De la introducerea analizelor de sange ca modalitate ajutatoare in diagnosticarea bolilor, numarul de lucruri pentru care se testeaza a crescut in mod dramatic, la fel ca si numarul asa-numitelor „teste de rutina”. Acestea din urma sunt analize de sange efectuate cand nu exista niciun simptom, iar pacientul nu are probleme. Si totusi, noi credem ca este necesar sa facem analize de sange; in primul rand pentru ca sunt “doar un pic invazive” si in al doilea rand pentru ca noi credem ca ne vor aduce informatii foarte valoroase despre sanatatea noastra. “Paza buna trece primejdia rea” este o fraza auzita frecvent.
Desi ne prefacem ca o analiza de sange ar fi un lucru minor, nu putem ignora costurile enorme pe care aceste analize le produc in bugetul asigurarilor de sanatate. Acest sacrificiu financiar facut de noi ca si comunitate este justificat la exterior prin faptul ca un rezultat normal chipurile ar “preveni” o boala intr-un mod pe care nu l-am putea realiza altfel. Doar printr-o analiza de sange normala putem fi siguri ca suntem sanatosi. Oare?
Intrucat nimeni nu pare sa puna sub semnul intrebarii validitatea rezultatelor, merita sa examinam mai indeaproape realitatea acestor analize de sange. Intotdeauna merita sa punem cateva intrebari pertinente si sa ne uitam cu atentie la ceea ce se face, mai degraba decat sa repetam aceleasi sloganuri pe care le-am invatat in alta parte. Daca dorim cu adevarat sa invatam, trebuie sa constientizam propriile noastre experiente, mai presus de ceea ce ne spune altcineva. Cum interpretam deci rezultatele analizelor de sange?
Cine este sanatos?
Fiecare lucru pentru care se testeaza are un standard care este cunoscut ca si “valoare normala“. Aceste cifre indica limitele inferioare si superioare a ceea ce este normal. Aceste valori nu le-am gasit in “Manualul de viata” care ne-a fost inmanat atunci cand am intrat in aceasta viata fizica. Nu, le-am inventat noi. Ne-am uitat la rezultatele analizelor de la o multime de oameni pe care i-am considerat a fi sanatosi si am luat media acestor rezultate.
Remarcabil si ciudat este ca, inainte de a se folosi analizele de sange pentru a determina starea de sanatate, era deja decis cine era sanatos si cine nu! Caz in care se pune intrebarea: atunci de ce mai avem nevoie de un test de sange care sa ne spuna ceea ce stim deja?
De asemenea, cand exista o discrepanta intre cele doua, cum decidem care parametru este corect? Persoana considerata sanatoasa este tot sanatoasa chiar daca rezultatul analizelor nu se incadreaza in limitele stabilite de oameni? Sau persoana cu simptome si analize normale este complet sanatoasa in ciuda simptomelor?
Noi suntem cei care decidem ca analizele ar fi mult mai valoroase decat orice alt barometru. Eu spun “noi”, dar de fapt decizia este luata de industria farmaceutica, cea care beneficiaza de statutul nostru de „bolnavi”. De asemenea, aceeasi industrie ne face dependenti de ea, are putere asupra noastra, caci se pare ca noi nu mai putem realiza daca suntem sau nu sanatosi. Astfel, stabilirea unor niveluri artificiale de normalitate ne limiteaza propriile observatiile personale asupra vietii. Nu ni se mai permite sa vedem analize “anormale” si sa nu reactionam cumva la ele. Sistemul medical considera ca ar fi imoral sa nu tratam orice abatere de la definitia lorde normal.
Se sustine ca analizele de sange ar arata o imagine clara a modului in care sistemul functioneaza si ce organe sunt in tensiune sau suprasolicitate. Daca gasim un nivel ridicat de hormoni, deducem ca glanda care ii produce este hiperactiva. Daca vom gasi un nivel scazut de substante nutritive precum mineralele sau vitaminele, concluzionam ca trebuie sa suplimentam. Privim rezultatele analizelor ca un indicator al modului de functionare a glandelor si organelor. Prin acele rezultate decidem care parte a corpului se deterioreaza, ce activitate trebuie sa suprimam si pe care trebuie s-o sprijinim. Haideti sa ne gandim cum functioneaza toate aceste chestiuni in realitate.
Ce tip de sange se analizeaza?
