Bolile fictive – Surse grase de venit pentru medici si casele de asigurari

Echipa de jurnalism investigativ de la Rise Project a dezvaluit deja niste realitati zguduitoare din sistemul medical romanesc.

“Te fac o gripă? O diaree? Sau o ciupercă? Nici nu le simți, sunt de la ei.

Există o metodă sistematică de fraudare a Asigurărilor de Sănătate.

Pe numele tău. Indiferent cine ești.

A pățit-o inclusiv fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, care s-a internat pentru o gripă, dar a plecat mai bolnav. Doar în acte, fără să știe.

Se întâmplă la un spital emblematic, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, aflat de 19 ani sub patronajul unui doctor celebru:

Adrian Streinu-Cercel, omul care anunță gripa la televizor.

Practica diagnosticelor fictive – afecțiuni adăugate din burtă oamenilor care vin la spital cu diferite probleme și pentru care statul plătește, pacient cu pacient, note de plată umflate – are un efect devastator: sărăcește artificial sistemul, intoxică statisticile naționale de sănătate, umflă achiziții publice de medicamente, generează crize.

„Suntem o națiune bolnavă pentru că uneori inventăm diagnostice”, admite actualul ministru al Sănătății.“

Nici in Germania lucrurile nu stau mai imbucurator, dupa cum a constatat un studiu al Casei de Asigurari de Sanatate Techniker Krankenkasse. In presa din octombrie 2017 au circulat aceste informatii sub titlul “Casele de asigurari indeamna medicii sa manipuleze datele” sau “Concurenta cu bolnavi falsi“. Despre ce este vorba aici?

Casele de asigurari primesc bani din fondul comun al asiguratilor germani (aprox. 250 miliarde de euro), in functie de varsta, sexul si starea sanatatii asiguratilor. De aici reiese deja ca o casa de asigurari va primi mai multi bani daca asiguratii ei sunt mai bolnavi; sau mai “bolnavi”, adica doar definiti pe hartie ca “bolnavi”. Casele de asigurari au mari interese ca asiguratii sa apara pe hartie cu boli mult mai grave decat in realitate, de aceea ii “incurajeaza” pe medici sa puna diagnostice mai severe decat este cazul. Pentru un diagnostic de “astm bronsic” se dau mai multi bani decat pentru o amarata de “infectie a cailor respiratorii”. Ceea ce fac casele de asigurari cu medicii se numeste mita contractuala. Onorariile curg, fara ca ele sa se bazeze pe servicii reale aduse pacientilor.

Ceea ce este nou si inspaimantator, dupa cum a constatat studiul realizat de Techniker Krankenkasse, este faptul ca 62% dintre medicii care au participat la studiu au marturisit ca se lasasera influentati de casele de asigurari in ce priveste diagnosticele. Codurile pentru fiecare “boala” reprezinta clasificarea acestora conform unei scheme complexe, fiecare “boala” primind un cod corespunzator. La bolile unde totul poate fi interpretat dupa bunul plac al medicilor, cum ar fi afectiunile cailor respiratorii, tulburarile endocrinologice (inclusiv diabetul), afectiunile cardiorespiratorii, tulburari psihice sau dureri cronice, medicii sunt incurajati sa puna diagnostice cat mai grave. Un pacient cu diagnostic de “diabet fara complicatii” aduce casei sale de asigurari o suma de 67 de euro lunar. Acelasi pacient, cu diagnostic de “diabet cu simptome adiacente la rinichi” aduce casei de asigurari o suma de 300 de euro lunar.

Desi din 2009 in Germania le este interzis caselor de asigurari sa influenteze codurile cu diagnostice, studiul realizat de Techniker Krankenkase demonstreaza ca acest lucru se intampla foarte frecvent. Exista case de asigurari care ofera medicilor lor chiar un software special, realizat pentru a “agrava” diagnosticele prin incadrarea la alt cod. O stare usor depresiva devine brusc depresie, ceea ce aduce mai multi bani in contul casei de asigurari, dar si in portofelul medicilor.

Principalul vinovat este sistemul care distribuie banii in functie de diagnostice, plus in functie de serviciile individuale, un sistem la care medicii holistici se opun de multi ani fara succes. Factorii decisivi care ne-au adus in acest punct: setea de profit si mentalitatea comerciala a medicinei. Este timpul sa schimbam ceva.

Factorul Rhesus – Maimutele si afacerea cu frica

Cum a început totul?

Citat din articolul “Rh în sânge” (DER SPIEGEL, august 1948): “În Alfeld, Saxonia Inferioară, magazinul de animale de companie Ruhe așteaptă livrarea a 300 de maimuțe. În New Delhi, India, o cerere de transport urgent al animalelor așteaptă decizia ministerului competent. Este vorba despre maimuțe Rhesus, destinate institutelor medicale germane.“[1]

Maimuțele Rhesus erau foarte apreciate și căutate ca “obiecte științifice” speciale (!), lucru pe care îl “datorau” mai presus de toate profesorului vienez Karl Landsteiner de la Institutul Rockefeller din New York, care la începutul secolului al XX-lea căuta la ordinul şefilor săi o aşa-zisă “amprentă a sângelui”, pentru a clasifica oamenii pe baza anumitor caracteristici ale sângelui, fiind recompensat ulterior pentru acest lucru cu Premiul Nobel.

