadrul său de viaţă şi nici de riscul real de infecţie pentru fiecare maladie. Acestea sunt informaţii pe care medicul trebuie să le obţină şi este de neconceput ca el să le ignore: nu se vaccinează orbeşte.
Aşa se obişnuieşte în cea mai mare parte a ţărilor europene, unde copiii nu sunt mai infectaţi decât în Franţa, din moment ce acolo vaccinarea nu este obligatorie.
Nu ar fi mai judicios ca guvernul să gândească în termeni de recomandări şi nu de obligaţie-sancţiune? Medicii şi pacienţii lor nu sunt proşti. Este binecunoscut faptul că responsabilizarea dă rezultate mai bune decât culpabilizarea.
Oare ministra sănătăţii crede cu adevărat că va restaura încrederea în vaccinuri lăsând să planeze atâtea nelinişti pe umerii părinţilor şi ai profesioniştilor din sănătate?
Nu există consens medical sau cetăţenesc asupra celor 11 vaccinuri obligatorii
A avut loc o consultare cetăţenească, însă, contrar a ceea ce afirmă astăzi autorităţile şi cea mai mare parte a mass mediei, aceasta nu s-a pronunţat în favoarea obligaţiei vaccinale.
Le Monde Diplomatique din ianuarie 2018 reaminteşte că preşedintele acestei consultări cetăţeneşti privind vaccinurile, colegul Alain Fischer, «nu a notat în declaraţia sa publică de interese că primise în 2013 un premiu de € 100.000 de la Sanofi-Institut Pasteur. În plus, concluziile prezentate de acesta nu reflectau consultarea în punctele majore.»
Profesorii Olivier Saint-Lary şi Vincent Renard, preşedintele şi vicepreşedintele Colegiului Naţional al Medicilor din Învăţământ (CNGE) au amintit foarte clar acest lucru în Cotidianul Medicului din 27 noiembrie 2017 (p. 15), sub titlul: «Obligativitatea vaccinală: balanţa beneficiu-risc pare defavorabilă»: «Dacă o consultare cetăţenească a avut loc cu adevărat, niciuna din grupele consultate (clienţi şi profesionişti) nu s-a pronunţat în favoarea acestei obligaţii.»
Ne aflăm deci în faţa unui regres democratic. Acest element ar putea şi el să se întoarcă împotriva deciziei Ministerului Sănătăţii.
Comitetul de orientare al consultării cetăţeneşti asupra vaccinării a fost dealtfel denunţat de către fostul secretar general al Conferinţei naţionale a sănătăţii, Thomas Dietrich[6] ca «o veritabilă operaţiune de propagandă (…)pentru a-i încuraja pe francezi să se vaccineze»; Dietrich a denunţat absenţa transparenţei în legătură cu aspecte legate de sănătate.
Conform Asociaţiei pentru o informare medicală independentă Formindep, această consultare este «un eşec complet», redând «un tablou alarmant al democraţiei noastre sanitare».
Problema adjuvanţilor, mai ales a aluminiului din vaccinuri, nu este rezolvată
Antigenii prezenţi în vaccinuri sunt combinaţi cu ADJUVANŢI care nu sunt fără riscuri[7], destinaţi stimulării într-un mod nespecific a sistemului imunitar în formare al bebeluşului.
Cel mai utilizat în Franţa este hidroxidul de aluminiu
Când ministra Agnès Buzyn linişteşte părinţii afirmând că acest adjuvant este utilizat şi suportat bine de 90 ani încoace, ea nu ţine cont de cantitatea injectată, nici de efectele secundare, printre care creşterea reacţiilor alergice. Aceste efecte secundare nu au fost până de curând mai deloc raportate, iar efectul lor otrăvitor era mai mic, deoarece înainte se folosea mai puţin aluminiu. Ca să nu mai spunem că practica recentă a injectării intra-musculare a vaccinului îl face şi mai nociv.
În plus, modificările considerabile ale mediului nostru (poluare chimică a alimentelor prin erbicide, perturbatori de natură endocrină şi, poate, de asemenea, poluarea electromagnetică) ar putea slăbi răspunsurile imunitare la vaccinuri, în acelaşi timp favorizând penetrarea aluminiului în creierul bebeluşilor.
Când ministra încearcă, în mass media, să înspăimânte familiile, se mândreşte cu deciziile luate, îi denigrează pe cei care – fără a fi împotriva vaccinurilor – sunt în favoarea unei administrări a vaccinurilor adaptată la vârsta şi la starea bebeluşilor, pe răspunderea medicului, ea nu adoptă o atitudine responsabilă.
