Dr. Ing. Joachim Grätz – Boala ca proces de vindecare si adevarata sanatate

  Organismul uman aflat in stare de sanatate oscileaza permanent intre cele doua caracteristici ale sistemului nervos vegetativ sau autonom (SNV), adica a acelei parti din sistemul nervos care serveste functiilor vegetative (reglarea proceselor biologice interioare care sunt inconstiente si independente de vointa noastra constienta, precum si adaptarea lor la solicitarile mediului in care traim). Acest sistem nervos vegetativ este alcatuit din asa-numitul sistem nervos simpatic (responsabil cu activitatea, alerta, stresul) si sistemul nervos parasimpatic sau vagoton (responsabil cu regenerarea si punerea in starea de odihna a organismului). Simpaticul domina in situatii biologice cum ar fi lupta, stresul, fuga si apararea si mobilizeaza toate fortele organismului pentru a castiga “lupta”, pentru a ajunge in siguranta, in timp ce parasimpaticul se ocupa de odihna, refacere si regenerarea fortelor. Sub controlul sistemului parasimpatic (vagoton) lucreaza in principal organele de digestie, pentru a asimila substantele vitale din hrana si a le depozita in celule, pentru ca organismul sa aiba energie si in urmatoarea zi (in sens vegetativ vorbind). Privind lucrurile in mod global si oarecum mai superficial, este vorba despre ritmul zi-noapte.

     Starea de sanatate, asa-numita eutonie, inseamna o stare de inervare normala si este caracterizata prin alternarea continua a partii simpatice cu partea parasimpatica din SNV. Aceasta oscilatie uniforma este tulburata in mod grav in cazul unei imbolnaviri. Organismul intra automat intr-o stare prelungita de simpaticotonie, adica – din perspectiva nervala – se creeaza o stare de stres permanent si un timp nu se mai poate intra in faza vagotona de regenerare. Aceasta faza vegetativa de stres continuu poate fi identificata prin faptul ca avem mainile si picioarele reci, nu prea avem apetit, dormim putin si prost, suntem nelinistiti, la copii observam de ex. ca sunt si mofturosi, irascibili, nimic nu le convine etc. Majoritatea parintilor cunosc asemenea situatii, in care mamele percep o schimbare la copiii lor si spun “Cred ca asta micu’ coace ceva”… Cand copiii incep sa dea semnele cunoscute de boala si uneori cad tintuiti la pat, ei se gasesc in realitate deja in faza a doua a bolii, care merge mana in mana cu febra si starea de moleseala, ceea ce a fost pana acum interpretat in mod gresit ca boala propriu-zisa. Aceasta stare prelungita de vagotonie este initiata si dominata de inervarea sistemului parasimpatic. In aceasta stare apar dupa vechea perceptie “bolile” precum bronsita, scarlatina, pneumonia, dar la fel de bine si puseele de neurodermita, atacurile de epilepsie, durerile reumatice acute si multe, multe altele! In esenta este vorba de fazele de vindecare ale unor imbolnaviri care au inceput mult mai devreme, prin faza de simpaticotonie prelungita. Aceasta faza poate incepe uneori inca din perioada gestatiei, deci de dinainte de nastere (cand mamele insarcinate sunt extrem de incordate, nelinistite, angoasate etc.).

