Marea și “frumoasa” mizerie vaccinală: vătămările renale (sindromul nefrotic) la copii după vaccinul Bexsero, contra meningitei B! “Meningita B” – o boală excesiv de rară, agitată pe post de sperietoare, iar vaccinul dezvoltat împotriva ei poate asigura ca pe viitor copiii să fie îndopați cu corticosteroizi și medicamente imunosupresoare pentru a li se “salva” rinichii! Dar ei ne spun că nu știu de unde provine această afecțiune, când acest vaccin conține aluminiu din plin, iar această substanță este, de asemenea, o otravă pentru rinichi…
Studiu epidemiologic privind asocierea dintre vaccinul Bexsero și sindromul nefrotic
În luna mai 2014, copiii/tinerii cu vârsta cuprinsă între 2 luni și 20 de ani din regiunea Saguenay-Lac-Saint-Jean au fost vaccinați cu noul vaccin tetravalent meningococic B (4CMenB) comercializat sub numele de Bexsero. Datorită experienței clinice limitate cu acest vaccin, a fost efectuată o supraveghere activă privind siguranța acestui vaccin.
Trei cazuri de sindrom nefrotic (SN) au fost raportate pentru perioada de șase luni după administrarea celei de-a doua doze de vaccin printre cei aprox. 10.000 de persoane supravegheate. Aceasta corespunde unei incidențe de 60 la 100.000 persoane-ani (p.-a), o rată mare față de incidența așteptată de 1-4 la 100 000 p-a.
Sindromul nefrotic este o afecțiune renală care determină pierderea proteinelor în urină, scăderea proteinelor plasmatice și edemul generalizat.
În contextul unei campanii de vaccinare pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 luni și 4 ani într-o altă regiune, directorul național de sănătate publică din Quebec a comandat un studiu epidemiologic pentru a clarifica excesul de cazuri de sindrom nefrotic posibil asociate cu vaccinul meningococic B, pentru a identifica factorii de risc asociați cu sindromul nefrotic și a oferi intervenții adecvate după caz.
Rezultate: Analiza dosarelor medicale a celor trei cazuri identificate prin supravegherea activă a arătat că acestea îndeplineau toate criteriile (edeme generalizate, hipoalbuminemie <30g/L și proteinurie ≥ 3g/l) care definesc un sindrom nefrotic confirmat.
Pe baza dosarului administrativ de spitalizare din Quebec (MED-ÉCHO), ancheta a identificat pacienții cu vârsta sub 20 de ani care fuseseră internați în spital pentru prima dată cu sindrom nefrotic. În Quebec, au existat 408 de cazuri de spitalizare între aprilie 2006 și martie 2016 (10 ani), deci o rată de spitalizare de 2,23 la 100.000 p.-a- Această rată era similară cu cea din Saguenay-Lac-Saint-Jean în cei opt ani anteriori campaniei de vaccinare (2,03 la 100.000 p-a). Pe de altă parte, la tinerii cu vârste cuprinse între 1 și 9 ani, rata provinciei a fost de două ori mai mare decât cea din Saguenay-Lac-Saint-Jean (3,5 vs 1,6 la 100.000 p-a).
Această investigație a identificat un al patrulea caz confirmat de sindrom nefrotic postvaccinal care nu participase la supravegherea activă. Cele patru cazuri confirmate de sindrom nefrotic erau în vârstă de 2-5 ani și nici unul nu prezentase antecedente de afecțiuni renale. La doi pacienți, simptomele începuseră înainte să primească a doua doză. Trei pacienți au fost internați, iar celălalt a fost tratat ambulator. Niciunul dintre pacienți nu a avut biopsie renală, dar deoarece “au răspuns bine la corticosteroizi”, diagnosticul prezumtiv este “sindrom nefrotic cu leziuni minime”. Un pacient a avut recidive și i se prescrie o terapie cu imunosupresive.
Cele 4 cazuri printre vaccinați în cele 13 luni de la începerea campaniei de vaccinare duc rata de incidență în regiunea 02 la 7,5 din 100.000 persoane-ani (95% CI între 2,4 și 18,2) pentru persoanele între 0-20 de ani, dar avem o rată de 16,3 la 100.000 (95% CI între 5,2 și 39,4) pentru copiii între 1-9 ani, unde dealtfel apar toate cazurile de sindrom nefrotic.
Atunci când se exclud cazurile de tratament ambulatoriu, rata de spitalizare pentru copiii vaccinați cu vârsta cuprinsă între 1-9 ani a fost de 12,3 la 100.000 p.-a (95% CI între 3,1 și 33,4), ceea ce este semnificativ mai mare decât rata observată în această grupă de vârstă a regiunii respective în cei 8 ani de dinaintea campaniei de vaccinare (raportul de spitalizare 7,65, 95% CI 1,02 – 57,09). Această rată a fost de asemenea de 3,5 ori mai mare decât rata la cei din provincie, dar fără a atinge pragul de semnificație statistică (p = 0,11).
Concluzie: Cu doar patru cazuri, chiar dacă probabilitatea atinge nivelul de semnificație statistică uzuală, nu se poate exclude nici faptul că această asociere se poate datora întâmplării. Deși în prezent nu există mecanisme cunoscute care să poată furniza o plauzibilitate biologică unei legături de cauzalitate, identificarea a patru cazuri este un semnal de îngrijorare ținând cont de raritatea sindromului nefrotic. Pentru a confirma sau infirma dacă aceste cazuri sunt legate cauzal de vaccinul meningococic 4CMenB, va trebui verificat dacă această asociere se manifestă și în alte țări sau teritorii unde acest vaccin este administrat copiilor între 1-9 ani.
Întrebarea crucială este: CINE se va oferi să finanțeze astfel de studii?
Articol preluat de pe site-ul Initiative Citoyenne.