Cand luam sange, il luam din vena, nu din artera. Autoritatile medicale ne spun ca arterele transporta nutrientii si oxigenul spre celulele corpului, iar venele preiau si duc apoi la plamani sangele uzat, spre oxigenare, caci acel sange contine oxigen putin si multe deseuri (bioxid de carbon, produsii de catabolism tisular), dupa care sangele merge la organele de detoxifiere pentru a fi curatat. Acest lucru are trei consecinte imediate:
- Daca testam sangele pentru nutrienti, vom obtine un nivel existent dupa ce celulele si-au luat ceea ce le trebuie! Asta inseamna ca atunci cand vom gasi un nivel ridicat, celulele au luat foarte putin, iar un nivel scazut inseamna ca celulele si-au obtinut tot ce le trebuia. Nu exista nici o modalitate de a afla prin acest test daca in sistemul nostru exista prea putini nutrienti, doar pentru ca celulele si-au luat deja tot ce aveau nevoie. Este ca si cum am gasi farfuriile goale pe masa si am concluziona ca oamenii sunt flamanzi.
- Cand gasim un nivel ridicat de reziduuri, decidem ca acel organ nu isi face treaba in mod corespunzator. Cu toate acestea, venele prin definitie transporta deseurile din celule, iar cand organele lucreaza din greu se vor produce mai multe deseuri. Acest lucru nu inseamna ca organul nu lucreaza bine, ci inseamna de fapt ca celulele sunt chiar foarte capabile in a-si face treaba. Este ca si cum constatam ca o fabrica produce o multime de deseuri si decidem astfel ca ea nu ar functiona cum trebuie.
- Nivelurile de hormoni gasite in proba de sange nu reprezinta cantitatea de hormoni care provin din glande si sunt dusi la celule pentru a fi folositi. Nu, acela este sangele care vine de la celule dupaactivitatea celulara. Cu alte cuvinte, cantitatea de hormoni gasita in proba de sange sugereaza numarul de hormoni pe care insesi celulele i-au produs. Aceste hormoni provin direct din celule, fiindca de acolo vine si sangele, prin capilare.
Inteligenta celulelor
Deci pana la urma care este motivul pentru aceasta abordare cu susul in jos?? Ceea ce arata ca o deficienta este in realitate dovada unei bune productivitati, iar ceea ce arata ca o supraproductie este de fapt o activitate incetinita. Cum se poate? Ei bine, daca medicii ar fi luat in seama ceea ce au descoperit tot cercetatorii din medicina, ar fi inteles inca de la inceputul anilor ’80 ca toate celulele produc tot ce au nevoie atunci cand au nevoie. Nu exista nicio unitate de productie centralizata pentru nimic si nici vreun sistem de distributie complex, responsabil cu mentinerea in viata a intregului sistem.
Sistemul de comunicare priveste gestionarea deseurilor, nu este despre nutritie. Fiecare celula produce ea insasi ce-i trebuie – hormoni, proteine, vitamine, minerale, apa, grasimi. Stimulul care ii spune celulei ce sa faca este un impuls vibrational. Celulele comunica cu lumea exterioara si cu ele insele prin intermediul vibratiei, prin unde de energie. Ca urmare a tuturor acestor impulsuri, celulele opereaza si functioneaza, astfel transformand energia vibrationala in activitate fizica. Toate activitatile rezulta de asemenea in productia de deseuri, si exact aceste deseuri sunt luate de limfa si de sangele care trece prin capilare si vene.
Deci, sangele din vene transporta rezultatul final al activitatii celulare; in acel sange, totul ne indica de fapt activitatea celulelor. Cu cat nivelurile constatate sunt mai mari, cu atat mai multa activitate a avut loc in celule. Cu cat gasim mai multa glucoza (zahar) in sange, cu atat a fost deja mai mare consumul de energie in celule, deci cu atat mai putina glucoza isi vor lua celulele din sange. Cu cat gasim mai multi hormoni tiroidieni, cu atat mai mare este nivelul de activitate a celulelor, cu atat mai mult sunt stimulate sa ramana active. Cu cat gasim mai multi markeri hepatici, cu atat este mai mare activitatea ficatului in fiecare celula, ceea ce nu indica deloc faptul ca organul, ficatul, nu mai poate face fata volumului de munca.
Nivelele coborate indica activitate celulara scazuta. Poate pentru ca nu este nevoie, sau poate pentru ca celulele nu o mai pot face. Deci, cand avem o activitate foarte scazuta dupa o perioada de activitate foarte mare, iar nivelul de stimulare nu s-a schimbat, abia atunci stim ca celulele au probleme si nu mai pot face fata cererii. Ori de cate ori ne asteptam la un nivel ridicat de activitate celulara intr-o anumita parte a organismului si gasim niveluri scazute ale acelei activitati in sange, putem concluziona cu certitudine ca persoana este la mare ananghie. Inainte de acea faza, o refacere este intotdeauna posibila, fiindca celulele inca raspund la stimuli. Reduceti presiunea energetica si sistemul va repara tot.
De unde provin informatiile?