     Orice imbolnavire, de la o raceala banala si pana la cancer, se desfasoara dupa un anumit tipar. Ea este de asemenea intotdeauna bifazica (exceptand situatiile in care din cauza vatamarii extrem de grave nu se mai intra deloc in faza a doua) si este controlata in mod esential de creier. Se incepe cu asa-zisa faza de stres, in care domina starea simpaticotona, apoi urmeaza a doua faza, care este de fapt deja faza de vindecare, respectiv starea de vagotonie. Ei bine, abia in faza a doua apar in numar mare “agentii patogeni”, care nu sunt nicicum cauza bolii, ci in cel mai bun caz doar indicatorii acesteia. De fapt, prezenta microbilor indica faza a doua a unei imbolnaviri, care a fost precedata de o perioada simpaticotona de stres puternic. Microbii sunt activati si dirijati din creier si sunt responsabili cu sarcini distincte de a curata tesuturile vatamate, distruse, in functie de legatura lor cu straturile germinale.
Fiecare grupa de microbi “lucreaza” astfel numai cu anumite grupe de organe, tot in functie de legatura acestora cu straturile germinale, lucru care este prestabilit din punct de vedere ontogenetic (principiile sistemului ontogenetic al microbilor). Astfel, ceea ce medicina alopata numeste “virusuri” (in realitate vezicule de transport celular sau globuline) sunt dirijate intotdeauna din cortexul cerebral si apartin de ectoderm (stratul germinal exterior), in timp ce fungii (ciupercile) intotdeauna vor fi dirijati de trunchiul cerebral (cea mai veche parte a creierului) si apartin de endoderm (stratul germinal interior). Mezodermul (stratul germinal de mijloc) este partial controlat de cerebel si partial de maduva cerebrala, care dirijeaza alte grupe de microbi cum ar fi bacteriile. Fiecare organ (respectiv parti ale organelor) este inervat si controlat doar de una din aceste parti ale creierului si apartine de un singur strat germinal, ceea ce inseamna ca la imbolnavirea fiecarui organ intervin grupe distincte de microbi, cu rol specific. “Virusurile” (proteine cu informatie genetica) au sarcina de a se ocupa de tesuturile care in faza prelungita de simpaticotonie a bolii au fost vatamate (prin ulceratie) si de a le reface in faza vagotona de vindecare. La bacterii si fungi lucrurile stau exact invers: ele au sarcina de a evacua acele celule din tesuturi care in prima faza a bolii au proliferat excesiv.

     Cu alte cuvinte, microbii ajuta organismul in recuperarea starii de sanatate! Microbii nu isi pot indeplini in mod optim sarcinile decat la anumite temperaturi de lucru – este ceea ce cunoastem sub numele de febra. Acesta este motivul pentru care este foarte periculos sa intervenim ca sa suprimam febra. De asemenea, momentul interventiei microbilor nu depinde, cum se crede gresit inca, de factori externi, ci este controlat exclusiv de creierul nostru. Febra si microbii au un rol fiziologic extrem de important in procesul de vindecare, in ciuda dogmei alopate conform careia microbii ar “ataca” si “infecta” organismul.

     Cu alte cuvinte, este o mare idiotenie sa tot “luptam” ca sa anihilam microbii “periculosi”, caci microbii dispar automat in clipa cand organismul nu mai are nevoie de ei. Asa-zisa “lupta” observata sub microscop nu este nici o lupta, este un fenomen de procese imunologice care apar in faza tarzie de vindecare. Mai intai sunt activati microbii, in functie de apartenenta lor la anumite straturi germinale si deci la anumite organe, pentru a prelua sarcinile biologice de curatare a tesuturilor vatamate de boala (ceea ce medicina alopata numeste “infectie”), iar dupa ce munca microbilor a luat sfarsit, acestia sunt eliminati la randul lor (incepand cu momentul E din graficul de mai sus) de catre leucocite, macrofagi, anticorpi etc., cu alte cuvinte de catre elementele pe care in mod global le numim sistem imunitar sau sistem de aparare; numai ca aici nu putem vorbi despre o adevarata aparare, intrucat – cu f.f.f. putine exceptii – nu exista un agresor extern. Microbii sunt intotdeauna produsi in organismul nostru si sunt activati central de catre propriul nostru creier, sunt simple fenomene imunologice naturale. Asa functioneaza legile biologice ale naturii.