Nu trebuie ignorat că:
– Aluminiul a fost eliminat din vaccinurile veterinare ca urmare a apariţiei sarcoamelor (cancere foarte grave), de exemplu la pisici, în locul administrării vaccinului sau în alte locuri, în sistemul osos, în cartilagii sau muşchi. Un studiu italian asupra fibrosarcoamelor la câini la locul injectării vaccinurilor este foarte clar, mai ales în introducere: «depunerile de aluminiu au fost detectate în 8 fibrosarcoame canine la locul unde probabil fuseseră administrate injecţiile, precum şi în 11 fibrosarcoame postvaccinale feline detectate prin metoda acidului aurintricarboxilic.»[8]
Cerem să se realizeze fără întârziere cercetări în acest sens la tinerii care suferă de sarcoame, indiferent de localizarea acestora.
– Aluminiul a fost retras din produsele cosmetice deoarece absorbţia transcutanată ar putea creşte riscurile de cancer la sân. Ca atare animalele şi produsele de frumuseţe sunt “sanctuarizate”. Dar nu şi vaccinurile pentru copii, din moment ce aici aluminiul este injectat direct în muşchi, ocolind protecţiile (bariera intestinală, epiderma).
Cele 11 vaccinuri obligatorii pentru bebeluşi conţin 3,8 mg. de aluminiu, injectate în muşchi, ceea ce depăşeşte de departe limitele permise pentru adulţi.
În ciuda a ceea ce se repetă în numeroase mijloace de informare prost informate, şi chiar de către ministra Buzyn însăşi, toxicitatea aluminiului din vaccinuri a fost clar stabilită prin cercetările prof. Romain Gherardi[9], publicate în reviste ştiinţifice internaţionale de cel mai înalt nivel.
De asemenea, echipa profesorului Christopher Exley, specialist în aluminiu cu o vechime de 30 ani, a putut detecta recent prezenţa toxică a aluminiului în creierul persoanelor autiste decedate. Unele din aceste persoane aveau abia 14-15 ani. «Aluminiul este intracelular. În neuroni şi mai ales în celule care nu sunt neuronale. Este vorba de celulele proinflamatorii. Celule care vin din corp şi care traversează bariera hematoencefalică, luând aluminiul cu ele.»
Calea de administrare este crucială, deoarece, luat pe cale digestivă, aluminiul este în mod normal eliminat “la deşeuri” şi deci fără pericol, ceea ce nu se compară cu injectarea lui pe cale intramusculară, aşa cum unii caută să ne convingă, deoarece în acest caz aluminiul vaccinal este absorbit şi apoi reţinut în sistemul imunitar aproape în totalitate.
Hidroxidul de aluminiu din vaccinuri are inconvenientul de a persista foarte mult timp (mai mulţi ani) în organism. Această biopersistenţă cauzează:
– miofasciita macrofagică în locul administrării vaccinului: pe 22 decembrie 2017, o femeie a obţinut despăgubiri ca urmare a dezvoltării unei miofasciite macrofagice după vaccinarea cu vaccinul antihepatitic B care conţine adjuvanţi din aluminiu;
– efecte în alte locuri în organism, precum organele limfoide, creierul, oasele, rinichii etc., cu efecte pe termen lung care nu trebuie ascunse populaţiei.
Riscul morţii subite a bebeluşului ca urmare a vaccinării!
Totalitatea vaccinurilor, administrate prea devreme nou-născuţilor, poate declanşa un răspuns inflamator puternic, prin eliberarea de proteine speciale fabricate de către un sistem imunitar agresat, citocinele[10], putând antrena moartea subită a bebeluşului.
O corelaţie de temporalitate este recunoscută în anumite cazuri precise.
În SUA, în 2017, o publicaţie[11] indică 20.231 de cazuri de complicaţii raportate după vaccinarea contra hepatitei B, dintre care 51% la copii sub 2 ani, iar 197 cu Sudden Infant Death Syndrome (SIDS), adică morţi subite ale bebeluşilor. La alţi copii, între 1 lună şi 2 ani, s-au observat mai ales vătămări ale sistemului nervos.
Mai demult, o lucrare din Consumer Health (Volumul 22, din 4 aprilie, 1999) a Dr. Viera Scheibner raporta 41 de cazuri de copii morţi în primele 21 de zile după primul vaccin. Peste trei sferturi din morţile subite erau corelate cu vaccinarea. Dr. Scheibner înregistrase şi analizase tulburările respiratorii la bebeluşi înainte şi după vaccinare. Ea dădea ca referinţă cartea sa «Vaccination: The Medical Assault on the Immune System» (Vaccinarea: Atacul medical asupra sistemului imunitar).