Profesorul Landsteiner a fost un mare iubitor de experimente asupra maimuțelor, știm deja din cercetările sale celebre despre aşa-zisul “virus polio”, cercetări care sunt până în prezent lucrări de referinţă cu privire la poliomielită.[2] În anul 1909, profesorul Landsteiner și colegul său Erwin Popper au extras țesut din măduva spinării unui copil care murise de “poliomielită”, l-au deshidratat, l-au dizolvat în apă și au injectat aproximativ 1-2 ceşti cu acest “borş” în abdomenul a două maimuțe de laborator. Dintre cele două maimuțe, una a murit după 8 zile, în timp ce cealaltă a paralizat după 17 zile și a fost ucisă 2 zile mai târziu.

Fără experimente de control sau verificarea postulatelor Henle-Koch (existente atunci), cei doi oameni de știință au concluzionat că “poliomielita poate fi transmisă prin injecție intraperitoneală (!)”. Din moment ce nu găsiseră nicio bacterie pe care să o acuze, ei au postulat apoi presupunerea că boala ar putea fi “declanșată de un așa-numit virus invizibil […]”.[2] Read more… “Factorul Rhesus – Maimutele si afacerea cu frica” →

Studiul Gatti-Montanari despre vaccinurile contaminate cu nanoparticule

Introducerea rapidă a vaccinării obligatorii în timp ce guvernul și mass media pun botniță oamenilor de știință

Întorcând spatele principiului consimțământului voluntar informat al drepturilor omului, stabilit după cel de-al doilea război mondial în Codul de la Nuremberg, autoritățile medicale din Franța și Italia introduc peste noapte vaccinarea obligatorie pentru preşcolari fără consimţământul aparținătorilor. În Italia, milioane de italieni au protestat, începând din luna iunie 2017, împotriva încălcărilor drepturilor părintești. La 28 iulie, legislatorii italieni vânduți industriei farmaceutice au votat cu 296-92 pentru promovarea unei legi universale care impune doze multiple de zece vaccinuri pentru copii, de la preșcolari până la adolescenți, impunând amenzi piperate părinților care nu se conformează. Posturile mass-media, atât în Italia cât și în S.U.A., au ignorat protestele masive împotriva coerciției medicale.

“Vaccinurile sunt o mare afacere, iar noua obligativitate vaccinală asigură fluxul continuu de profituri către industria de 32 de miliarde de dolari, în ciuda scăderii constante a încrederii publicului în siguranța vaccinurilor.“

De ce Italia? Și de ce acum? Sectorul farmaceutic din Italia este unul dintre cele mai mari din lume. Vaccinurile sunt o mare afacere, iar noua obligativitate vaccinală asigură fluxul continuu de profituri către industria de 32 de miliarde de dolari, în ciuda scăderii constante a încrederii publicului în siguranța vaccinurilor. Un sondaj recent a descoperit îndoieli la scară largă în rândul cetățenilor italieni și francezi cu privire la importanța și siguranța vaccinurilor. O cascadă întreagă de studii științifice recente au descris apariția unor noi boli autoimune corelate cu vaccinarea, precum și starea de sănătate inferioară a copiilor vaccinați în comparație cu cei nevaccinați. În plus, un şir întreg de filme, reportaje și investigații guvernamentale au scos la iveală corupția atotcuprinzătoare în rândul autorităților de autorizare a vaccinurilor, împreună cu eforturile guvernului de a ascunde reacțiile adverse grave datorate vaccinurilor și intimidarea oamenilor de știință care publică informații contrare dogmei conform căreia toate vaccinurile sunt întotdeauna sigure pentru toți copiii. Read more… “Studiul Gatti-Montanari despre vaccinurile contaminate cu nanoparticule” →

Pojarul – alba-neagra cu diagnosticul

In Germania, Institutul Robert Koch este autoritatea suprema pentru “boli infectioase”, epidemiologie, statistici de sanatate si, evident, vaccinare.

Grupul de medici AGI Impformation ne explica, utilizand surse oficiale, cum incearca Institutul Robert Koch sa dea explicatii si recomandari contradictorii si lipsite de orice logica.

Vom demonstra acest lucru folosind exemplul pojarului – un exemplu perfect daca ne gandim la actuala isterie propagandistica in intreaga Europa.

1. Institutul Robert Koch despre diagnosticarea pojarului

“Un rezultat negativ al testului de ARN nu inseamna automat ca putem exclude cu certitudine imbolnavirea.” (??!!)
“In cazul unui rezultat pozitiv, poate urma genotipizarea virusului de pojar pentru examinarea moleculara si urmarirea lantului infectarilor.” (??!!)
“Cultivarea virusului presupune costuri notabile si se justifica doar in cazuri exceptionale, nefiind adecvata pentru diagnosticarea de rutina.” (??!!)
“Rezultatele negative nu constituie dovada unui diagnostic negativ, caci INSTABILITATEA virusului pojarului poate duce la un rezultat fals-negativ.” (??!!)