     Ideea unui sistem imunitar implicat in lupta binelui contra raului nu mai are credibilitate. Un sistem imunitar in sensul avut pana acum nici nu exista de fapt. Exista doar actiunile biologice necesare, dar nu un asa-zis sistem. Asta nu inseamna insa ca reactiile biologice ar fi inofensive, ba dimpotriva, in anumite conditii ele pot fi extrem de puternice si sa extenueze complet un organism, iar in unele cazuri aceasta duce la moarte (in functie de intensitatea si durata fazei simpaticotone anterioare). Aparitia microbilor este insa intotdeauna un indicator pentru faza a doua a bolii, perioada vagotona de vindecare. Cu alte cuvinte, asa-numitii “agenti patogeni” apar doar in prezenta unui mediu specific si ca rezultat al unei inervari specifice dictate de creier. Microbii nu apar niciodata in numar mare la un organism aflat in stare de sanatate (eutonie), la care sistemul nervos vegetativ este in echilibru perfect intre simpaticotonie si vagotonie. Abia cand terenul fiziologic se modifica (de exemplu in urma unei vatamari sau a unei intoxicari indelungate prin alimentatie gresita etc.), se porneste si programul biologic special care favorizeaza si stimuleaza aparitia si inmultirea microbilor, pentru a elimina tesuturile vatamate. Pana si Pasteur a reusit in ultimii ani de viata sa-si corecteze greseala si sa-i dea dreptate oponentului sau, prof. Béchamp, admitand ca mai intai se imbolnaveste organismul, iar abia apoi consecinta bolii este aparitia bacteriilor si virusurilor. Intr-un final a facut celebra afirmatie: “Le microbe n’est rien, le terrain est tout” (Microbul nu este nimic, terenul este totul). […]

     Conform legilor biologice ale naturii (asa cum au fost ele formulate de dr. Hamer), orice imbolnavire are un curs bifazic (in cazul cand organismul rezista pana la faza a doua), curs dirijat de pupitrul de comanda numit creier. Cu ajutorul tehnologiei moderne (tomografii, adica CT-uri, dar fara substanta de contrast!), se poate fotografia acest proces, care poate fi dovedit si reprodus stiintific.
Intrucat microbii apar cu un scop abia in a doua faza a bolii intr-un numar considerabil, ei nu au cum sa fie agenti patogeni (adica sa cauzeze boala). Insusi termenul “agent patogen” este complet nefondat. Acesti microbi sunt in cel mai bun caz barometrul celei de-a doua faze a bolii, care este de fapt faza de vindecare! Aceasta faza de vindecare, sa repetam, este precedata de o faza de stres permanent a sistemului nervos vegetativ (vezi grafic). Microbii apar cu alte cuvinte abia cand este creat terenul propice, intr-o anumita stare specifica, anume vagotonia. Acest program biologic special favorizeaza inmultirea unor microbi specifici, intotdeauna in functie de organul si tesutul afectat. Aparitia microbilor este declansata si controlata de creierul nostru, ei avand functia biologica si fiziologica precisa, in functie de apartenenta la stratul germinal: fie trebuie reparate tesuturile si “umplute” la loc prin productia de puroi (tesuturi care fusesera distruse in faza activa a bolii), fie trebuie descompuse si eliminate tesuturile care proliferasera exagerat. Cand microbii nu mai sunt necesari, ei dispar. Imaginea unui sistem imunitar ca o lupta intre bine si rau in corpul nostru, precum si teoria “antigene-anticorpi” sunt complet depasite.

“Imunitatea” nu are cum sa fie introducerea fortata de microbi in organism pentru stimularea productiei anumitor anticorpi. Introducerea unor microbi (impreuna cu toate substantele chimice si DNA-ul strain din vaccinuri) cu scopul de a “antrena” sistemul imunitar, iar asta intr-o stare de perfecta eutonie (deci cand copilul este perfect sanatos!) are fara indoiala consecinte devastatoare. Organismul nu este pregatit absolut deloc pentru interventia microbilor si nu are nevoie de ei in stare de sanatate! Cu atat mai putin este pregatit pentru o invazie atat de puternica a multor microbi de diferite tipuri, care nu are loc in acest fel niciodata in mod natural! Cum ar putea vreodata un bebelus sa se imbolnaveasca concomitent de difterie, tuse convulsiva, tetanos, meningita si polio? Vaccinurile nu au cum sa fie “antrenament” pentru sistemul imunitar, ci sunt doar cauza pentru care sistemul imunitar este dat complet peste cap!Teoria antigene-anticorpi – de la bun inceput defecta si “cosmetizata”Intrucat in dogma alopata imunitatea este echivalata cu prezenta unor anticorpi specifici in sange, perspectiva asupra bolilor se reduce la o gandire absolut mecanica, materialista, care implica intotdeauna tentativa de a crea in mod artificial anticorpi precum si atacul impotriva microbilor in cazurile acute. Insa sistemul nostru imunitar este mult mai complex si nu se reduce la componente pur materiale cum ar fi simpla prezenta a unor concentratii de diferiti anticorpi; o asemenea optica este mult prea simplista si pe deasupra complet gresita! Vaccinurile vor sa stimuleze productia de anticorpi pe post de imunizare, DAR la SIDA tocmai numarul mare de anticorpi se vrea “dovada” ca omul e bolnav?? Ce logica mai e si asta?