În Japonia, în 1975, au fost raportate 37 cazuri de moarte subită asociate cu vaccinurile. Prin urmare, vaccinările înainte de vârsta de doi ani au fost oprite de către guvernul japonez între 1975 şi 1988. Cazurile de decese subite au dispărut, până când s-a reluat libertatea de vaccinare între vârstele de 3 luni şi 48 de luni, după care numărul de morţi subite a reînceput să crească.
În 1982, în revista Neurology, William C. Torch, pediatru neurolog, publică «Diphtheria-pertussis-tetanus (DPT) immunization: a potential cause of the Sudden Infant Death Syndrome (SIDS)» (Imunizarea cu vaccinul DTP: o potenţială cauză a Sindromului Morţii Subite a Bebeluşului)[12]. Din 200 de cazuri luate la întâmplare, el raportează 70 de cazuri de moarte subită a bebeluşului, dintre care două treimi fuseseră vaccinaţi într-o perioadă de trei săptămâni înainte de deces. El a observat de asemenea o creştere a numărului de cazuri când se lua în calcul o perioadă mai lungă după vaccinare.
Evident, toate aceste cercetări au fost atacate puternic şi agresiv. Dar nu putem nega relaţia temporală între vaccinarea precoce şi moartea subită. Aşadar, acest risc nu poate fi trecut sub tăcere. Trebuie să fiţi informaţi, astfel încât să cunoaşteţi exact posibilele pericole ale acestor 11 vaccinuri injectate bebeluşilor înainte de vârsta de 2 ani.
Considerăm că este indispensabil ca aceste informaţii să vă fie aduse la cunoştinţă.
În 2017, un număr de medici indieni raportează printre morţile subite după vaccinarea hexavalentă (primele 6 din cele 11 vaccinuri astăzi obligatorii) 93,3% decese în rândul bebeluşilor mai mici de un an în primele 10 zile după vaccinare, cu o concentrare în primele 3 zile, şi 7% în următoarele 10 zile.
La copiii de peste un an, 83% din decese au fost înregistrate în primele 10 zile şi 17% după a zecea zi.[13] Publicaţia prezintă raportul confidenţial (n°19) furnizat autorităţilor europene (EMA, European Medical Agency) de firma GlaxoSmithKline (GSK) pe acest subiect. Colegii indieni cer autorităţilor din sistemul medical din ţara lor să-şi revizuiască încrederea în afirmaţiile făcute de EMA.
Iată de ce numai medicul, pe propria răspundere, ar trebui să aibă autoritatea de a recomanda , având încrederea familiilor, un vaccin sau altul pentru bebeluşi, copii sau adulţi, în funcţie de starea lor de sănătate şi de nevoile lor de protecţie, în funcţie de mediul lor şi de modul lor de viaţă.
Pentru o recunoaştere reală a complicaţiilor asociate vaccinării
Marea reticenţă a familiilor faţă de cele 11 vaccinuri obligatorii se explică de asemenea prin ignorarea oficială a complicaţiilor legate de vaccinuri, mai numeroase şi mai grave decât o afirmă autorităţile din sănătate. Cazurile de autism[14], de fibromialgie, de oboseală cronică, de narcolepsie şi de alte patologii autoimune puse de către pacienţi pe seama vaccinărilor rămân prea numeroase[15] pentru a fi date la o parte definitiv.
Într-adevăr, după profesorul Daniel Floret, preşedinte al Comitetului Tehnic al Vaccinării, «este în mod general admis că 1 până la 10 % din efectele secundare grave asociate cu medicamentele fac obiectul unei declaraţii către centrele regionale de farmacovigilenţă»[16], ceea ce înseamnă că zdrobitoarea majoritate a acestor cazuri nu este analizată.
În special, nu s-a demonstrat că nu se va stabili niciodată o legătură cu vaccinarea, mai ales pentru cazurile de cancer observate la copii şi la tineri, precum sarcoamele, cancere foarte grave, care au fost asociate cu aluminiul la animale, în diferite părţi ale corpului, dar care rămân, la copii şi la tineri, fără cauze recunoscute, cu excepţia „imunodeprimării majore”.
Confruntaţi cu aceste riscuri foarte reale, încrederea nu va fi restaurată decât propunându-se cele mai bune vaccinuri necesare, injectate separat în funcţie de vârsta copilului, testate ca şi medicamentele obişnuite, şi care să nu mai conţină adjuvanţi nocivi.