Copiii de gradinita abuzati cu analize medicale inutile

Peste 500.000 de parinti isi trimit anual copiii sa faca o serie de analize medicale care, in realitate, nu sunt necesare. Nu o fac de bunavoie, ci pentru ca asa li se cere. Problema nu ar fi atat de ingrijoratoare, caci pana la urma ce mai conteaza cateva milioane de euro risipite si cateva laboratoare care transforma medicina in comert?

Doar ca Romania sta pe o bomba biologica al carei ticait este grabit de aceasta testare in masa a copiilor.

INFORMATIA PE SCURT

Specialistii romani in boli infectioase avertizeaza parintii ca analizele care le sunt solicitate la inscrierea copiilor la gradinita sunt inutile.

Efectuarea acestor analize favorizeaza abuzul de antibiotice. Romania este a doua in UE la consumul de antibiotice si singura tara europeana in care acest consum este in crestere.

Ministerul Sanatatii subliniaza ca aceste analize nu sunt obligatorii. Cu toate acestea exista Directii de Sanatate Publica ai caror directori sustin contrariul si informeaza eronat populatia.

Aceste analize sunt o afacere profitabila pentru marile lanturi de laboratoare de analize medicale.

Frecventa bacteriilor rezistente la antibiotice este in Romania printre cele mai mari din Europa.

Dr. Stefan Lanka – Anticorpii si testele de anticorpi

~~ Autori: Dr. Stefan Lanka, Veronika Widmer ~~
Intrebare gresita: Ce sunt anticorpii?

Intrebare corecta: Ce se masoara la testele de anticorpi?

Conform dictionarului medical Pschyrembel, anticorpii sunt “o posibila reactie a sistemului imunitar. Anticorpii nu apar in mod natural.” Oare aceasta formulare a fost aleasa din cauza ca se stie prea bine ca oamenii cu un “titru de anticorpi” mare se pot imbolnavi, iar oamenii fara “titru” pot ramane complet sanatosi? Medicina alopata moderna diferentiaza intre crearea de anticorpi straini (bacterii patogene, toxine virale etc.) si anticorpi endogeni (celulele tumorale). In vreme ce noua ni se povesteste ca dupa un vaccin organismul ar fi protejat prin formarea de anticorpi, medicina alopata descrie si cazuri cand prezenta anticorpilor indica repercusiuni negative asupra organismului. Aici sunt enumerate alergiile, SIDA, reactiile de respingere ale organelor transplantate, precum si bolile autoimune.

Dr. Patrick Quanten – Analizele de sange

De la introducerea analizelor de sange ca modalitate ajutatoare in diagnosticarea bolilor, numarul de lucruri pentru care se testeaza a crescut in mod dramatic, la fel ca si numarul asa-numitelor „teste de rutina”. Acestea din urma sunt analize de sange efectuate cand nu exista niciun simptom, iar pacientul nu are probleme. Si totusi, noi credem ca este necesar sa facem analize de sange; in primul rand pentru ca sunt “doar un pic invazive” si in al doilea rand pentru ca noi credem ca ne vor aduce informatii foarte valoroase despre sanatatea noastra. “Paza buna trece primejdia rea” este o fraza auzita frecvent.

Desi ne prefacem ca o analiza de sange ar fi un lucru minor, nu putem ignora costurile enorme pe care aceste analize le produc in bugetul asigurarilor de sanatate. Acest sacrificiu financiar facut de noi ca si comunitate este justificat la exterior prin faptul ca un rezultat normal chipurile ar “preveni” o boala intr-un mod pe care nu l-am putea realiza altfel. Doar printr-o analiza de sange normala putem fi siguri ca suntem sanatosi. Oare?

Intrucat nimeni nu pare sa puna sub semnul intrebarii validitatea rezultatelor, merita sa examinam mai indeaproape realitatea acestor analize de sange. Intotdeauna merita sa punem cateva intrebari pertinente si sa ne uitam cu atentie la ceea ce se face, mai degraba decat sa repetam aceleasi sloganuri pe care le-am invatat in alta parte. Daca dorim cu adevarat sa invatam, trebuie sa constientizam propriile noastre experiente, mai presus de ceea ce ne spune altcineva. Cum interpretam deci rezultatele analizelor de sange?

Cine este sanatos?

Fiecare lucru pentru care se testeaza are un standard care este cunoscut ca si “valoare normala“. Aceste cifre indica limitele inferioare si superioare a ceea ce este normal. Aceste valori nu le-am gasit in “Manualul de viata” care ne-a fost inmanat atunci cand am intrat in aceasta viata fizica. Nu, le-am inventat noi. Ne-am uitat la rezultatele analizelor de la o multime de oameni pe care i-am considerat a fi sanatosi si am luat media acestor rezultate.

Remarcabil si ciudat este ca, inainte de a se folosi analizele de sange pentru a determina starea de sanatate, era deja decis cine era sanatos si cine nu! Caz in care se pune intrebarea: atunci de ce mai avem nevoie de un test de sange care sa ne spuna ceea ce stim deja?