Daca venele transporta deseurile celulare, atunci cu siguranta acestea vor varia in organism, caci nu toate celulele fac aceeasi munca in acelasi timp. Ca atare, locul de unde obtinem proba de sange o sa ne dea rezultate diferite. In mod traditional, se ia sange din brat, la nivelul cotului sau uneori de la incheietura mainii. Sangele din acele vene transporta deseuri de la degete, de la mana si antebrat. Din acea proba de sange putem deduce cum functioneaza celulele din acea parte a corpului. Primim insa prea putine informatii (si nu directe) despre activitatea celulara in abdomen, in zona pelviana sau in picioare. Un asemenea test de sange pentru a determina de exemplu functia hepatica sau renala nu poate fi niciodata foarte specific.
Practic, toate celulele corpului obtin informatii din doua surse diferite: generale si locale. Informatiile generale sunt energia care spune organismul in ce mediu traieste si cum poate reactiona la acest mediu ca un intreg, in armonie. Ca atare, per total celulele corpului vor arata un anumit nivel de activitate si pentru a determina acest nivel printr-o analiza de sange nu prea conteaza din care vena se ia proba de sange. Daca persoana respectiva traieste in conditii extrem de stresante, atunci toate celulele vor arata semnele acestui stres.
Cu toate acestea, informatiile locale pot modifica anumite niveluri de deseuri in conformitate cu ceea ce se intampla in acea zona a corpului. Traumatismele locale vor modifica activitatea celulara in anumite zone, la fel cum si cererile locale specifice vor modifica activitatea si presiunea. In functie de locul de unde se ia proba de sange, rezultatele testului vor fi variabile. De aici putem concluziona ca daca procesul de boala este o chestiune locala, este foarte putin probabil ca sangele luat din brat sa arate semnele bolii, astfel medicul te va declara perfect sanatos. Acum stim insa ca in momentul in care celulele din mana si bratul tau si-au modificat functionalitatea si dau semne de boala generala, intregul tau sistem este deja bolnav, iar boala nu mai poate fi controlata la nivel local. In acel moment intreg sistemul tau energetic incepe sa cedeze!
Ce reprezinta acele valori?
Modul in care se efectueaza analizele de sange este inca o dovada pentru faptul ca celulele care isi indeplinesc singure propriile nevoi, precum si variatiile in activitatea lor, indica niste impulsuri energetice care conduc o astfel de activitate. Nivelele ridicate sau scazute ale anumitor elemente sunt rezultatul a ceea ce au facut celulele, dar sa consideram un anumit nivel ca fiind prea mare sau prea mic este doar interventia noastra, a oamenilor. In ceea ce priveste celulele, nivelele sunt intotdeauna “corecte”, ele fiind rezultatul direct al impulsurilor energetice care au determinat acea activitate.
Nivelele sunt un indicator; nu exista nici “bun” nici “rau” in ele ca atare. Judecam nivelul doar atunci cand un alt om ne spune cum vrea el sa fie acel nivel. Natura face ceea ce trebuie sa faca, fara sa ceara permisiunea de la acel om. Daca unul dintre ei greseste, acela va fi omul, nu celula; gresita este doar judecata, nu activitatea celulara in sine. Iar daca asa stau lucrurile, atunci ar fi mai intelept sa lasam celulele sa faca orice este nevoie, fara a interveni noi cu judecati de valoare menite sa induca frica.
Celulele fac intotdeauna ceea ce le cere mediul
Indiferent cum decid laboratoarele sa “masoare” anumite nivele, acestea sunt intotdeauna exprimate in cifre care indica valoarea maxima. Pe langa ca modul in care masuram are efecte majore asupra rezultatului testului, cum ne-a invatat Einstein, interpretarea expresiei masuratorilor este o alta variabila in plus. Toate gandurile pe care le indreptam spre acele cifre aflate in fata ochilor nostri sunt desprinse de realitatea celulelor noastre. Celulele nu „gandesc”, ca noi, ele nu au nicio motivatie de a-si justifica in fata noastra modul cum se comporta. Totul este asa cum este, pentru ca asa trebuie sa fie, avand in vedere conditiile in care celulele isi desfasoara activitatea. Daca suntem inteligenti si dorim sa le “ajutam”, atunci ne vom stradui sa schimbam conditiile, terenul, decat sa incercam sa intervenim peste functionarea celulelor.
Poate ca toate acestea ne arata ca, atunci cand privim mai atent modul in care se efectueaza si se interpreteaza analizele de sange, valoarea acestora poate fi foarte usor pusa la indoiala. Poate ca nu avem nevoie de asemenea analize pentru a stabili daca suntem sanatosi sau nu. Poate ca aceste analize sunt o modalitate foarte insuficienta de a detecta vreo boala in stadiu incipient. Poate insasi definitia bolii si disfunctiilor nu este asa cum ni s-a spus si este timpul sa reevaluam modul de a interpreta rezultatele analizelor pe care le facem.
Analizele de sange – un instrument util in domeniul asistentei medicale sau doar o modalitate de a ni se rapi puterea personala si de a ne face mereu sa credem ca am fi bolnavi?