Un mare NU pripelii
Până în prezent, autorităţile franceze se fac că nu aud şi nu-i ascultă nici pe cetăţenii care îşi spun părerea, ei fiind imediat catalogaţi drept “complotişti” şi “anti”, dar nici pe profesioniştii din sănătate, care sunt îngrijoraţi. Cei care îndrăznesc să ia parte la dezbatere sunt prea puţini şi deci foarte uşor etichetaţi drept «antivaccinişti». Această ostracizare este aplicată de toţi cei care vor să impună vaccinările în mare grabă, fără să studieze în detaliu consecinţele posibile.
Aceasta nu corespunde absolut deloc poziţiei noastre, care este prudentă, fundamentată ştiinţific şi medical, şi care reuneşte concluziile a numeroşi experţi independenţi de producătorii de vaccinuri.
Astăzi, decizia pripită a guvernului de a impune cele unsprezece vaccinuri obligatorii pune întreaga profesie medicală într-o poziţie mai mult decât inconfortabilă.
Înainte de a se produce primele consecinţe ale aplicării legii, vă invităm să semnaţi acest APEL LA RAŢIUNE pentru a putea pune întrebări şi a solicita o dezbatere deschisă despre bazele medicale şi ştiinţifice ale vaccinării.
Ne aflăm în democraţie, iar forţa numărului este indispensabilă pentru a întreţine dezbaterea şi a împiedica închiderea într-o politică de constrângere, autoritară şi oarbă, ale cărei daune colaterale sunt cunoscute dinainte.
Astăzi, suntem asiguraţi că totul va fi bine. Scandalurile recente cu Médiator şi alte medicamente, în care numeroşi medici au fost incriminaţi, dovedesc că asigurările autorităţilor sunt iluzorii.
Ele nu sunt, în orice caz, în concordanţă cu jurământul lui Hipocrate şi cu principiul responsabilităţii medicului.
De aceea vă invităm să semnaţi Apelul nostru la Raţiune şi să transmiteţi acest mesaj tuturor medicilor pe care îi cunoaşteţi.
Încă o dată, nu este vorba în niciun caz de a ne opune principiului vaccinării, ci, din contră, de a-l reafirma în faţa unei politici riscante care nu poate decât să conducă la sporirea îndoielilor în minţile oamenilor!!!
Conform Vaccine Confidence Project («Proiectul privind încrederea în vaccinuri»), ale cărui rezultate au fost publicate în EBioMedicine în septembrie 2016, 41% dintre francezii intervievaţi consideră că vaccinurile nu sunt sigure, un record mondial, în ciuda unei intense propagande pro-vaccinare.
Fenomenul nu mai poate fi ignorat. El depăşeşte cu mult cercul militanţilor antivaccin, care rămâne foarte marginal şi cu care prea frecvent se încearcă să fim asociaţi, fără cel mai mic discernământ.
Pentru a restaura încrederea, să cerem guvernului dialog, transparenţă, o dezbatere ştiinţifică adevărată bazată pe dovezi medicale, pentru o decizie cu adevărat conformă cu binele fiecăruia.
În concluzie, solicităm ca autorităţile din sistemul medical să se angajeze formal şi oficial în următoarele 5 puncte:
– Nici un vaccin obligatoriu înainte de vârsta de 2 ani a unui copil, cu excepţia unei necesităţi justificate şi recomandate de medicul responsabil.
– Luarea în calcul a protecţiei anticorpilor din laptele maternal, astfel încât un număr maxim de copii să poate beneficia de această protecţie (iar aceasta în funcţie de libera alegere a mamei), conform recomandărilor OMS.
– Supunerea imperativă a vaccinurilor la teste adaptate, inspirate din testele la care sunt supuse medicamentele pentru a obţine autorizaţia de punere pe piaţă.
– Eliminarea vaccinării antihepatitice B a nou-născuţilor, care este inutilă după a 6-a săptămână de viaţă.
– Dezvoltarea de adjuvanţi netoxici pentru vaccinuri, precum fosfatul de calciu, care este inofensiv, întrucât dovezile ştiinţifice absolut sigure ale toxicităţii aluminiului sunt deja stabilite.
Numai cu acest preţ va putea fi restabilită în ţara noastră încrederea în vaccinuri.
Nu ezitaţi să distribuiţi acest APEL LA RAŢIUNE tuturor persoanelor din sistemul medical pe care le cunoaşteţi. Ei înşişi trebuie protejaţi pentru a putea rămâne în serviciul pacienţilor lor.
