Cum se izoleaza un virus

Cu cativa ani in urma, am publicat traducerea unui articol al biologului german Dr. Stefan Lanka, privind faptul ca nu exista dovezi stiintifice pentru niciunul din asa-zisele “virusuri patogene”.

Va prezentam in continuare traducerea capitolului despre “virusuri” din Manualul de Microbiologie Medicala publicat in anul 2001 de cercetatorii germani Köhler, Eggers, Fleischer, Marre, Pfister, Pulverer. In acest manual este descrisa detaliat metoda clasica de izolare a virusurilor.

Cap. 5 – Virologie generala – Hans J. Eggers

5.1 Virusuri umane patogene – Generalitati

5.1.1 Originea istorica a denumirii de virus

Termenul de „virus” (substantiv neutru: un virus, doua virusuri) inseamna in general o excretie cleioasa de la plante sau animale, in mod special: otrava. Provine probabil din cuvantul sanscrit visam = otrava.

Literatura medicala a preluat notiunea si a utilizat-o in microbiologie in sens de secretie sanguinolenta, otrava, miasma sau contagium, pentru agenti infectiosi, indiferent ca era vorba de bacterii sau virusuri in sensul din prezent.

In 1897, Loeffler si Frosch au folosit denumirea de virus pentru un anumit tip de agenti infectiosi: cautand agentul raspunzator pentru „febra aftoasa” la vaci („Maul- und Klauenseuche”), au descoperit ca acest agent trecea prin filtrul utilizat pentru izolarea bacteriilor („ultrafiltrabil”), nu era vizibil in microscopul optic („ultravizibil”) si nu putea fi cultivat pe niciun fel de culturi celulare cunoscute la acel moment („necultivabil”).

5.1.2 Definitia virusului: Virusurile nu sunt microorganisme

Cu timpul, definitia clasica a virusurilor ca agenti ultrafiltrabili, ultravizibilei si necultivabili a devenit inadecvata, mai ales cand s-a constatat ca existau si bacterii cu aceste caracteristici. In prezent, virusurile sunt caracterizate prin 3 criterii:
1. Virusurile contin doar un singur tip de acid nucleic, fie ADN, fie ARN.
2. Virusurile nu au organele precum mitocondriile sau ribozomii. Virusurile nu au sisteme enzimatice pentru a obtine energie si nu au un aparat care sa se sintetizeze proteine. Ele nu sunt organizate celular.
3. Virusurile nu se inmultesc prin crestere si apoi prin diviziune. Masinaria de sinteza a celulei infectate produce, respectiv modifica la comanda informatiei genetice a virusului componentele individuale ale virusului in diverse „compartimente celulare”. Dupa aceea componentele individuale virale sunt recompuse in particula virala completa (virion).

Componenta chimica

Metode de purificare a virusului

Inainte ca si compozitia unui virus sa poata fi analizata, este necesar sa se prepare o concentratie suficient de mare de particule virale uniforme, care pe cat posibil sa fie curatate/purificate complet de alte substante din celula-gazda.

Pentru purificarea virusului sunt utilizate procedurile uzuale ale chimiei macromoleculare: diversele metode de ultracentrifugare, cromatografie, electroforeza etc. In continuare descriem metoda ultracentrifugarii, care este cea mai raspandita in virologie.

Primul pas in purificarea virusului consta frecvent in centrifugarea diferentiala a materialului brut (de exemplu un omogenat cu celule infectate): Prin centrifugare alternativa la turatie mica si turatie mare multe impuritati se desprind de virus. Astfel, omogenatul se centrifugheaza initial la turatie mica, ca. 3.000 de rotatii/min (rot/min), prin care se sedimenteaza deseurile celulare mai mari. O centrifugare de mai multe ore a lichidului supernatant la 30.000-50.000 rot/min face ca virusurile impreuna cu particulele celulare mai fine sa se sedimenteze, in timp ce componentele solubile raman in lichidul supernatant si se arunca. Sedimentul este colectat in solutie tampon proaspata si centrifugat putin timp la 5.000-10.000 rot/min. Acum se sedimenteaza restul de deseuri celulare, membrane, in timp ce virusul ramane in lichidul supernatant, cu care se lucreaza mai departe.