Una din doctrinele medicinei alopate este aceea ca microbii trebuie permanent combatuti, distrusi, fara a tine cont ca prin aceasta se saboteaza direct procesul vindecarii. Prin masurile “terapeutice” alopate, echilibrul natural al organismului este dat complet peste cap, fara ca aceasta sa aiba vreun efect asupra adevaratelor cauze ale bolii. Acest lucru nu este nicaieri mai evident decat in cazul “tratamentelor” cu antibiotice si cortizon. Cortizonul – un hormon de stres, care afecteaza direct creierul mare prin faptul ca reprima faza de vindecare a bolii si arunca pacientul direct inapoi in faza de stres (simpaticotonie prelungita)! La neurodermita vedem cel mai clar acest cerc vicios. Aceasta pare sa se “vindece” prin administrarea de cortizon, caci – nu-i asa – dispar simptomele, insa in realitate procesul este reversat si pacientul este aruncat din nou in faza de inceput a bolii (simpaticotonie), ceea ce inseamna ca in cazul unei noi incercari de vindecare (prin vagotonie), eczema si celelalte simptome vor reaparea, si adesea mult mai puternic decat inainte (legile biologice isi urmeaza neincetat drumul). In cazul cand simptomele tipice nu mai apar, asta nu inseamna in nici un caz ca boala s-a vindecat de la cortizon, de regula apar alte tulburari cum ar fi astmul bronsic, bronsita spastica, atacurile epileptice etc., in functie de predispozitiile si starea generala a organismului. Inabusirea simptomelor este un fenomen foarte raspandit: astfel “dispare” o boala (de fapt dispar doar simptomele, si asta doar temporar) si apar alte boli, mult mai grave, cronice. Din punct de vedere energetic, este vorba de fapt despre aceeasi boala, nu s-a schimbat decat centrul de manifestare. In plus, medicamentele supresive adancesc boala si o trimit in profunzime, creand si mai multe complicatii. Aceasta regula se aplica – mutatis mutandis – si la asa-numitele boli infectioase care sunt “tratate” cu antibiotice sau medicamente imunosupresive; un exemplu ar fi recidiva de scarlatina. Prin cabinetul meu au trecut copii care facusera de 8 ori scarlatina! Scarlatina este o boala a copilariei total inofensiva. Abia cand excesul de medicatie impiedica procesul natural imbolnavire-vindecare, astfel incat faza finala de eruptie nu mai poate avea loc, scarlatina poate deveni periculoasa si poate crea complicatii ulterioare. Aceasta situatie se poate aplica la aproape toate bolile. […]”

Dragilor, stim ca o asemenea perspectiva e greu de digerat pentru cei care o viata intreaga au inghitit minciunile propagate de industria farmaceutica si din pacate si de catre majoritatea medicilor (ca asa au invatat si ei pe de rost la facultate), stim ca e greu de acceptat de catre cei care traiesc intr-o continua frica de boli si care dau fuga la farmacie pentru orice muc si o cutie de medicamente cat frigiderul, dar incercati sa va informati mai mult si nu in ultimul rand incercati sa va imprieteniti cu ideea ca natura nu doreste sa ne distruga!

“Vaccinati-va” de dinauntru, daca vrei, lasati lumina naturii sa-si faca treaba, incercati sa va descoperiti compasul interior, adevaratul centru de control energetic al organismului si energia vitala pe care o avem cu totii, incercati sa intelegeti mai bine legile biologice prin transcenderea gandirii mecanicizate care este sclava medicinei alopate! Evolutia constiintei si a spiritualitatii, daca o permiteti, va va duce la un nivel de vindecare interioara si de reconectare cu adevaratul miez al fiintei voastre adevarate, va va ajuta sa creati un echilibru interior la care poate nici nu visati! Aceasta este adevarata sanatate!Intelepciune si pace sufleteasca va dorim!