Cu mulţumiri,
Prof. Luc Montagnier
(Premiul Nobel în medicină pentru descoperirea HIV)
Pr Henri Joyeux
(Premiul Internaţional de Cancerologie pentru activitatea sa în nutriţie)
alături de CÂTEVA MII DE PROFESORI ŞI DOCTORI ÎN MEDICINĂ (Semnăturile Apelului: https://www.11vaccinsobligatoires.com/appel-montagnier-joyeux/ )
(Sursa apelului, original: AICI-LINK
şi pe pag. de Facebook: AICI-LINK
***
Notele de subsol:
[1] Concentrations of granulocyte colony-stimulationg factor in human milk after in vitro simulations of digestion. DA Calhoun, M Lunoe, Y Du, SL Staba, RD Christensen. Pediatr Res 1999 ; 46(6) : 767-71.
– Breastfeeding provides passive and likely long-lasting active immunity. LA Hanson. Ann All Asthma Immunol 1998 ; 81(6) : 523-33.
[2] Curtea de Justitie a Uniunii Europene, procesul C-621/15, « N. W. e. a. contra Sanofi Pasteur MSD SNC e. a. », hotărârea din 21 iun. 2017.
[3] Pneumococ, 91 % ; hepatita B, 88 % ; ROR, 78 %, meningococ C, 70 %.
[4] Diphtérie-tétanos, poliomyélite, coqueluche
[5] https://30ansplustard.wordpress.com/2017/10/16/lettre-ouverte-aux-deputes-contre-le-projet-dextension-de-lobligation-de-vaccination-des-nourrissons/
[6] Thomas Dietrich, Démocratie en santé, Les illusions perdues, contribuţie la raportul de inspecţie generală a afacerilor sociale asupra pilotajelor în legătură cu democraţia în sănătate în cadrul ministerului de afaceri sociale şi de sanatate, 19 feb. 2016.
[7] Aluminium in brain tissue in autism – Matthew Molda, Dorcas Umarb, Andrew Kingc, Christopher Exleya – Journal of Trace Elements in Medecine and Biology
– Non-linear dose-response of aluminium hydroxide adjuvant particles : Selective low dose neurotoxicity – Crépeaux Gu. & all – Toxicology jan.2017 Vol: 375, Page: 48-57
[8] Vascellari M, Melchiotti E, Bozza MA, Mutinelli F. Fibrosarcomas at presumedsites of injection in dogs: characteristics and comparison with non-vaccinationsite fibrosarcomas and feline post-vaccinal fibrosarcomas. J Vet Med A Physiol Pathol Clin Med. 2003 Aug; 50(6):286-91.
[9] Cercetări la nivel internaţional explicate cu toate referinţele ştiinţifice în cartea sa Toxic Story, Ed. Actes-Sud 2017.
[10] Se vorbeşte de… furtună citokinikă!
[11] Safety of currently licensed hepatitis B surface antigen vaccines in the United States, Vaccine Adverse Event Reporting System (VAERS), 2005-2015. Haber P1, Moro PL2, Ng C2, Lewis PW2, Hibbs B2, Schillie SF3, Nelson NP3, Li R2, Stewart B4, Cano MV2. Vaccine. 2017 Dec 11. pii: S0264-410X(17)31722-X. doi: 10.1016/j.vaccine.2017.11.079. [Epub ahead of print]
[12] American Academy of Neurology, 34th Annual Meeting, Apr 25-May 1, 1982. Neurology 32(4):pt.2).
[13] Infanrix hexa and sudden death: a review of the periodic safety update reports submitted to the European Medicines Agency- Jacob Puliyel, C Sathyamala Indian Journal of Medical Ethics DOI: 10.20529/IJME.2017.079
[14] Aluminium in brain tissue in autism, Christopher Exley, Andrew King, Matthew Mold et Dorcas Umar, Journal of Trace Elements in Medicine and Biology, vol. 46, Elsevier, Amsterdam, mars 2018 (online din le 26 novembre 2017).
[15] A se vedea, de exemplu, recent în presă: https://www.francetvinfo.fr/sante/politique-de-sante/il-ny-a-plus-de-solution-a-part-se-mettre-hors-la-loi-le-desarroi-des-parents-refractaires-aux-nouveaux-vaccins-obligatoires_2536671.html
[16] Cum se face pedagogie în jurul unui vaccin? Actualitate şi dosar în sănătatea publică, Daniel Floret, n°71, Haut Conseil de la Santé Publique, Paris, juin 2010.
Mulţumim tuturor celor care au contribuit la traducerea materialului!!