Se transfera acest preparat partial purificat intr-un tub de centrifugare pe o solutie de zahar a carei concentratie se mareste in directia sedimentarii (gradient de zaharoza) si se centrifugheaza la turatie foarte mare, pentru ca particulele sa se depuna, fiecare cu viteza proprie, in gradient si astfel sa se formeze asa-zisele benzi sau zone, care sunt stabilizate prin solutia de zahar (centrifugare zonala, vezi imaginea 5.8).

Banda care contine virusul poate fi acum izolata si centrifugata pana la echilibru printr-un gradient de sare de inalte densitate (de ex. clorid de cesiu). Aceasta asa-numita centrifugare de echilibru isopicnica separa particulele nu dupa constanta de sedimentare, ci in functie de densitatea de flotatie diferita a fiecareia. Metoda este atat de sensibila, incat poate separa si particule cu continut de acid nucleic diferit sau cu acizi nucleici cu conformatii diferite sau componenta bazica diferita.

Prin asemenea proceduri, care adesea sunt combinate cu alte tehnici (cromatografie, metode serologice etc.), se obtin preparate virale in mare parte purificate. O prima impresie despre gradul de puritate poate fi obtinuta printr-o micrografie electronica.

Sursa: Köhler, Eggers, Fleischer, Marre, Pfister, Pulverer, Medizinische Mikrobiologie (Manual de Microbiologie Medicala), Editia a 8-a, Editura Urban & Fischer, München, 2001; acest manual poate fi descarcat, impreuna cu multe alte materiale, aici-link.

* * * * *

Dupa ce ati citit acest text, ati aflat CUM se izoleaza in mod stiintific un virus.

Ei bine, pentru absolut NICIUNUL din asa-zisele “virusuri patogene” nu exista nici macar o singura publicatie in care sa se fi izolat “virusul” prin aceasta metoda de manual. Intrebati-va de ce si apoi veti ajunge la concluziile corecte.

Daca vreti sa stiti CUM este produs, de exemplu, vaccinul antirujeolic in absenta “virusului” rujeolic, cititi acest articol.

Dr. Patrick Quanten – Originea germenilor

Scientismul dogmatic

Cercetătoarea Beverly Rubik, PhD, directoarea Centrului pentru Ştiinţe de Frontieră al Universităţii Temple din Philadelphia a scris:

Poate că cel mai mare obstacol pentru care oamenii de știință de frontieră sunt nepregătiți, dar cu care se confruntă în mod inevitabil, este obstacolul politic – tendința sistemelor umane de a rezista schimbării, de a rezista impactului noilor descoperiri, în special al celor care contestă status quo-ul instituțiilor științifice […] „Știința” a devenit instituționalizată și este în mare măsură reglementată de o comunitate oficială care se autoguvernează și se automenține … În ultima vreme a apărut o îngustare a perspectivelor, care a dus la un dogmatism tot mai mare, un scientism dogmatic. Există o aroganță vecină cu închinarea la conceptele și modelele științifice contemporane … acestea sunt predate în școlile noastre într-un mod distructiv care servește doar pentru a perpetua dogma …
În mod ciudat, instituțiile științifice contemporane au căpătat exact comportamentul unuia dintre opresorii săi de demult: biserica. Preoții în halate albe lucrează în laboratoarele din sticlă și oțel care seamănă cu nişte catedrale, sub conducerea „episcopilor” și „cardinalilor” care mențin ortodoxia prin recenziile de tip „peer review”.
Această situație nefericită în interiorul instituțiilor științifice, deși se agravează tot mai rapid, a fost dintotdeauna tipică. Ideile noi sunt respinse cu ușurință și ridiculizate, iar suporterii lor sunt persecutați și urmăriți penal. Totuși, numai prin introducerea de noi descoperiri putem evolua și progresa cu o mai bună înțelegere a naturii și a modului ei de funcționare. Ceea ce ne reține este o formă de „democrație” prin care majoritatea decide ceea ce este bine sau rău, adesea fără a dori să examineze dovezile prezentate. Argumentul principal este: „Nu poate fi corect pentru că nimeni nu a mai spus vreodată așa ceva!”

Ei bine, o mică excursie în trecut dezvăluie adesea că cineva undeva chiar a mai spus aşa ceva. Pentru a ilustra acest lucru, să luăm sub lupă teoria „germenilor”. Read more… “Dr. Patrick Quanten – Originea germenilor” →

Istoria vaccinarii – Un lant de ipoteze eronate; capitolul II – Teoria infectiei

Pro Decizii Informate, Lion Mentor Association şi European Forum for Vaccine Vigilance prezintă:

Conferinţă Feli Popescu – „Istoria vaccinării – Un lanţ de ipoteze eronate”

Partea a II-a: Teoria infecţiei

Să fie oare viaţa doar un proces mecanic?

Să fie oare microbii cauzele bolilor?

Dacă da, atunci de ce nu sunt îndeplinite postulatele Henle-Koch?

Se poate demonstra contagiozitatea prin injectare de material biologic în creier?

De ce şi-a falsificat Pasteur experimentele?

Prof. Dr. Karl Probst – Boli infectioase cauzate de microbi – un basm modern

3 Comments

Motto:

Nimeni nu este mai sclav decat cel care se considera liber fara a fi liber.

(Goethe: Maxime si Reflexii)
„Atunci am vazut ca pentru cei mai multi stiinta este doar ceva din care traiesc,
si aceia vor idealiza si erorile daca isi pot duce existenta pe baza lor“.

(Eckermann: Conversatii cu Goethe)

Exista in istorie evenimente care modifica intreaga evolutie a omenirii. O astfel de data este 23 martie 1883. In acea zi a inceput declinul artei medicale. In acea zi, Robert Koch a tinut celebrul lui discurs in fata Societatii de Fiziologie din Berlin, unde a prezentat “agentul patogen al tuberculozei”. Cu acest discurs, Koch a cimentat “teoria bolilor infectioase cauzate de microbi”, postulata de Louis Pasteur. Chiar daca Pasteur in acea perioada avea deja indoieli cu privire la propria lui teorie a germenilor, experimentele lui Koch au cimentat conceptia aparitiei bolilor printr-un atac din exterior al bacteriilor. Industria chimica a identificat imediat potentialul fantastic oferit de aceasta conceptie despre aparitia bolilor, caci daca un microb exterior ar fi fost cauza bolilor, atunci in mod logic ar fi fost posibil sa se combata boala printr-un medicament care sa atace acel “agent patogen”. Incepuse era industriei farmaceutice. Read more… “Prof. Dr. Karl Probst – Boli infectioase cauzate de microbi – un basm modern” →

Dr. Ing. Joachim Grätz – Boala ca proces de vindecare si adevarata sanatate

Presupusii agenti patogeni – dusmanul imaginar al medicinei alopate ~~

Traducere si adaptare/completare dupa articolul original al dr.-ing. Joachim Grätz
aparut in revista Impuls Nr. 13 (AEGIS) ~~

Virusuri, bacterii, fungi

La baza medicinei “moderne” se afla inca de mai bine de un secol teoria germenilor patogeni. Pe ea se bazeaza intreaga metoda de diagnosticare si intreaga paleta de “terapii”, devenita intre timp o industrie cu profituri de miliarde de euro. La marea majoritate a medicilor, antibioticele, cortizonul, vaccinurile etc. etc. etc. sunt instrumentele preferate de “tratament” sau “preventie”. Medicina conventionala functioneaza pe un singur principiu: sa gasim “agentul” [patogen] prezent in procesul bolii, sa-l anihilam… si gata cu boala! Aceasta teorie este insa in continuare o simpla iluzie si ne duce intr-o fundatura tot mai periculoasa, caci legile biologice ale naturii vorbesc in mod clar un cu totul alt limbaj, iar “tratamentele” medicinei alopate se dovedesc a avea in timp consecinte tot mai devastatoare. Niciodata nu au existat in intreaga lume atat de multi oameni suferinzi de boli cronice, inclusiv copii. In afara de asta, tendinta spre si mai multe imbolnaviri cronice la copii creste in mod alarmant.